Esti aici:
Prima pagină > Blog > Mintea mea, în gândul ei... > Feminismul, un alibi pentru neputinţă

Feminismul, un alibi pentru neputinţă

Mă irită îngrozitor curentul feminist militant. Şi de-a dreptul mă scoate din minţi obsesia procentelor: cică nu ştiu cât la sută (depinde de militanta care strigă) din scaunele din parlament/guvern/orice trebuie să aibă pe ele cururi de femeie. N-am auzit, o singură dată, un argument raţional, nu de tipul “femeia e o floare rară care trebuie protejată”, “femeia e exploatată” sau “femeia are ciclu, naşte, creşte copii şi ţine familia”. Cu excepţia isteriei cu discriminarea (care a făcut, spre exemplu, ca toate partidele politice să aibă, profund discrimninatoriu, organizaţii de femei şi nici unul organizaţie de bărbaţi), nimic, nada, niente. Deşi o stupidă şi lejeră convenţie socială spune că bărbatul e prin definiţie misogin, n-am nici o problemă cu ascensiunea femeilor pe scara socială. De-a lungul anilor, am lucrat foarte bine (atât în presă, cât şi în administraţie) cu femeile şi am întâlnit o sumedenie de femei care au reuşit în viaţă/carieră nu fiindcă-s femei şi musai le-a tras cineva de păr în sus, ci fiindcă sunt puternice, deştepte, răzbătătoare, ambiţioase.

Îmi amintesc, de pildă, că în APAPS, în anii când eram consilier de ministru, majoritatea directorilor de direcţii şi departamente erau femei. Şi nu făcute pe cur sau în virtutea cutumei că trebuia să ne strângem în jurul mesei în mod echilibrat. În business-ul privat de care (deşi nu-mi place) depinde activitatea mea, publicitatea, i-a făcut cineva Mihaelei Nicola cea mai puternică agenţie din piaţă doar fiindcă farmecul ei de femeie ar fi irezistibil? Hai să fim serioşi! Femeia asta e deşteaptă, cincică, puternică şi productivă. Aşa că a făcut bani şi performanţă în toate regimurile politice. Vă pot enumera o mulţime de femei din România pe care se bazează televiziunile. Şi nu pentru maimuţăreala show-urilor de divertisment, ci în calitate de reporteri, realizatori sau producători de excepţie. Sunt o mulţime de femei (plec, la intern, de la Mariana Gheorghe de la Petrom şi ajung la inevitabila Elena Udrea, iar la extern mă opresc scurt la Angela Merkel şi Arianna Huffington) care conduc, aici şi aiurea, mastodonţi financiari sau fac cărţile în politică. Nici una dintre acestei femei, care învârt milioane şi decid destine, n-a ajuns unde e acum doar fiindcă altcineva le-a paraşutat pe criteriul apartenenţei lor la un sex definit, iar nu ştiu de ce, drept slab. În lipsa unor argumente solide, daţi-mi voie să consider feminismul alibi-ul perfect pentru femeile care n-au fost în stare să se impună altfel.

P.S. Ştiţi cine a stat în carul care a asigurat transmisia de la Săftica a interviului cu Mircea Diaconu, recordul meu de audienţă în peste patru ani ca realizator de emisiuni? Jenica Stănciulescu, Aniela Prunişoară şi Trestiana Cristian, pe care eu nu le-am auzit până acum că ar fi persecutate profesional pe motiv că sunt femei.

