De ce, după fiecare crimă spectaculoasă, aflăm la tv, de la vecini, că suspectul principal era un tip de treabă, care dădea bună ziua, plătea întreţinerea la zi şi ajuta băbuţele să-şi care paporniţele de la piaţă? N-am mai văzut de-o căruţă de ani un criminal ca la carte. Cred c-o să încep să mă uit iar la filme, să-mi treacă nostalgia după băieţii răi. În zilele noastre, toţi sunt bine educaţi şi au caracter. Mai că-ţi vine să-i iei acasă, de gineri, după ce se vor termina persecuţiile absurde ale justiţiei asupra lor. Veroşii, cei cu apucături reprobabile, nesimţiţii şi sceleraţii nu mai au loc în branşa răufăcătorilor violenţi.
Astrologul meu preferat, medic la bază, spune, deloc mistic, cam asta: “Oamenii se uită, în timpul vieţii, numai la ce nu le place. Mai ales la cei din preajmă, ne concentrăm în special asupra defectelor sau îi ignorăm by default. Apoi, când nu mai sunt lângă noi, ne cuprind compasiunea şi regretul, iar atunci ne amintim că, de fapt, aveau foarte multe calităţi”. Mie-mi sună mai mult a psihologie decât a revelaţie pe partea energetică, dar n-o să ne luăm acum de la formă, dacă tot avem fondul la dispoziţie. Bun, avem o explicaţie care stă în picioare până la un punct, dar, în context, ori oamenii de treabă înnebunesc subit, ori trăim într-o ţară de sinucigaşi extrem de convingători în a da vina pe alţii. Cam de câte morţi violente o fi nevoie ca să postulăm că revoluţia bunului simţ a învins înainte de a începe?
Linia intre disperare si nebunie e foarte fina. O stiu pe propria-mi piele; acum ceva ani – in miez de noapte – m-a trezit tata spunandu-mi sa chem repede salvarea, fiindu-i foarte rau mamei. Am sunat repede (noi stateam la 1 minut de mers pe jos de spital – si la maxim 5 minute cu masina); au trecut 15 minute, 20, 30, salvarea…pauza; mama – in continuare inerta; eram atat de disperata si ma simteam atat de neputincioasa, incat intr-un moment de nebunie am luat un cutit din bucatarie, am iesit din casa (in pijama si desculta) si am alergat spre spital; in nici un minut am ajuns, am intrat unde stiam ca sunt cei de la salvare si am ramas inmarmurita (soferul ii tot spunea doctorului sa plece ca au o urgenta, IAR EL VOIA SA TERMINE PARTIDA DE POKER); m-am dus la ala, i-am pus cutitul la gat si in nebunia mea i-am zis ca daca mama moare, il omor. In cele din urma totul s-a terminat cu bine (si pt. mine si pt. mama – facand un pact cu doctorul, eu nu-l reclam, el nu ma reclama); dar…mi-am dat seama ca sunt momente in viata, cand intr-o clipa o poti lua razna.
in fiecare din noi zace o fiara.pacat ca gindurile nu pot ucide.altfel base ar fi mirt demult.
in rest cind imi vine de-o crima sparg o farfurie.:))
Va rog din suflet sa ne ajutati! Cum si cat puteti! Trimiteti mesajul mai departe! Va multumesc!
http://ioanaspahiu.blogspot.com/2010/01/analize-medicale.html
Orice ajutor material din partea dumneavoastră poate aduce speranţă şi încredere acestui copil şi familiei sale greu încercate.
Donaţiile pot fi făcute pe numele:
Spahiu Laura
Cod IBAN EUR: RO21RNCB05000834973 60002
Cod IBAN RON: RO48RNCB05000834973 60001
Banca Comercială Română – sucursala Sebastian
http://jurnalulanei.blogspot.com/2010/01/despre-ioana.html
MULTUMESC
Hegel: “Statul este realitatea ideii morale”
Don Quijote: “Nu e treabă de oameni cinstiţi să fie călăii altor oameni”
So?
