Năstase a luat doi ani cu executare (şi cu recurs) în dosarul Trofeul Calităţii. E, la mai bine de şapte ani de la instalarea regimului Băsescu şi într-un moment politic greu pentru fostul său contracandidat la prezidenţialele din 2004, una dintre ţepele din Piaţa Victoriei pe care acesta le-a promis. Este greu de comentat, în cunoştinţă de cauză, un verdict al instanţei într-un proces unde n-ai fost nici parte, nici martor. Aşa că mă voi rezuma, pentru moment, doar la aspectele cu încărcătură politică.
– Sentinţa e o gură de oxigen pentru Băsescu (în sfârşit, a muşcat peştele mare!) şi a lui campanie anticorupţie. Imaginea publică e că nu l-a demonizat degeaba.
– Opoziţia primeşte o lovitură cruntă-n plex exact când reuşise (oarecum) să se suie pe valul nemulţumirii populare şi să se desprindă în sondajele de opinie. Propaganda portocalie, de regulă performantă, nu va precupeţi nici un efort s-o anatemizeze.
– Mesajul transmis această condamnare tuturor celor care ar putea compărea în faţa instanţelor e clar unul de intimidare: dacă faci ciocu’ mic, poate te sare rândul, ai chef să protestezi, vin mascaţii cu duba peste tine.
– Năstase a fost demonizat mediatic şi electoral că ar fi cel mai bogat şi corupt om (miliardul din Marea Chinei) din România. Condamnarea nu vizează nici Sidex, nici Alro, nici Petrom, ci un simpozion de trei parale unde alţii ar fi strâns bani pentru campania lui prezidenţială, într-un dosar cu mai mulţi martori decât la Nurenberg.
– Cariera politică a lui Năstase e într-un punct de inflexiune. Cu siguranţă, dată fiind iminenta sa transformare în trofeu electoral, se vor face mari presiuni asupra lui pentru a ieşi din prim-plan, dacă nu chiar pentru a se retrage de la vârful PSD.
– Abia acum s-a deschis cu adevărat Cutia Pandorei, uşor crăpată până azi. Odată instalată o eventuală guvernare USL, Băsescu ori pleacă la prietenul lui Al-Assad (dacă o scăpa viu şi ăla până atunci), ori îşi ia adio şi de la funcţie, şi de la libertate.
P.S. Am fost angajat într-o instituţie direct subordonată primului ministru, dar nu am lucrat nici cinci minute cu/pentru el. Asta nu mă împiedică să scriu şi să spun răspicat că Năstase a fost cel mai bun premier din istoria noastră postrevoluţionară.
UPDATE: Ion Cristoiu şi-a împlinit vocaţia. A ajuns angajatul lui Dan Andronic
“cel mai bun prim-ministru”. Poate doar pentru unii. Poate pentru dumneavoastra, in mod sigur pentru ziarul pe care editorialiceste il conduceti. Dar pentru cei care au suportat consecintele privatizarilor regimului Nastase, ma indoiesc. Ca se ne reamintim doar de cateva dintre marile succese ale regimului nastase: privatizarea Petrom (cu tot cu petrolul din solul Romaniei), a distribuitorilor de gaz, contractul (cat se poate de secret, dar pe bani publici) cu Bechtel, contractul cu BAE System, furtunoasa epopee de la CFR cu Necolaiciuc in rol principal (vorba vine). Numai daca mi-as acorda jumatate de zi, as umple zeci de pagini aici cu realizarile lui Nastase.Si sa nu uitam de acel minunat procedeu juridic, nimit “recurs in anulare”. Da, minunate vremuri. Bine, poate nu pentru toti!
Pentru postul asta mi-am perdut respectul fata de tine. Nastase e tradator de stat.
@Daniel: o sa-ncerc sa traiesc cu drama asta 🙂
Poate se rezolvă ceva,dar neesențial!
Dacă nu vor schimba legile economice și financiare, nu se va rezolva nimic.Indiferent cine va veni în posturile acelea,unde banii tuturora vin ca oile la tăiere,va proceda la fel(cu ciordeală legală).
Sunt o parte din români care cred despre cealaltă parte de rumâni că nu știu să-și numere banii produși de ei și că trebuie plimbați ddin fiecare cătun prin direcții, ministere și agenții, pentru vămuire .
De ce să hotărească X sau Y, dacă un oraș poate să țină un spital sau un cabinet,un liceu sau o grădiniță, etc ? Noi nu știm să ne numărăm banii?De ce nu se aplică legile federale din Italia și pentru județele noastre?Nu ne mai săturăm de ciordeli(licitații,achiziții,renovări,etc)?E CLAR CĂ LI S-A URÎT CU BINELE ȘI VORBA BUNĂ ȘI SE CER LA GHILOTINĂ!