Detaşaţi, unelte, monede de schimb…

vorbe-grele

L-au luat iar pe Vântu, de data asta pentru şantaj şi ameninţare cu moartea la adresa lui Ghiţă. E al treilea Paşte din ultimele patru în care băieţii veseli ne dau de treabă (să nu uităm patimile candidaturii Doctorului şi eliberarea lui nea Gigi). Ce văd eu în toată povestea

Adevărul despre palatul meu de cleştar

vorbe-grele

Ţara care-i aşteaptă în sânul ei pe Mihai Necolaiciuc, Nicolae Popa şi Dinel Staicu are nevoie de un personaj detestabil proaspăt. Şi i s-a oferit: Victor Ciutacu. Un cetăţean român care a luat casa de la gura handicapaţilor, ologilor şi martirilor. Câteva precizări. - Ciutacu n-a luat, a închiriat de la

Întoarcerea la popor; cu posteriorul…

vorbe-grele

Cât l-a ţinut cocoţat pe creasta valului popularităţii, poporul a fost suveran. De câte ori avea câte o cumpănă politică, anunţa emfatic, de regulă în timpul unor băi de mulţime, că el se va întoarce mereu la popor. Totul se făcea pentru popor şi în numele poporului, de la masacrarea

Tradiţionala singurătate în faţa glonţului

vorbe-grele

Mi se întâmplă relativ des ca, pe traseele constante pe unde bântui (Rahova – Casa Scânteii – Intact – Antena 3 – restaurant, în week-end), să mă oprească lumea, să mă felicite (mai rare înjurături în ultima vreme), să-şi pună cu voce tare întrebări de tipul „mai scăpăm de ăştia?”

Responsabilitatea e mereu individuală, dar succesele/eşecurile sunt colective

vorbe-grele

Mă scoate din minţi teoria falsă, dar atât de plină de succes, mai ales în societăţile convulsive, a vinovăţiei colective. Chiar nu ştiu dacă Germania nazistă a inventat-o (cu evreii vinovaţi de toate relele), dar a dus propaganda pe această temă aproape de perfecţiune. Nu am cum să cred -

Gaşca oamenilor de spirit şi televiziune

vorbe-grele

Recentele exhibiţii muzical-dansante Tălmăcene au reaprins falsa dezbatere privind calitatea invitaţilor din emisiunile tv. Aud scârbit justificări puerile şi ipocrite de genul "ce vină am eu că sunt obligat să împart studioul cu personaje stranii sau dubioase?" Această abordare e unul dintre marile falsuri vânturate în piaţa publică a ideilor.

Edmond Jackson, the one and only :))

vorbe-grele

Omuleţul ăsta începe să-mi devină din ce în ce mai simpatic. Dincolo de ritm, pune o pasiune inimaginabilă în tot ceea ce face în spaţiul public. Când mă uit la imaginile astea fabuloase, îmi amintesc de Silvia Dumitrescu, la începutul anilor '90, când făcea carieră cu "Dansul, dansul, e normal