Trăim în era Internetului. Sau cel puţin ne prefacem foarte bine. În ziua de azi, comanda online trece drept regina cumpărăturilor. Am încercat şi eu să fiu în trend. Să economisesc timp şi să plătesc pentru asta. Proastă alegere am făcut. Fiul meu, rockerul, vrea la concert la Scorpions. Eu, părinte disciplinat, comand, joia trecută, după amiază, două bilete, prin myticket.ro. Optez, prin intermediul formularului online, pentru livrare la birou şi plata ramburs. Mi se comunică valoarea, inclusiv serviciul de curierat, sunt de acord şi comanda mea pleacă-n procesare. Vineri îmi dau seama că nu ajung la birou şi încerc să sun la cele două numere de telefon postate pe site, pentru a-i ruga sî-mi livreze biletele acasă. Jumătate de zi, aud numai abonatul nu poate fi contactat. La un moment dat, pronie cerească, răspunde o voce feminină, care mă asigură că mă va suna curierul, să ştie unde face livrarea. Probabil, luni, spune, degajat, vocea anonimă. Aveţi pe mail, doamnă, detaliile, încerc eu, idiotul, să fiu util pe banii mei. Nu l-am deschis azi, mă linişteşte.
Azi e luni. Până acum două ore, nimeni nu mi-a stricat liniştea. Şi nici eu pe a lor, că telefoanele sunt tot închise, iar mail-ul (probabil) tot nedeschis. Aflu, că-s băiat descurcăreţ, cine organizează concertul şi cine conduce myticket. Mail unuia, sms celuilalt, aceeaşi întrebare: am vreo şansă să primesc biletele pâna la începerea concertului? La un moment dat, sună telefonul. Un (alt) anonim îmi comunică sec: “Azi n-a fost nimeni pe teren din cauza evenimentului cu Sting. Mâine vine sigur cineva să vi le aducă. Dacă e ceva, mă sunaţi pe mine”. Rezum: în secolul posterior celui al vitezei, optez pentru serviciile de livrare oferite public, contracost, de o firmă şi, după numai 4 zile, sunt informat că, dacă se-ntâmplă să nu ajungă nici în a cincea, am o cunoştinţă anonimă care o să mă rezolve. Distanţa livrării e de aproximativ 5 kilometri. Şi vă miraţi că trenul se repară cu o creangă înfrunzită.
UPDATE: Acum 15 minute au ajuns biletele la mine.
Daca, domnule Victor Ciutacu, revin cu acest addendum la mesajul anterior este nu pentru a arata ca pot fi si ceremonios, ori pentru a “forta” un raspuns (el nu ma mai intereseaza), ci pentru a ma mira public si expres ca tema Educatiei pare a va lasa indiferent. “De ingineribus”, sau ati confundat scriitura “a la maniere de” (va veti fi recunoscut?) cu familiarismul troglodit care ne bantuie antroposfera si pe care il mimati – cultural, desigur – cu un anume sarm? Ori, poate, va lasa rece, ca jurnalist, ca un partid, indiferent care, sustine retoric (ca sa fiu heideggeriano-noician) “impreuna-reusita”, dar nu raspunde la mail-uri – de oferta! – si si-a inghetat blogul cam indata dupa alegerile interne? Vor fi stiind sefii lui cat costa asta in mod real sau mizeaza – total eronat – doar pe gogomaniile adversarului?
Cu bine.
Sinaian de Bucuresti,
cercetator in Educatie
de asta nu cumpar on-line