Libertatea cuvântului, băgată la protocol

vorbe-grele

Mă deranjează până la nivel de greață fizică despărțirile lacrimogene și aluzive din presă. După atentatul de la Paris, cel puțin, dar nici înainte astfel de știri provocate n-au lipsit, libertatea de exprimare a ajuns iar mare stindard profesional și bariera peste (sau pe sub) care nu se poate trece.

Plânge și icoana justiției independente

vorbe-grele

Știu, sunt 15 ani de atunci. La fel cum știu, din viață, că unui om plin de convingeri ferme îi e extrem de greu, dacă nu imposibil, să se schimbe. Și pe vremea aia făcea carieră-n piața publică dezbaterea privind veșnica marotă a justiției independente și neatârnate politic. Doar că

Fanatism politic, hidoșenie și dezgust

vorbe-grele

UPDATE: Nu-mi place Mariana Câmpeanu. M-am săturat de scris/vorbit pe tema asta. Dar să te foloseşti de suferinţa unui om bolnav de cancer şi Alzheimer ca s-o execuţi politic, când ai la îndemână o sumedenie de subiecte alternative infinit mai grave ca impact financiar, e semnul unei abjecţii vecină cu demenţa.

Reforma statului; faza finală, pe moguli

vorbe-grele

În 2007, la prima suspendare, Băsescu a definit public mogulii drept duşmanul colectiv. Atunci prestau (enervant pentru el) pe piaţa media trusturile lui Voiculescu, Vântu şi Patriciu. Desfăşurarea de forţe nu-i surprinzătoare. Mai e un pic şi se închide cercul.

Vulturii rup bucăţi din stârvul sănătăţii

vorbe-grele

Mă leagă de politicianul Eugen Nicolăescu o istorie bilateral-isterică, de pe vremea când Sorin Oprescu era omul rău care frâna reforma-n sănătate, iar contabilul liberal era întruchiparea ei în ochii înaltelor conştiinţe care azi îl desfiinţează. N-am motive de amabilitate subită la adresa lui, dar, de această dată, chiar cred

Claudiu Săftoiu şi şansele salvării TVR

vorbe-grele

UPDATE: Înregistrarea emisiunii După ce a apărut promo pe post, au început delaţiunile mărunte. Am luat act de ele, nimic spectaculos după gustul meu. Acum, însă, deja a început un soi de zvonotecă dementă potrivit căreia aş fi membru într-o comisie de evaluare a personalului din TVR. Ca să fie treaba

Megaparty planetar cu domnu’ Dan

vorbe-grele

Republica, măreaţă vatră, răsuflă uşurată. După un periplu infernal de 48 de ceasuri, care l-a marcat fizic şi l-a încărcat psihic, pe ruta investiţională Germania-Spania-Franţa-Monaco-Austria, probabil cu maşina timpului, salvatorul Oltchim a aterizat, în fine, pe Întâia Poartă Aeriană a Ţării. N-a fugit nicăieri, cum îl bârfeau rău-voitorii, ci s-a