Califatul nervos al Generației Facebook

Întotdeauna am respectat/încurajat dreptul la opinie, cel la protest și, în general, pe toate cele consfințite de Constituție. O voi face, fără discuție, în continuare. Dar, ca să fie clar, atât timp cât mă voi ocupa cu televiziunea, în emisiunile pe care le moderez, nu vor fi propagate/tolerate ura, amenințările

“Cazul” Vadim: tragismul dezumanizării

N-am mai scris de multicel. Și chiar că nici n-aveam chef s-o fac. Cu atât mai puțin cu (moartea lui) Vadim pretext. Mai ales în contextul unei relații reci și de la distanță, spartă uneori de înjurături reciproce. Mai grobiene ale lui, mai soft și dureroase ale mele. Dar, în

Îmi caut insula. România mea e departe

vorbe-grele

Am obosit. M-am săturat. Pur și simplu. De tot și de toate. De curvele care dau lecții de virtute. De mediocitățile autopoziționate ca repere de competență. De gângavii aspiranți la elocință. De evaluări și reevaluări. De importanții care uită de unde au plecat. De corupții care glorifică zgomotos virtuțile statului

Revoluţia vomitivă a prostului gust

vorbe-grele

Băsiştilor, vouă nu vă e ruşine - de voi, nu de lume - că aţi putut susţine şi gira zece ani epava asta? Un putregai, un munte de manelism, un monument de depravare, o căzătură dezgustătoare, un mediocru de o autosuficienţă contagioasă, ăsta-i totemul la care vă prosternaţi ca nişte

Ceasul deja ticăie spre ora decontului

vorbe-grele

Mă enervează cei care-şi închipuie că guvernul trebuie să arate fix aşa cum vor ei. Păreri despre componenţă şi competenţă e liber să aibă oricine. Şi, într-o societate democratică, unde nu se incriminează delictul de opinie, e normal să fie aşa. Am şi eu. Nu mă feresc s-o spun/scriu şi

Curva, banu’ şi cu mortu’

vorbe-grele

Mircea Badea persiflează de ani de zile termenul de jurnalist. Iar eu mă cert, tot de ani de zile, cu el din acest motiv. Mi s-a părut (şi încă mi se mai pare, da' nu ştiu cât) că generalizează nedrept. Uitându-ma, însă, în jur, am din ce în ce mai

Trebuia să trăim bine. Vă mai amintiţi?

vorbe-grele

Fiind născut în 197o, m-a ferit Dumnezeu să apuc anii 50. Dar am apucat să citesc. Şi m-am îngrozit. Mi-a dat, însă, Ăl de Sus zile să apuc ceea ce se întâmplă acum. Mi-e scârbă. Cu excepţia faptului că încă nu te ridică de pe stradă înaintea începerii acţiunii penale,

Uite d-aia nu mai vreau eu să fiu isteric!

vorbe-grele

Fiindcă mai sunt oameni care cred că m-am schimbat şi mă întreabă de ce, există o explicaţie a lipsei mele de vehemenţă publică din ultima perioadă. Dincolo de faptul că, în sfârşit, mi-am găsit drumul realizând o emisiune live aşezată, de interviuri, nu mai simt nevoia să mă isterizez. Fiindcă

Aicişa ar cam fi trebuit să fie un post…

vorbe-grele

Dar nu e. Fiindcă, pur şi simplu, n-am avut (şi continui să n-am) nici un chef să scriu. Despre nimic, ca să fiu explicit. Mă lasă rece stenogramele, moţiunea de cenzură, leasingul al cărui obiect este Realitatea, (re)debututul lui Hagi la Galata, soarta balenelor albastre sau recidiva întru smardoială a

Nea Cornele, nu te da lebădă-n troacă!

vorbe-grele

Mai mulţi cunoscuţi mi-au semnalat, contrariaţi, schimbarea subită de atitudine a lui Cornel Nistorescu faţă de mine. O remarcasem şi eu, iniţial nu m-a preocupat extrem de tare. Ulterior am pus-o pe seama celebrelor sale hachiţei şi, natural, a reacţiilor urâcioase pe care ţi le dă înaintarea în vârstă. Dat