MI SE PARE CA LA BAZA STA ACEEASI PROSTIE CARE SE MANIFESTA O DATA LA 4 – 5 ANI, DUPA CAZ.
Cum de nu-i apuca pe cei de pe vremea ‚Vechiului Testament’ „compasiunea si regretul”sa aplice pedeapsa cu moartea fata de cei ce comiteau „omor deosebit de grav”?
Pe judecatorii nostri ii apuca, in secolul XXI, un fel de „nostalgie” privind valorile pierdute ale umanismului si vor sa le re-aduca prin toleranta fata de criminalii odiosi?
Poate, azi-maine le vom chiar multumi ca ne „cara papornitele de la piata”.
Justitia chiar nu va face nimic cu cei care atenteaza la viata noastra?
– Ce legatura exista intre Romania si modul asta de a privi criminalii? Eu cred ca asta e o caracteristica umana general valabila, vezi cazul lui Dr. Lecter care in final isi taie mana pentru a o salva pe Clarice, vezi cazul fetelor indragostite de baietii rai, deci mai sunt si altii care privesc criminalii cu oaresce simpatie. As opta mai debraba pentru “trăim într-o ţară de sinucigaşi extrem de convingători în a da vina pe alţii” in care as inlocui “tara” cu “lume”.
– Ce legatura au filmele alea cu viata reala? Acolo binele si raul sunt abstractizate, in realitate oamenii sunt colorati in mult mai multe nuante, sunt si buni si rai. Treaba justitiei (si nu a noastra!) este sa stabileasca daca un individ este sau nu periculos si pentru altii (sa estimeze mai exact). Trebuie sa faca asta cu ajutorul legilor care trebuie sa imparta cat mai bine oamenii in periculosi si nepericulosi. Nu cred ca rolul legilor este de a pedepsi pe cineva ci de a proteja pe altii. Ca poate guvernantii nostri nu fac legi bune dupa criteriile mele, asta e alta poveste… abia aici putem vorbi despre Romania.
– Cred ca criminali “de treaba” au fost dintotdeauna dar mai inainte erau mai multi oameni la care se vedea foarte clar natura malefica. Doar au existat atatea razboaie, holocaust, atrocitati… toate astea au fost facute de oameni! Eu nu cred ca exista mai multa rautate in lume, ba chiar cred ca in societatile vestice rautatea/crima e mai “umana” in ziua de azi decat acum o suta de ani.
– Cele doua idei pe care le dezvolti in articol, “a da buna ziua” si a fi un criminal nu se contrazic pentru ca sunt din categorii diferite. Prima are legatura cu niste practici de conduita sociala care nu au legatura directa cu “maleficul” criminalului. Iar, din punctul meu personal de vedere, amabilitatea excesiva a unei persoane este un indicativ negativ.
– Apreciez articolul, in caz ca observatiile anterioare ar putea creea alta impresie!
Si totusi, eu de ce nu reusesc sa trimit comentariul?
@Manuela: fiindca nu stau lipit de calculator sa le aprob instantaneu? de ce .ro? fiindca eu obisnuiesc sa comentez intamplarile din aceasta tara. banuiesc ca si criminalii din Togo sunt, in aparenta, niste oameni draguti, da’ sa scrie despre ei bloggerii togolezi 🙂
parca si vad ca se fac centre de recrutari pentru criminali: Uuuurmatoru!! Aaaaah te-sparg ten doi!!!..Pleaca ba, baiatule ca nu esti bun de criminal!Uuurmatoru!…Sarumana doamna, aici e casa de pensii?…Absolut genial, admis!Admis!!