Comentarii

comentarii

Similar Posts

170 thoughts on “Feminismul, un alibi pentru neputinţă

  1. Feministele nu au inteles articolul d-lui Ciutacu, asa se zice pe aici.
    Hai sa-l analizam mai bine.
    1. Fotografia aleasa alunga din start orice urma de consideratie dorita de articol pentru femeile puternice, care se impun prin fortele proprii. Dle Ciutacu, va rog mergeti in fata Mihaelei Nicola sau Ariannei Huffington si spuneti-le ce mult le apreciati mintea si realizarile, dar tot o pereche de sani si un corp gol sunt pentru dvs. Plus floricele roz si culori calde. Ne acuzati pe noi ca va raspundem in clisee. Uitati-va mai intai in ograda proprie. Ne-ati lovit cu clisee din prima. Ce imagine ati vrea sa va reprezinte? Pe dvs ca barbat sau ca jurnalist, alegeti. Vad ca femeilor nu le dati sansa sa fie si altceva decat femei in sensul biologic, prin reprezentarea corpului lor gol. Ce perechi de muschi sau ce parte a corpului sa punem in fata numelui dvs? Ce simtiti ca va reprezinta?
    2. “Ma irita ingrozitor curentul feminist militant”. Ca si cum as spune eu ca ma deranjeaza caldura de afara. Ce curent feminist? Exista atatea feminisme in lume…cultural, literar, economic, politic, ecologic, de stanga, de dreapta, postfeminism, valul 1, 2 si 3, etc. Daca nu e militant nu va mai deranjeaza, deci cel academic e ok? Spuneti-mi un singur lucru rau pe care l-a facut feminismul in lume, vreo atrocitate care sa va faca sa-l urati si sa-l temeti atat. Fata de nenorocirile facute de politici/decizii/actiuni majoritar masculine, feminismul e mic copil. E doar o alta viziune asupra lumii in care traim, dorim sa fie lucrurile echitabile si drepturile omului respectate. E chiar atat de inspaimantator pentru dvs?
    3. “Obsesia procentelor”. Nu este deloc o obsesie, este o dezbatere. In contextul in care s-a dovedit prin cifre si prin alti indicatori ca in tarile unde femeile sunt bine reprezentate politic se traieste mai bine si democratia este la ea acasa, haideti sa avem sansa sa dezbatem aceasta posibilitate si pentru salbatica Romanie. In raportul ONU de anul acesta privind situatia femeilor, cotele de gen reprezinta un indicator de evaluare a reprezentativitatii politice. A impune partidelor politice cote de gen nu este nedemocratic, cum spuneti. Ma indoiesc ca veti acuza Franta sau tarile nordice de lipsa de democratie. Este doar un mijloc de a asigura o reprezentare corecta si echitabila a intereselor intregii populatii. Cotele nu sunt reteta perfecta, exista opinii pro si contra, avantaje si dezavantaje. Ar fi fost mult mai sanatos pentru spiritul civic daca ne-ati fi provocat la o dezbatere in acest sens. Sa vedem ce se potriveste mediului romanesc, sa gasim solutii. Dar cred ca e mai simplu sa incepeti cu acuzatii si agresivitate decat sa faceti ceva constructiv, ar insemna timp pierdut pentru documentare, e greu.
    4. Amestecati mediul privat cu cel politic, nu se poate purta o discutie in acest context. Discutam despre decizii si vointa politica de a implementa sau nu astfel de masuri corective in Romania, avand in vedere procentul foarte scazut de 9% femei in Parlament. Dupa cum observam, nu exista niciun fel de vointa politica pentru o schimbare, nici macar din partea femeilor din politica. Dvs ca jurnalist aveti sansa de a dezbate serios aceste lucruri, care ne afecteaza vietile tuturor. Dar alegeti sa luati totul in derizoriu. E mare pacat. Articolul dvs nu contine nicio argumentare pertinenta referioare la cotele pe care le huliti. Ne-ati insirat doar o lista cu femei de succes. Asa, si ce facem cu ele? Tot democratie slaba avem in Romania, spirit civic zero, implicare sociala zero.
    5. “Feminismul este alibi-ul perfect pentru femeile care n-au fost în stare să se impună altfel”. Daca nu exista feminismul, femeile de astazi nu mai ajungeau sa se impuna in niciun fel, rasfoiti putin istoria. Sunt multe femei care nu ajung sa se “impuna” (folositi un termen agresiv si masculin, nu e de mirare) pentru ca sunt mame, ingrijitoare de parinti bolnavi si de soti impotenti casnic (adica nu participa la treburile casnice, la asta ma refer) pentru ca mediul politic alege sa faca altceva cu impozitele pe care le platesc femeile in loc sa faca crese, gradinite, spitale, camine de batrani pentru ca ele sa aiba vreo sansa sa se ocupe de cariera si de impunere. Ma intristeaza naivitatea si ingustimea analizei dvs. Sper sa nu va purtati la fel cu femeile din viata dvs. Si sper ca stiti sa gatiti mai mult decat omleta si cartofi prajiti, ca tot se spune despre barbati ca sunt cei mai buni bucatari.

