România e pe cale să instituţionalizeze un nou model, inovator, de premiere a performanţei şi de responsabilizare publică. Pentru performanţa de a nu bate pe nimeni şi de a nu-şi asuma absolut nici o responsabilitate cu privire la cel mai penibil start de preliminarii din istoria recentă, selecţionerul echipei naţionale
Ce-mi provoaca scarba
Jack şi vrejul de umilinţă; trist destin…
România politică a ajuns la stadiul de nebunie patologică. Raţiunea este pe cale de a fi scoasă definitiv în afara legii. Oficinele, acoperiţii din presă şi uneltele puterii delirează, rostogolind, unii din ticăloşie, alţii din slugărnicie, scenariul aberant al tentaivei de lovitură de stat căreia i-a supravieţuit miraculos Providenţialul. Părintele
Stăpânul absolut şi argaţii săi jalnici
Umil executant al ordinelor stăpânului, Emil Boc a plecat la Cotroceni cu propunerea conducerii teoretice a partidului şi s-a întors cu (evident) alt nume. Dat de conducerea practică. E Traian Igaş, fost lucrător la firma de largă rezonanţă internaţională Costello, văr cu fostul primar din Pecica, pe care ştiu doar
Ştergeţi-vă la cur cu legitimaţiile voastre
N-o cunosc pe Iuliana Tudor. Nu-i urmăresc emisiunile. Am văzut-o, accidental, de vreo câteva ori la televizor. Ştiu doar, mai ales din citite şi auzite, că, la ora asta, e vedeta exponenţială a postului public de televiziune, că-i muncitoare, dedicată, destul de discretă şi că face rating ca la balamuc
Umilitorul drum al asistentei către ocnă
Florentina Cârstea, asistenta de la Maternitatea Giuleşti care s-a nimerit să fie de serviciu în ziua tragică a incendiului ăla blestemat, continuă să fie privită de justiţie drept un pericol public. Mai exact, singurul pericol public în acest caz, unica persoană care ar putea influenţa martorii şi, pe cale de
SOV şi exerciţiile clasice de manipulare
Am accentuat, în emisiunea de vinerea trecută a Danei Grecu, coincidenţele care mă fac să cred că execuţia lui Sorin Vântu a fost programată şi îndelung pregătită. Şi că s-a lucrat coordonat, pe timing. Am dat şi exemplele de frăgezire constantă a vân(a)tului (autosesizerea Procuraturii a doua zi după iureşul
Legitimarea gratuită a unui epigon trist
Băi, băieţi, fiţi profesionişti, ce dracu’!
Nici un tiran nu-i veşnic ca vântul
Poporul suveran poate să răsufle mulţumit. Mogulul eolian a fost umflat. Dar nu pentru devalizarea FNI, cum îşi închipuie naivii care râgâie a mici şi satisfacţie în fotoliile matlasate, fiindcă aprigele autorităţi ale statului n-au fost în stare să-l găsească acolo vinovat pe bază de semnături. Sorin Ovidiu Vântu,