Un analfabet, doi analfabeţi…

vorbe-grele

Acum ceva vreme a apărut pe Voxpublica un băiat nervos cu idei interesant-fascistoide. Ba le-ar lua gâţii unora care - bănuieşte el - i-au dăunat politic la viitorul luminos, ba-şi somează colegii de blog colectiv şi cititorii să împreuneze solemn mâinile şi să se prindă într-o incantaţie colectivă de Tatăl

La ce folosesc măştile din spaţiul public?

vorbe-grele

De multă vreme mă macină o chestie. Deşi ştiu, inclusiv de pe pielea mea, că, în orice meserie prestată în spaţiul public, imaginea vinde cel mai bine, continui să mă întreb, ca omul simplu de la ţară, de ce   personalităţile (definiţi-le voi altfel, dacă aveţi cuvintele la voi) vând altceva decât sunt în

Aglomeraţie mare pe piaţa misticismului

vorbe-grele

Toată lumea râde, pe bună dreptate, de mistica familie Geoană. Şi se tânguieşte că era să ajungă preşedinte unul care se sperie de magi. Numai că se scapă din vedere - evident, neintenţionat - că a ajuns preşedinte, pentru a doua oară, unul care umblă după el (inclusiv la talk-show-uri,

Telectualu’ Cotoi termină liceul pe pile?

vorbe-grele

Bănuiţi că această scriere agramată aparţine Elenei Udrea; sau lu' EBa. Dar greşiţi. Nu, una pune virgula unde respiră, de obicei între subiect şi predicat, iar despre cealaltă istoria nu deţine nici o mărturie scrisă cu mânuţa ei. Oroarea aia apare, într-o dedicaţie către colegu' intelectual Preda, pe blogul intelectualului

Sfârtecați-vă-n voia voastră, pesediștilor!

vorbe-grele

După minim cinci ani de neobosită reformă internă, numele pronunțate în lupta la vârful PSD sunt Geoană, Năstase, Mitrea și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu. Pe post de adjuvanți, pe la colțuri, se rostește șoptit: Diaconescu, Ponta, Dragnea. Mai lipsesc Oprescu, DIP și Grupul de la Cluj... La

Am trecut, vă anunţ: nu contaţi pe mine

vorbe-grele

Am câteva chestii care-mi stau pe creier şi mă abţin de ceva vreme să le eliberez. Azi n-o mai fac. Aşa că dau drumul la vale vagonului cu dezamăgiri; ale altora... Nu-mi doresc să fiu erou; al nimănui. Mai ales că, de obicei, eroii mor tineri şi-s cântaţi postum. Mie-mi place