Cum l-a ciuruit FMI pe Traian Băsescu

vorbe-grele

Declaraţiile în cascadă ale oficialilor FMI, care au culminat cu aceea extrem de apăsată a şefului instituţiei, reprezintă un pumn în barba guvernului de la Bucureşti. Venit imediat după genunchiul în stomac. Pentru că, în faţa unui mediu social din ce în ce mai ostil şi cu perspectiva asumării răspunderii

Viaţa-n gubernie. Tataee, la Vorbe grele

vorbe-grele

O ţară în care pensionarii stau cu orele în stradă şi iau bătaie de la jandarmii obligaţi prin ordin de zi pe unitate să-i căsăpească (fiindcă marele şi curajosul bărbat de stat călit în băile de mulţime aranjate de SPP se teme să dea ochii cu ei şi stă închis

Regim politic de impotenţă şi prohod

vorbe-grele

Toate regimurile politice, de orice coloratură, vin să se pricopsească. Nimeni nu se sfârtecă la guvernare de dragul poporului, fie el suveran sau nu. Şi toţi îşi numesc (unii mai brutal, alţii mai inteligent) oamenii de încredere în funcţiile-cheie ale statului. Evident, pentru a face bani. Grava, insurmontabila problemă a

Reforma statului: preşedinte-maharajah

vorbe-grele

România mileniului trei, oficial stat membru NATO şi UE, arată din ce în ce mai mult a "democraţie" corcită între modelele de succes centrafrican, asiatic tribal şi latino-american. Mai lipsesc câteva decoruri (rezolvabile, cu un pic de mobilizare) ale butaforiei perfecte: preşedintele să naţionalizeze resursele, să-şi mănânce miniştrii la grătar,

Cei mai deştepţi copii de partid iau avânt

vorbe-grele

Prima a erupt, în mandatul trecut, Sulfina Barbu, un soi de cyborg în fustă pe care bănuiesc că au experimentat păpuşarii comunicării din Modrogan. Odată reuşită reţeta de spălare a creierelor, le-au dat drumul şi celorlalţi lătrăi din curte. Faceţi un simplu exerciţiu şi veţi constata că îi aveţi pe

Premierul-interjecţie luptă cu himerele

vorbe-grele

România-i necondusă administrativ, dar prădată cu aplicaţie. România-i o ţară care nu prea mai produce nimic, importă orbeşte şi se împrumută din străinătate ca să plătească salarii de bugetari şi pensii. România-i o ţară unde, în ultima vreme, jaful armat a devenit obişnuinţă a jurnalelor de ştiri şi tinde să

Victoraş, ai grijă de copii! Jos filipineza!

vorbe-grele

Ponta a câştigat sâmbătă, prin vot, preşedinţia PSD. Impardonabil, mucosul nu era-n stare s-o facă! E marioneta lui Iliescu şi Năstase. Deci vine restauraţia; cu Mitrea călare pe cupa excavatorului. S-a dus dracu' stânga modernă! Vin comuniştii înapoi şi găuresc, cu burghiul de unică folosinţă Victoraş, guvernarea poporului suveran.

Crine, dă-i duminică un şpriţ lui Mircea!

vorbe-grele

Congresul de sâmbătă putea fi momentul politic de relansare a PSD; ca forţă de stânga şi ca lider al opoziţiei. O structură care, după ce a stăpânit la propriu ţara, a ajuns să se înfoaie demonstrativ-pisiceşte la televizor, să trăiască din ciubucuri şi să râcâie timid cu gheruţele pe la