  2. Exemplu de femeie curva ajunsa SUS !!!
    ATAT !!!…
    Numai ca scroafa asta a nenorocit milioane de oameni !!!

  3. Sa traiesti si sa lupti in continuare pt ideile tale domnule Ciutacu. Te respecta toata famila mea…tata se uite si din Canada la emisiunile dumneavoastra. Jos Comunismul care apare sub orice forma!

  4. Carmen, te-ai straduit cam mult sa demonstrezi ca tu chiar nu ai priceput nimic…!!! =)

  5. Apelul la cei 300 de ani de feminism pe post de argument pentru prezent e similar exclamației lui Bebe Ivanovici: ”De-aia am murit noi la Revoluție?” :))

  6. OK! Asta ne trebuia, Imperialule Imperator, război cu consoartele? 😉
    Să mor io no, dacă înţeleg de la ce v-aţi pornit şi-i musai întâi s-o liniştesc pe Olteanca mea (după cum fras s-o aprins, în sara asta-i sigur că n-am acces la dormitor. 😛 )

  7. Intr-o tara in care ne facem ca facem ceva( ne facem ca invatam,ne facem ca predam si ne facem ca luam BAC-ul) exist si eu;o fata de 16 ani care vrea sa ajunga jurnalista. Am pus special site-ul meu unde am scris cateva interviuri.Acum colaborez cu 2 reviste online si cu cea a scolii mele.
    Poate ne ajutati si pe noi,cei care nu ne facem ca muncim si cei care ne dorim sa va calcam pe urme….voua, marii jurnalisti.
    D

  8. @radu
    Nu că n-ar fi tocmai potrivită pentru unii-alţii, da-i cu bai. Nu mi-s portocaliu să am atragere spre… 🙂 şi-apoi nu uit niciodată de porunca a 7-a (are grijă Olteanca mea să mi-o amintească din vreme în vreme, în caz că dau semn de amnezie. 😉 )

  9. Maiculita, da’ stiu c-ati umblat cu batu’ la urdinis! Ce va veni sa asmutiti atatea instincte si complexe? Io nu ma bag, ca-i pericol, da’ stiti, azi am ajuns la concluzia ca roberta, pe langa ca-i nevinovata ca ofelia, are nu numai un bust de dadaca, gusa si prunisoare-n obraji, da’ si niste frumuseti de picioare cam cat picioarele podului de la cernavoda! Aoleu, oi fi misogin?!

  10. @Carmen: Fara nici cea mai mica urma de tendentiozitate sau malitiozitate, as dori sa te intreb, cu toata condescendenta si asigurandu-te in acelasi timp de sinceritatea si seriozitatea de care pot sa dau dovata, daca esti cumva lesbiana. Tin sa precizez ca nu am nimic impotriva pornirilor de orice fel, fiecare fiind liber/a sa faca precum doreste atunci cand vine vorba de tendintele si inclinatiile sexuale. Intrebarea mea vine in contextul celor afirmate pe tine in postarile pe care le-ai facut, si eram curios (tinand cont de felul in care te-ai exprimat si le-ai luat apararea ‘femeilor neajutorate’), daca esti cumva in ‘galeria majoretelor’, in loc de ‘vestiarul barbatilor’. Este o simpla si sincera curiozitate, iar daca prin asta te simti in vreun fel ofensata sau ti se pare ca sunt exagerat de indiscret, te rog anticipat sa ma scuzi pentru impolitete si sa ma consideri un mitocan. Risc totusi o astfel de intrebare ‘indrazneata’, pentru ca trebuie sa avem totusi in vedere ca suntem pe un blog, si reprezentam doar transpunerea unor ganduri materializata prin apasarea unor taste. Asadar, identitatea fiindu-ne ascunsa reciproc (gazda fiind singura persoana cunoscuta de aici, in afara celor care se semneaza cu link-uri spre bloguri personale), nu vad unde ar putea intrebarea mea sa para mult prea indiscreta pentru a primi un raspuns. Multumesc!