Ce este mai trist este faptul ca s-a facut un asa amestec intre bine si rau ca nici mataluta cu geniul ce zici ca il posezi nu mai stii pe unde sa scoti camasa.Si apoi nu sunt intimpinati cu garzi de onoare cei ce au facut ca 60% din oamenii din Romania sa traiasca in saracie.Asti or fi criminali sau baieti de treaba?Asa ca ,,mai maestre” dilema e mare.Macar iainte stiam cine e ,,boul” si cine e ,,vitelul”.Sa auzim de …era sa zic bine dar naiba stie daca nu e rau ?Apropo flacara asta violet e de bine sau de rau ?Ce ,,ne mai ridem” si purceaua..
S-a ajuns la oroarea de-a pune faptasul pe prim plan. Victima se descurca cum poate.
Faptasul a avut o copilarie grea, a fost o victima a sistemului; toti psihologii isi dau cu presupusul. Se investeste in “reeducarea” faptasului, se incearca aducerea lui in societatea “normala”, etc. Cu ce consecinte se vede. Marea lor majoritate devin recidivisti, deoarece puscaria este o “scoala a vietii”, unde invata cum sa se faca o fapta cat mai “perfecta”. Societatea ii respinge pe fostii puscariasi si asa se creaza un cerc vicios din care foarte greu se mai iasa.
Nu stiu daca pedeapsa cu moartea pentru cazuri speciale (de exemplu Bahaianu) ar fi o solutie.
Si nici daca ar face societatea mai buna. In fond dualismul bun-rau face parte din natura umana si nu cred ca se va ajunge vreodata la societatea ideala. Cred ca nici nu ne-am dori-o.
Asa ca viata merge inainte si cu bune si cu rele.
PS
@ IoanaP, va pot ajuta cumva?
Imi pare rau… sper sa nu-l mai publici inca o data. 😀
Foarte misto ideea articolului.
Explicatia este corecta, dar partiala.
O mare parte din infractorii la care se face referire sunt din categoria SOCIOPATI, constelatie de trasaturi psihologice numita si MASCA SANATATII.
Din ei fac parte multi criminali in serie.
Indivizi sociabili, cu carisma, sarmanti, glumeti, cu un job ok, dar care deodata pac, ti-o trage pe la spate in cap, te ingroapa, iti ia tot ce ai si se duce la nevasta sa ti-o consoleze.
Conasule, esti nominalizatul meu in concurs:
Numai bine, ca de rau…ne-am saturat!
Acesti criminali respectabili fac parte din acel popor cenusiu (non violet) care sunt ,spre deosebire de noi,restul,mai bucurosi dar nu fericiti,care au propriile lor legi,propriul lor guvern si poate un Basescu al lor;Victore,Victore….
Era criminalilor de treaba nu mai are mult si se va termina. Tu vorbesti de criminalul “old school”. Inca una sau doua generatii si vom avea doar criminali (ani-)manelizati.
Pe vremuri, RFG-ul a ales o varianta foarte simpla de a rezolva problema “Brigazilor rosii”. Din pacate la noi nu e RFG si nici nu o sa fie.
@Iordachel Gudurau
Multumesc ,dar ceea ce se poate face ca sa schimbe sistemul in care traim,nu poate nimeni sa o faca.O sa traim multi ani in mizeria asta ;probabil sunt foarte multi deziluzionati,in fiecare zi,ca si mine.
Va doresc numai bine,cu respect,
IoanaP
A fost o crima pasionala.Si victima si calaul iubeau aceeasi femeie.Numai ca doar unul dintre ei a reusit sa o convinga sa se marite cu el.
@ Dreaq! Vad dublu!
citisem…”si victima si calul!!!!!!!!!!!!!!!!”
Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul ( Mircea Badea ) cu asta cred ca am zis destul …
Bafta
stii ce e interesant…?k de tine,ciutacule,putem fi siguri k nu esti criminal…
Chiar asa… In Romania nu mai exista ‘criminali cu sange rece’, toti erau baieti buni si au omorat ca celalalt le-a facut ceva… Noroc cu Bahaiean ca ne mai scoate din mediocritate=))!