Hai să închidem dracu’ presa! Merităm

vorbe-grele

Imaginea degradării totale și jenante a presei românești: ieri, după marele dineu (de la Cotroceni) cu finanțatorii vânați pentru triumful Udrei, iese Măgureanu la declarații. Bâiguie niște platitudini cu elitele care trebuie atrase către politică (el fiind, în mintea lui obosită de rele, parte a categoriei), oamenii consemnează și dă

Leafă de primar: de câți bani, atâta pește

vorbe-grele

Salariile primarilor sunt noua vale a plângerii publice. Se rup cămeșile politicienilor de vârf de grija edililor. Da, în România, primarii au niște salarii indecent de mici. La fel cum, dintr-un populism irațional și feroce, jenante sunt și cele ale consilierilor locali/județeni, prefecților, șefilor de CJ, parlamentarilor, miniștrilor, premierului, președintelui.

Sfârşit de campanie, fast forward

vorbe-grele

- Ponta propune-n ultima săptămână de guvernare un ministru (ce portofoliu, că nu-i liber nici unul?) de 25 de ani care a produs un portal de transparenţă-n HR-ul administraţiei publice. Cică, până la urmă, e consilier. Sigur că e o mişcare electorală şi sigur că tot politicul va dirija birocraţia de

Războiul lumilor şi peştele oceanic

vorbe-grele

În campania electorală, în care-şi joacă totul (poziţie, carieră, libertate), Băsescu face iar ce ştie cel mai bine să facă. Se victimizează aplicat. E, din nou, ca rapidiştii pe vremea peştelui oceanic de pe zidurile dinspre triaj ale Giuleştiului, singur împotriva tuturor. Iar pare opresatul perfect. (...) În teorie, preşedintele suspendat

“A violat-o prima dată Traian Băsescu”

vorbe-grele

Există o specie de lepre bipede cu aparenţă umană care dau impresia că, în afara lor, toată lumea-i proastă sau amnezică. Jenant e că se dau balene-n găleata cu apă. Societatea Timşoara, aia cu punctul 8 (lustrarea activiştilor PCR şi a securiştilor) al faimoasei proclamaţii, s-a înnobilat azi cu membrul CC

Campania electorală a tuturor bizarilor

vorbe-grele

Am şase campanii electorale în ultimii cinci ani. Toate, petrecute, între altele, prin studiourile de televiziune. Asta-i prima pe care, din voinţă proprie, o sar. Cu sau fără mine chemând doi-trei oameni care să vorbească împreună şi să se înţeleagă separat, e cea mai tristă dintre toate. De fapt, după