  11. @ SuKăRiT
    Respect pentru ” Olteanca ” … hahaha
    Si eu sunt oltean din Drobeta si o inteleg !!!
    Te salut !!!…

  12. Nu mai voiam sa comentez, vreau insa sa spun ca eu am semnat ultimul comment la 18 July 2011 la 06:28. Restul comentariilor semnate Carmen nu imi apartin, si nici nu subscriu decat in foarte mica masura la ele.
    Mi se pare insa interesant punctul de vedere al Manei ca angajator. Da, un angajator isi pune problema ca o tanara ar putea sa ajunga la un moment dat in situatia de a nu mai putea fi de folos organizatiei pentru ca devine mama. Dar asta nu inseamna ca devine si mai putin competenta, mai putin inteligenta, mai putin capabila. Dupa ce trece de perioada de incapacitare poate sa revina cu aceleasi calitati ca inainte. Din pacate femeile sunt discriminate indiferent daca au depasit momentul sau nu vor avea niciodata ce depasi :(. Si tocmai aici se poate vorbi despre ce ar putea sa faca statul (sau daca are sens sa faca ceva) ca sa ajute femeile sa treaca peste aceasta perioada. Sa ajute (sau nu) firmele sa compenseze, sa stimuleze (sau nu) femeile sa isi reia activitatea, etc. Nu sunt politician, nu sunt psiholog, nu am solutii, dar cred ca merita sa se discute serios pe tema asta. Si spun sa se discute serios, in intreaga societate, de catre oameni avizati si de catre organizatii interesate, pro sau contra, pe indelete si fara patima si nu sa se discute pe un blog 🙂 . Pentru ca eu cred ca tema chiar merita luata in serios. Furtuna starnita de Victor Ciutacu nu este o masura a isteriei feminine (sau feministe) ci este o masura a faptului ca subiectul doare. Si daca doare nu cred ca trebuie tratat din varful buzelor. Si trebuie sa spun ca sanse si drepturi egale nu inseamna ca femeile trebuie sa sparga lemne si barbatii sa coasa la gherghef.
    Si inca ceva tot pentru Mana. Si tatii in devenire sau cu bebelusi pe cap sunt mai putin eficienti decat cei fara copii (ti-o spun din experienta de angajator). Ar trebui ca angajatorii sa ia in primul rand barbatii/femeile infertili/infertile pentru ca nu le vor da bataie de cap, apoi barbatii fertili dar nesimtiti si femeile care si-au facut suma la copii, apoi pe barbatii fertili si grijulii si in fine femeile fertile. Suna al dracului de nazist.

  13. Nea Ciutacu iti raspund cu un banc din cultura anglo-saxona si ca atare este I’m engleza. I don’t understand why women want to be equal when they could be better. That shows a lack of ambition to me. Which is why men are better.

  14. Hai sa dau si eu cu misoginismul, dar nu ma pot abtine.
    Mie unuia, cel mai mult si mai mult, imi place acea categorie de femei pleznite de emancipare de-a dreptul violenta, dar care “simt” in acelasi timp nevoia de a fi “protejate”. Sau, ca sa dau o definitie proprie pe un limbaj ceva mai neaos: “acea categorie de ratata, incapabila de a realiza ceva prin forte proprii datorita unor carente evidente la nivel cognitiv, vesnic in cautarea unui prost pe a carui spinare sa traiasca in stare parazitara, mascand totul sub invatatura cutumiara a obligatiei barbatului-cavaler de a oferi protectie si siguranta femeii-floricica, manifestandu-si totodata feminismul ca atare in sensul aservirii pana la supunerea completa a respectivului tolomac, in conditiile in care sus-numitul incearca o urma vaga de revolta”. Eu, pe cele din categoria asta, le numesc pur si simplu FUFE.

