– In 2008 2009, cand s-au anuntat public rezultatele la alegerile parlamentare prezidentiale, a avut prima criza de isterie in direct, acuzand mogulii ca au falsificat exit poll-urile si strigand la mine. Avea dreptate. PNL a luat cu 2% mai putin. N-am auzit scuzele.
– In 2009, in contradictie cu evidenta politica editoriala de trust (Intact), l-am sustinut, asumat, in primul tur al prezidentialelor. N-a reusit sa acceada in turul doi.
– In 2012, a girat, inclusiv cu prezenta fizica, fara sa clipeasca, semnarea pactului de coabitare Basescu-Ponta doar ca sa-si bage partidul la marea imparteala a cascavalului. Ulterior, a aruncat intreaga vina pe al sau partener de coalitie.
-In 2013, cand am ajuns la Romania TV, post care-i era (si este) evident ostil, am vrut ca prima editie a emisiunii mele sa-l aiba invitat; pe el, nu pe Ponta. A refuzat, pe motiv ca el nu vorbeste cu postul. I-am respectat decizia.
– Aseara, intr-un dialog cu un domn pe care-l apela, cu duiosie, Maestre, care l-a calcat in picioare in beneficiul lui Basescu, m-a promovat la dusmanii colectivi: am devenit unul dintre “baietii lui Ghita”. Cand eram la A3, putea sa-mi zica, duios, “sluga lu’ Felix” sau “tonomatul cu euro”. Macar ar fi fost sincer.
– La anul are alegeri prezidentiale. Momentan e intr-o comuniune induiosatoare de idei si actiuni cu Basescu. Marea diferenta dintre ei, dincolo de aspectul fizic si de numarul de carti citite, e ca ala, cu toate defectele lui, chiar e politician si nu pleaca pe fenta. Si, in plus, are grija sa se certe cu lumea dupa ce castiga alegerile, nu inainte. Poate ca andropauza se manifesta diferit, de la om la om…
P.S. Statutul presedintelui PNL si al reprezentantilor formatiunii pe care o conduce in relatiile profesionale cu mine ramane acelasi. Cine-si doreste sa participe la emisiunea pe care o realizez si are ceva de spus e cat se poate de bine venit.
Violet, ce pot sa zic, probabil ca, intr-o lume perfecta, noi doi am fi format un cuplu (desi am fi fost niste parinti de cosmar, vorbind despre politica toata ziua prin casa)… Dar poate-i mai bine ca nu s-a-ntamplat, ca oricum ne-am fi despartit in 2004. Revenind la prezent si la lumea reala si cruda in care traim, poate ca nu-i totul pierdut, asa ca te-ntreb: crezi ca sotul tau ar fi interesat de un schimb de neveste? Sunt sigur ca tu ai putea sa-mi oferi ceea ce nevasta-mea imi refuza… Nu va speriati, nu suntem swingeri, doar am sta amandoi la televizor, am injura pe saturate, si, cand ar veni ora de culcare, ar pleca fiecare acasa la el. Nevasta-mea, desi e interesata si ea de politica, ma goneste in camera mea, cand lungesc o discutie pe tema asta mai mult de cinci minute, ca sa poata ea sa se uite linistita la Dr. Oz si Ally McBeal.
@Victor: Nimic nu-i imposibil, de-aia am si zis ca DEOCAMDATA nu putem sa-i comparam.
Pe oricine ar invita, toti sunt dinozauri. Nu mai gasesti oameni cu coloana vertebrala.
In primul rand trebuie sa se sustina el!!! Candidatul Crin Antonescu s-a facut de ras in perioada interimatului la presidentie. A avut un comportament in care a aratat un defect de neiertat pentru un politician:”timiditate” pe care din pacate a tratat-o folosind o doza muuult prea mare de nesimtire. Si a mai aratat ceva foarte grav: omul e labil psihic. Cred ca el nu a prea mai fost sustinut nici din afara: “motehr and father…”, ticuri nervoase. Omul nu face fata presiunii>>>>
Din perspectiva unei codoașe, lumea se împarte în curve, clienți și ea. D-l Crin, pe care l-am votat în 2009 și n-o să-l mai votez de-acum, se poziționează în poziția codoașei când Ponta prea-curvește, în poziția de client când Ponta e codoașă și pre-curvește cu clienții și codoașa atâta timp cât are nevoie. Nedorind să intre în găleata cu nevoi ce poartă numele de Roșia Montană, d-l Crin stă pe margine să vadă cine-o încasează-n meciul asta și, când e clară treaba cu cine-o încasează, intră și el să dea o bastârcă nefericitului groghi. Ăsta e personajul ce apare feciorelnic, el jucând pe rând rolurile de codoașă, curvă și client, și care ne scoate de sub spoiala-i subțire Mănesci cu fustă și Fenechii și-apoi, după așa scuipaturi, ne-ntreabă de ce-i suntem potrivnici.
Bubulea,
🙂
La noi nu e aşa. Noi suntem…la fel amândoi. Nu tocmai rar, vorbim ( a se citi “urlăm” ) şi cu televizorul, pe rând sau amândoi odată. Evident că avem ca explicaţie pentru acest comportament politica, 95 la sută, iar restul, cam tot la politică se reduce, până la urmă, chiar dacă nu direct. O fi că aşa ne-am nimerit, o fi că am “crescut” împreună de la 17 ani ( adică aproape 28, deja ), nu ştiu.
Apropo de părinţi… Fiica noastră de 17 ani se abţine cu greu la şcoală să nu combată câteva persoane băsiste cu care are de-a face. Iar încercările de manipulare le citeşte demult de la o poştă. Nu ştiu însă cât voi mai rezista eu până voi răbufni la şedinţa cu părinţii.
Nasoale vremuri trăim…
Închei spunând că-mi face plăcere să dialogăm, iar lui Victor îi cer scuze.