Îmi caut insula. România mea e departe

vorbe-grele

Am obosit. M-am săturat. Pur și simplu. De tot și de toate. De curvele care dau lecții de virtute. De mediocitățile autopoziționate ca repere de competență. De gângavii aspiranți la elocință. De evaluări și reevaluări. De importanții care uită de unde au plecat. De corupții care glorifică zgomotos virtuțile statului

Revoluţia vomitivă a prostului gust

vorbe-grele

Băsiştilor, vouă nu vă e ruşine - de voi, nu de lume - că aţi putut susţine şi gira zece ani epava asta? Un putregai, un munte de manelism, un monument de depravare, o căzătură dezgustătoare, un mediocru de o autosuficienţă contagioasă, ăsta-i totemul la care vă prosternaţi ca nişte

Trebuia să trăim bine. Vă mai amintiţi?

vorbe-grele

Fiind născut în 197o, m-a ferit Dumnezeu să apuc anii 50. Dar am apucat să citesc. Şi m-am îngrozit. Mi-a dat, însă, Ăl de Sus zile să apuc ceea ce se întâmplă acum. Mi-e scârbă. Cu excepţia faptului că încă nu te ridică de pe stradă înaintea începerii acţiunii penale,

Ne mişcăm şi noi mai cu talent, băieţi?

vorbe-grele

Fiindcă oricum unica ştire generată într-o săptămână de o ţară cu 22 de milioane de locuitori e incendiul de la Maternitatea Giuleşti, mă raliez şi eu smerit contextului mediatic. Şi constat că, sâmbătă, la prânz, ori s-au terminat subit urgenţele medicale, incendiile şi accidentele, ori s-au mutat în Rahova, la umbra