  15. Eu cred ca dovada suprema de feminism e sa-i spui sotiei:
    Femeie, ia mergi si da-i vreo doua lu’ vecinu’ ca s-a uitat ciudat azi la mine pe strada.

  16. Aoleo,iar discriminare?Femeile se simt neputincioase?Sunt invidioase pe barbati ca nu castiga la fel de mult ca ei?Daca am avea 200 de Udre in Parlament,ce ne-am face?

  17. Curentul feminist e mare povara pentru femeile care reusesc. Sunt de multe ori suspectate ca au ajuns unde sunt multumita discriminarii pozitive. Prin urmare articolul tau mi se pare corect dar incomplet.Ai spus”consider feminismul alibi-ul perfect pentru femeile care n-au fost în stare să se impună altfel”.De acord. Eu consider feminismul alibi-ul perfect si pentru barbatii care n-au fost în stare să se impună altfel.

  18. am un singur comentariu de facut: EDUCATIE sau lipsa ei.
    Exista o foarte stransa corelatie directa intre “egaliatatea de sanse intre sexe” si nivelul de educatie al unei societati (in intregul ei). Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, va puteti face singuri cercetarea. Probabil ca ROmania se situeaza pe undeva pe la mijloc, oficial, exista egalitate intre sexe dar practic, mai putin.
    Cati “barbati” romani (in %) impart treburile casnice in mod egal cu sotiile lor? Aici nu ma refer la a imparti absolut toate atributiile(nascut, alaptat). Cati “barbati” romani (in %) considera sub demnitatea lor sa spele rufe, sa schimbe un scutece fara sa strambe din nas timp de 1-2 ani sau sa gateasca pentru familia lor.
    Va las pe voi sa trageti concluziile.

  19. @carmen, de parcă organizația angajatoare încremenește și le-așteaptă pe ele să nască un pic…

  20. cred ca s-a facut comandament la SNSPA intru postarea impotriva dusmanului comun 🙂

  21. @Mana: vrei sa spui ca daca angajezi un barbat il ai pe viata?
    Nu vad un viitor stralucit pentru o companie care are un asemenea criteriu de angajare. Acelasi lucru e valabil in cazul discriminarii pozitive.

  22. O.K. Femeile sunt de porc !!!
    Ai scuturat toata ura impotriva lor , acum mai postezi si altceva , ca m-am saturat de prosteala asta !

  23. Sunt femeie si sunt iritata de “curentul feminist militant”. Va dau numai doua motive:
    1/ Vrem drepturi egale cu barbatii, dar in Germania si Elvetia exista in parcarile subterane din supermarketuri locuri de parcare numai pentru femei. Oare nu sunt discriminati barbatii in aceasta privinta?

    2/ Orice mama are dreptul prin lege (in Anglia de exemplu) sa-si expuna sanii in public (pe strada, in parc, la cafenea) pe motiv ca i s-a facut foame lu’ ala micu’ si trebuie sa fie alaptat oriunde. Nu inteleg de ce fiul, tatal sau sotul meu trebuie sa fie partas involuntar la un act (perfect natural de altfel)care tine de intimitatea mama-copil. Copiii din generatia mea n-au fost alaptati in public (asa ceva era de neconceput acum 40 de ani) si, slava domnului, n-au murit de foame sugari fiind.

    Si ca sa inchei: am studiat, am muncit si mi-am construit o cariera in mediul privat din Romania fara sa am dimensiuni 90-60-90 sau sa fiu ruda sau pila proprietarului afacerii. Nu m-am simtit niciodata discriminata, dar nici n-am fost promovata doar pentru ca sunt femeie si nici n-am simtit ca e dreptul meu sa fiu avansata doar pentru ca sunt femeie. Prefer sa fiu feminina si nu feminista.

  24. De fiecare data cand citesc articole de genul asta care imi reamintesc de gradul de inapoiere dpdv educational al populatiei romane ma bat pe umar si ma felicit ca mi-am scos familia din Romania.

    sunt deacord cu tine, discriminarea pozitiva este o prostie, dar sa sustii ca in Romania majoritatea femeilor nu sunt supuse discriminarii “negative” e de-a dreptul ridicol. Eu as lua cererile exagerate ale miscarii feministe ca nu punct de plecare intr-o negociere, ceri mai mult ca sa ajungi la un accord acceptabil….

