Motto: “Politicienii noştri sint ca porumbeii. Când sunt jos, îţi mănâncă din palmă, iar când ajung sus fac pe tine” (miky)
Camarila decidenţilor e terifiată nu de faptul că s-a devoalat o furăciune ieftină (din noianul de hoţomănii de o amploare strigătoare la cer mai ales pe criză) a unui ministru cu mentalitate de chelner de bacşişuri mici. Altceva-i înspăimântă.
– Cea mai mare spaimă e aceea că s-a deschis Cutia Pandorei. Monica Ridzi e doar un simplu pion obraznic, un valet disciplinat şi nu tare mintos al familiei prezidenţiale. Nu reprezintă o miză, e dispensabilă. Faptul că anchetele jurnalistice s-ar putea extinde la, spre exemplu, modul în care dă Elena Udrea de-a dura cu banii publici (extrem de asemănător şi de neghiob cu al colegei sale) dă fiori.
– Echipa lui Tolontan este pe cale să devoaleze un mecanism transpartinic de spoliere a bugetului. Dacă se va avansa, e posibil să se ajungă la uneltele prin care se fac furăciunile şi, într-un final, la adevăraţii beneficiari ai suveicilor financiare. Şi ar durea rău într-un an cu alegeri prezidenţiale. Exact d-aia a fost sacrificat asul din mânecă numit Necolaiciuc. Se ştia unde e şi trebuia adus acasă, conform planului, în preajma campaniei prezidenţiale. Era întruchiparea perfectă a luptei împotriva grupurilor de interese. Disperarea dată de virulenţa dezbaterilor publice i-a făcut pe păpuşari să tragă urgent în aer un cartuş suflat cu aur.
– Anexa publicată în facsimil arată cum se cumpără ştiri, prezenţe televizate şi amabilitate editorială. Ministresa impertinentă Ridzi nu e singurul politician care şi-a achiziţionat indulgenţă pe banii din buget, ci doar înduioşător de imprudentă şi de puţintică la minte. Gafa ei riscă să scoată la iveală, dacă ar avea cineva cu adevărat interes, schema de funcţionare a cooperativei politic-media. Şi, dincolo de golănia instituţională, s-ar putea săpa prin arhiva de contracte de consultanţă dintre partide, ministere (companii subordonate sau aflate-n sfera de influenţă etc.) şi ziarişti persoane fizice (autorizate au ba), microîntreprinderi sau SRL-uri.
UPDATE: Aş vrea să aflu părerea despre acest scandal şi, mai ales, despre marginalizarea agenţiilor de publicitate profesioniste în detrimentul unor firme de apartament a lui Felix Tătaru, preşedintele IAA. Îl rog politicos, pe această cale, să facă abstracţie de faptul că a derulat campaniile lui Traian Băsescu şi de consultanţa acordată Ministerului Turismului. Întrebările mele către breasla publicitarilor consacraţi sunt următoarele
– Agenţiile membre IAA nu au depus la MTS proiecte la început de mandat?
– Dacă nu, înseamnă nu sunt proactive (desi e criză), ci numai reactive?
– Nu cumva aveţi o problemă cu oamenii angajaţi pe posturi de new business?
– Nu aţi luat în considerare şi segmentul instituţiilor de stat?
– Există-n piaţa de profil o problemă de atitudine a angajaţilor?
P.S. CTP nu încetează să se afunde glorios în ridicolul propriei inadecvări
cum frateeeeeee chelneritaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa?????????????????????????????????????????