Circuitul vedetei între ecranele de sticlă

vorbe-grele

Pe final de an, scriu, fără mare plăcere/chef, despre două lucruri care se leagă.  Cand am venit in postul tv pentru care lucrez si azi, nu neaparat pe valul vreunei efuziuni populare de simpatie si de entuziasm colectiv, Cătălin Striblea a fost o gura de oxigen pentru mine. Era proaspat iesit

Europeanul cu papion: ce-ai vrea să auzi

vorbe-grele

Niciodată nu m-am topit după el ca om politic. Și ne-am cam prins în pâine. Ca premier, până la un punct, cu sau fără context economic internațional favorabil, i-a ieșit. Relativ recent, mi s-a părut cel puțin bizară și greu de acceptat atitudinea lui de cvasisubordonare față de Ponta și

Vine Udrea la tine-n casă. Ce-o întrebi?

vorbe-grele

Mediatic, până acum, povestea de-a prezidențialele se joacă-n doi. Al treilea, prințul nemtesc pe cal înaripat, există doar în imaginația înfierbântată a sponsorilor politici și a atârnătorilor din juru-i. Așa că reiau exercițiul de ieri, cu personajul schimbat.

Plânge și icoana justiției independente

vorbe-grele

Știu, sunt 15 ani de atunci. La fel cum știu, din viață, că unui om plin de convingeri ferme îi e extrem de greu, dacă nu imposibil, să se schimbe. Și pe vremea aia făcea carieră-n piața publică dezbaterea privind veșnica marotă a justiției independente și neatârnate politic. Doar că

Oamenii care au știut să plece la timp

vorbe-grele

Când am făcut eu ochi în scriitura (despre) politică, PD (FSN)  însemna, mai ales, dincolo de simbolul vremii Roman, Babiuc, Duvăz și Sassu; plus, de la un punct încolo, Băsescu și Berceanu. Blaga și Videanu erau juniori în teren. Primii trei, după ce au avut partea lor (însemnată) de contribuție

Caltaboșul, palinca și cutia de pantofi

vorbe-grele

L-am cunoscut pe omul ăsta când lucram la Adevărul. Publicasem, împreună cu Cristina Trefaș, în capul ziarului, o anchetă privind cele 101 (sau 102?) taxe care sufocă românii. Abia se aprobase-n guvern bugetul. A sunat-o pe colega mea. Ne-a invitat la el în birou. Am zis că venim doar dacă

Mazăre, ținta-piept de pe carul alegoric

vorbe-grele

Dincolo de dilelile consacrate (gagici, care alegorice, zmee, viață de noapte), de fițe și hachițe, de problemele lui penale, pe care nu mă plătește nimeni să i le descurc, Radu-i un invitat foarte bun. Are vână, discurs bun, aplicat, ton ferm. Știe să fie empatic la nevoie, compasiv când e