  25. @vanuck: ma bucur ca-ti trezesc sentimente care-ti confirma alegerea de viata, da’ ti-as fi recunoscator sa-ti postezi din prima toate constatarile. am construit blogul asta, surpriza, fix ca pe un blog, nu ca pe un wall de facebook sau ca pe o oportunitate de chat. si asa am de gand sa-l pastrez.

  26. nu cred ca sunt primul care a inceput cu chat-ul, nu eu sunt cel care a avut nevoie de intariri… cred ca mai trebuie sa muncesti ca capitolul consistenta, sau nepotisnul se accepta ca asa-i in romania? …just sayin’
    p.s. daca te deranjeaza ce spun, nu trebuie sa aprobi postul, in felul asta ipocrizia ramane intre noi…

  27. Domnule Ciutacu,

    Cred că, totuși, din lipsa cunoștințelor dvs cu privire la acest subiect, cădeți în capcana în care mulți cad când vorbesc despre religie/biserică (atâția dau vina pe teologia creștină pentru acțiunile clerului). Plec de la premisa că nu mergeți atât de departe încât să negați discriminarea la adresa femeilor din trecut; astfel, ceea ce dvs păreți a critica este metoda feminiștilor (atenție, nu există doar femei care se raliază curentului feminist!) de a face lobby (sau, ca să nu o supărăm pe soția dvs, militează în favoarea) acestei cauze. Prefer să cred că vă deranjează modul de abordare a problemelor și nu ideea în sine.

  28. @vanuck: vezi ce se-ntampla cand dai briciu’ la maimuta? bye! next, please…
    @Lucian: eu traiesc al dracu’ de in prezent. trecutu-i in cartea de istorie. nu pe nevasta-mea ar trebui s-o supere practicarea ilegala a lobby-ului (se cheama trafic de influenta in codul penal), ci pe procurori. da’ n-as miza pe asta. cat despre barbatii preocupati de emanciparea femeilor pe care nu le persecuta nimeni, sincer, eu mi-i inchipui – sigur, nedrept – pasionati de catuse cu blanita roz 🙂

  29. Scopul postării precedente nu era acela de a face o tipologie a feminiștilor, ci de a sublinia faptul că, dincolo de pozițiile pro/contra feminism, dvs, cu umilință îmi exprim părerea, criticați mai degrabă metoda acestora decât crezul în sine. Prin urmare, cât de anti-feminist sunteți oare?

  30. Am avut si eu o intalnire “online” cu feministele, cu medusa in special. Acum vreun an (cred) cand s-au luat cei de la guvern de indemnizatia de crestere a copilului, s-o fi citit atunci pe medusa: ca sa se reintoarca mamele la lucru etc etc., mama mama, era experta fata in problema, ce mai. I-am scris ca, dupa parerea mea, feminismul a inceput ca o miscare pentru drepturile femeilor iar unul dintre aceste drepturi este tocmai acela de a alege. Am avut cariera pana la 35 de ani pot spune ca am cam obtinut cam 80% din ce se putea obtine in respectiva meserie, asadar stiu cum e sa fiu femeie de cariera dar trebuie sa recunosc ca nu m-am simtit niciodata asa de implinita si fericita ca acum cand am doi copii si un sot iubitor alaturi. Medusa mai ca nu zicea: Du-te, fa, la munca, ca progresul, ca emanciparea. Ma doare in cot de emanciparea ei. Eu una lupt pentru dreptul meu de a alege. Nu optez pentru inlocuirea scalviei familiei (sa zicem) cu scalvia jobului, eu exact asta vad ca fac aceste feministe. Trebuie sa am dreptul sa aleg.
    In privinta indemnizatiei de crestere, statul nostru e obtuz si nu a prea binevoit sa gandeasca alternative. In UNgaria de pilda mamele stau acasa trei ani si pot lucra part-time. La noi nu poti lucra deloc. De ce? Exista astazi calculatoare, net, sunt domenii in care se poate lucra foarte bine de acasa, cunosc multi patroni dispusi sa dea mamelor acasa proiecte. Ei bine, dupa legislatia noastra nu se poate desi daca s-ar putea statul ar putea incasa niste impozite in plus, pe sume mai mici e drept dar ele ar exista. I-am spus unui prieten olandez lucrul asta si a fost foarte indignat: cum nu se poate? Pai asta e discriminare. Si asa si este caci ar trebui sa-mi pot lua de munca in ce sistem vreau eu full time, part time. Ei bine, la noi nu se poate, musai full time desi nu exista crese (iar daca exista sunt un focar de virusi – stiu foarte bine caci baiatul meu cel mare merge la cresa si tot la doua saptamani sta acasa bolnav) si nici meseria de dadaca nu este reglementata, dadacele nostre sunt dupa ureche, fara pregatire speciala si uneori si fara raspundere.
    In fine, ca sa concluzionez le-as invita pe doamnele respective sa gandeasca in favoarea femeilor orice ar alege acestea si nu doar pentru ce vor ele sa promoveze.

