Campania isterică și obositoare are o căruță de asemănări cu aia din 2004. - un primar de municipiu important candidează contra premierului în exercițiu - PSD se chinuie să se împuște-n picior. Vanghelie e-n scandal cu șeful partidului - partidul de guvernământ și șeful acestuia sunt acuzați de corupție în tușe groase - stenogramele
Tag: sua
Operațiunea ticăloasă “a fugit umflatul”
Robinette a băgat mortu-n casa băsistă
Vorbind singur în fața oglinzii strâmbe…
Zbor deasupra unui cuib de cuci
Antonescu și Ponta conduc o coaliție politică de guvernământ. Au câștigat împreună, pe valul antibăsismului, alegerile locale și parlamentare. Au format împreună un Cabinet. Care a aprobat un proiect de lege, cel privind exploatarea de la Roșia Montană, trimis Parlamentului spre dezbatere. Pe valul (încă firav, atunci) al protestelor antiguvernamentale,
Povești transatlantice despre fisc și averi
1. După ce serviciile secrete au dat iama-n telefoanele de la Associated Press, marea legendă a integrității strigate, IRS, temutul Fisc american, trece printr-un scandal de proporții. Șeful instituției a demisionat ca urmare a faptului că a fost devoalat caracterul politic al controalelor efectuate. Iar noi, colonia, ar trebui - nu-i
Preşedintele tuturor mitocanilor
E asumat proamerican. Are toate motivele din lume. Ambasadorul SUA parcă-i purtătorul lui de cuvânt. Înjură ruşii la vedere şi, în spatele cortinei, le satisface interese comerciale pe spatele românilor pe care-i căinează. Oligarhii lu' Putin, în faţa căruia s-a comportat ca un preş, joacă tontoroiul pe industriile strategice ale
Sluj la Comisarul Marelui Licurici
Din anul 2005 încoace, tupeul ambasadorilor americani la Bucureşti a înregistrat un crescendo continuu şi ameţitor. Apogeul l-a atins Mark Gitenstein. Omul are - într-o ţară, totuşi, străină şi constituţional independentă - aerul guvernatorului unui stat vasal. În toate ieşirile sale publice, trasează directive: cine-i bun de procuror general şi
Don Quijote n-a fost prin Câmpia Turzii
Deşi iniţial l-am privit cu o oarecare simpatie şi (mai mult) interes, nu m-am extaziat în faţa prestaţiei locotenentului Alexandru Gheorghe, cel pentru care s-au creat, pe f-b şi aiurea, o sumedenie de grupuri de susţinere. Mana, alături de care i-am văzut "descălecarea", a fost de-a dreptul reticentă din prima.