  31. @Laura: cand statul a umblat la indemnizatiile mamelor si la drepturile copiilor, eu am fost unul dintre cei mai vehementi impotriva guvernului. iar unele dintre argumentele invocate de mine, inainte ca macar lor sa le treaca prin cap ca ar putea iesi in strada, sunt fluturate azi de ONG-urile ale caror reprezentante mai gurese, invitate in studiourile tv, l-au facut pe Basescu sa-si iasa din minti si sa slobozeasca faimoasa expresie cu mamicile si bebelusii. atunci nu mai eram misogin, iar femeile nu mai erau exploatate in Antena pentru gloria mea.

  32. @Mana
    Nu Mana, organizatia nu trebuie sa stea sa nasca o angajata, tocmai d-aia si spuneam ca poate societatea ar trebui sa se gandeasca daca si cum ar putea ajuta la depasirea acestei situatii. Dar acolo mai spuneam si altceva, si anume ca situatia cu nasterea nu este absoluta. Ce te faci cu femeile care nu mai nasc, fie ca au facut-o deja, fie ca nu o vor putea face vreodata? Dar cu barbatii care au sau sunt pe cale sa aiba copii mici?
    Altfel imi cer scuze ca m-am bagat, ma asteptam ca tu si Victor sa nu cititi pe diagonala, si credeam ca postarile lui mai au si rolul de a starni discutii adevarate nu invective. Asa ca am sa ma marginesc de acum incolo doar sa citesc. Marturisesc ca cititul la blogurile voastre imi face placere, nu reusesc insa sa ma dezbar de obiceiul de a citi si comentariile dar o sa lucrez la chestia asta

  33. sunt foarte, foarte putine femei care reusesc sa merite scaunele “castigate” in viata politica, mediul de afaceri, etc. politically speaking, sunt organizatii de femei in toate partidele. ati remarcat vreo victorie? mi se pare relevant faptul ca de-a lungul ultimilor 20 de ani femeile din romania au avut sansa sa se afirme. n-au facut-o pentru ca n-au fost in stare. am urmarit activitatea organizatiei partidului din care provin si totul se rezuma la a depune coroane, a da de pomana, a se certa intre ele pe functii, a nu cunoaste regulamente si a “actiona cu inima”.

  34. Daca tot m-a pus dracu’ sa revin, mai zic ceva.
    As da o simpla recomandare celor care “urla”. Sa citeasca inainte cate ceva despre ce a fost, este si cu ce se mananca miscarea feminista in sensul ei adevarat. Daca le este greu, le spun eu. In principal, se baza pe egalitatea de drepturi cu barbatii. Doar ca si drepturile astea au o limta pentru toata lumea, ele se opresc acolo unde deja incalca drepturile celorlalti, fie ale barbatilor, fie ale femeilor. Din ce mai vad si eu prin lumea care se vrea civilizata (nu discut despre societati bazate pe structuri si cutume medievale), pare-se ca femeile au drept de vot, drept de a studia, dreptul de a detine proprietati, drepturi parintesti, dreptul de a presta munca si de a fi remunerat direct proportional cu aceasta. La fel ca noi. Pana si dreptul de a divorta il aveti, doamnelor, in cazul in care dati peste un dobitoc care in lipsa argumentatiei foloseste forta bruta, ca tot zarisem un comentariu pe tema asta.
    Mie, in schimb, mi se pare altceva, vazand atata furie desantata. Cred ca in raport cu noi, barbatii, feministele de guerila vor dreptul de veto.

  35. Foarte tare articolul! si mult prea adevarat 🙂 Cine vrea si actioneaza, reuseste. cine nu ….da vina pe altcineva …”soarta” , guvern, barbati misogini, femei invidioase, etc

  36. Din tot haloimisul asta, cel mai tare mi-a placut frecventa lui “sunt femeie, dar…”. Specific.

  37. Am o taranca la mine in birou care asta face de cand o stiu eu pe ea, se considera persecutata pentru faptul ca este femeie. S-a nascut cu convingerea ca barbatii s-au nascut misogini si ca ea trebuie sa calce in stanga si in dreapta pe oricine ii iese in cale (barbat fiind) pentru ca altfel nu are nici o sansa in viata ei. Este o femeie foarte desteaota si cu pozitie in companie, retine ca nu am zis inteligenta.

    p.s. scuze ca am facut-o taranca in postul meu, dar i-am spus si eu in fata ceea ce cred despre ea.

    Sa traiesti Victor Ciutacu.

    p.s. cand vine elena udrea la presedentie ? eu o votez.

  38. Nenea Iancu zicea pe bună dreptate aia cu “faliţii noştri” Pă tema condiţiei femeii am scris două articole pă blogu’ meu, care chiar au fost cetite. Nu dau link, că nu vreau! 😆

  39. @Catalin: iti ceri suspect de multe scuze si ocolesti cam mult o intrebare ce poate fi pusa foarte direct. Ca sa inteleg, pentru ca afirm ca femeile din Romania au o viata grea, inseamna ca sunt lesbiana? Sau pentru ca mi-ar placea sa traiesc intr-o tara in care sa nu mai existe femei “neajutorate” si ma deranjeaza sistemul si deciziile politice care le mentin in aceasta stare, sunt lesbiana? Iti raspund cu intrebari la intrebarea ta ca sa mai reflectezi putin. Si incearca sa fii mai original. Cliseul ca feministele sunt lesbiene a fost si este atat de folosit incat nu mai surprinde pe nimeni. Multumesc si eu!

    @Victor Ciutacu: nu va urmaresc activitatea, dar, ca si Lucian, prefer sa cred ca nu sunteti anti-feminist la baza. In acest articol va este reprosata confuzia de termeni, generalizarea paguboasa si faptul ca tratati cu lejeritate discriminarea care exista din plin in Romania, in toate formele ei. Este foarte bine ca dati exemple de femei puternice carora le admirati munca si realizarile, ar fi bine ca asta sa fie normalitatea, din pacate cifrele si procentele ne arata altceva. De ce nu scrieti un articol asemanator si pentru barbatii puternici, destepti, razbatatori si ambitiosi pe care ii admirati? Ar fi interesanta o astfel de lista din partea dvs. Multumesc, ma opresc aici cu vizita pe blogul dvs.

  40. Draga victor, si uite ca “gresesc” din nou ortografic desi uman litera mica ti se potriveste. Daca la un comment care iti spune cat de arbitrar empiric si izolat “argumentezi”, nu gasesti decat sa spui ca am scris gresit “dute”, e clar ca suferi si de luare in serios. Rasufli un vax de articol pe blogsorul tau si nu gasesti decat sa cometezi ca nu am pus cratima sau scriu cu tz :))
    Din pacate bubele tale sunt mai grave decat lipsa diacriticelor.
    Penibil

  41. @Alina P: nu e pe baza de diacrticice. e gramatica de baza. iar tu esti agramata, tafnoasa si obraznica. daca ultimele doua pot fi, cat de cat, gestionate, iarta-ma, dar nu pot polemiza cu agramatii. am niste standarde. deci dispari la alfabetizare.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.