Esti aici:
Prima pagină > Blog > Mintea mea, în gândul ei... > Pentru ce motiv ne luăm vieţile la mişto?

Pentru ce motiv ne luăm vieţile la mişto?

M-am uitat recent, cu ceva mai multă atenţie, în oglindă. Şi nu mi-a plăcut deloc. Am, la doar 40 de ani, suficiente (după gustul meu) fire de păr alb. Şi, cel puţin ca formă şi culoare, îl moştenesc pe taică-meu, care în jur de 60 de ani cred că avea mai puţine decât mine la 40. Am şi (olecuţă de) burtă, chiar de vreo doi ani, după ce toată copilăria şi tinereţea mi-au fost marcate de senzaţia dominantă că sunt slab ca un pisic de pripas. Sandwich-urile nocturne şi berea de rigoare nu iartă. Dimineaţa, după ce mă trezesc, îmi ia cam juma’ de ceas să mă dau jos din pat. Fiindcă simt fiecare părticică a corpului meu. Şi, după aia, încă vreo (măcar) o oră până ce-mi beau cafeaua, îmi (re)compun faţa de export şi mă urnesc din casă.



Copilul a crescut, cel puţin în ultimii 4 ani, simţind extrem de vag că are (şi) tată; de regulă dimineaţa (în drumul către şcoală) şi noaptea (înainte să se culce). Plus în rarele week-end-uri de updatat în mall stocul de jocuri, device-uri şi ţoale; sau în concedii, de două ori pe an, fiecare de câte o săptămână. S-a înălţat, e aproape cât maică-sa. Dar am remarcat asta abia sâmbătă seara, când am trecut demni, cu fruntea sus, prin criză, la un spriţ, acasă la nişte prieteni de familie. Au o fată înaltă. Ne-a folosit ca standard. Bine c-am avut şi un criteriu de comparaţie.

Trăim o viaţă nebună, într-o societate nebună, într-un ritm nebunesc. Parcă trece totul pe lângă noi şi nu ştiu de ce. Mi se pare că ne risipim aiurea. Cariere am făcut, de foame nu murim, avere nu intenţionăm (cel puţin noi) să facem şi nici nu-i cel mai potrivit context economic mondial să ne propunem, socluri pentru statui nu ni se toarnă şi nici nu ne-ar încânta, viziuni de oameni aleşi sau dăruiţi (fără aportul cărora s-ar nărui eşafodajul social) nu ne bântuie conştiinţele. Nu-mi închipui că suntem singurii cărora li se întâmplă asta. E o ditamai generaţia a cărei existenţă se-ncardrează în această matrice. Şi atunci de ce tragem ca boii-n jug?

Comentarii

comentarii

Similar Posts

139 thoughts on “Pentru ce motiv ne luăm vieţile la mişto?

  1. Adica te preferai imbuibat, satul, indestulat??
    Pai, in cazul asta, unde m-ai gaseai interes in viata?
    Ia-o p’aia buna a lucrurilor: firele albe sunt semn de noblete, burta impune respect, nemultumirea lasa a se intelege profunzime in gandire…

  2. Merci pentru informatia legata de emisiunea ta!

    * Nu cred ca ne luam vietile la misto, mai degraba timpurile traite sunt in cadere libera si ne-au prins pe tobogan.
    Nu am 40 de ani, mai va pana atunci, dar imi place ritmul alert in care traiesc, pentru ca macar pot sa colorez spatiile blank, sa ma revolt, pot sa sper ca Romania se va trezi si sa disper pentru ca nu se va intampla prea curand; de asemenea, nu chiar toata generatia se muleaza pe matricea descrisa de tine, prea multi prefera un menu de viata larvar.
    Unora le place jazz-ul, altora manelele!

    * Fratele meu mai mare a fost omorat acum 5 ani prin bataie, fara sa fi avut vreo vina; doar a sarit in ajutorul cuiva in timp ce toti ceilalti priveau ca la spectacol.
    Poate ca i-ar fi placut sa mai traga in jug, desi background-ul social, politic si civic l-ar fi predispus la nebunie.

    Astept “Vorbe grele”!

  3. Din pacate este cumplit de adevarat. Atentie timpul zboara si nu putem da “replay”. Ai grija de familie, de prietenii adevarati si de tine in special.
    Si mai am o rugaminte catre tine si colegii tai din media : renuntati la asazisele neologisme “casi”, “target”, “focusat”, ëxpertiza” si altele ca ele.

  4. O mica fabula a lui Toparceanu suna asa:
    Rumegand cocenii de pe langa jug
    Se-ntreba odata boul de la plug:
    -Doamne,pe cand altii huzuresc mereu,
    Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?
    La-ntrebarea aceasta un prelung ecou
    I-a raspuns din slava:
    -“Pentru ca esti BOU”!

  5. Victore cit ai vrea sa nu o dai pe politica tot acolo ajungi. Intrebarea asta ma bintuie de mult si credema ca inca nu am gasit un raspuns care sa ma multumeasca sau sa ma motiveze.
    Am trecut de 44, am doi feciori 21 si 18, muncesc de la 14 ani, de aproape un an sunt somer, fara sanse de a ma “integra” ,amindoi copii sunt studenti la buget si stau singur si meditez si ajung la aceleasi intrebari “pentru ce? pina cind? pina unde? de ce?”, iar raspunsuri nu am primit de la nimeni.
    A venit Iliescu cu mineriadele lui si a plecat, e istorie, Constantinescu a venit si a plecat, basescu a venit si nu mai pleaca, criza va trece cind vor voi masoni, dar mie cine imi va da cei mai frumosi ani din viata inapoi? Cine?
    Barbatu fara burta e ca Mercedesu fara sigla cu asta ma consolez cind ma uit la burta. Destepti incaruntesc, curvari chelesc iar prosti ramin tot asa, ma consolez cind ma uit in oglinda ( am si chelit si incaruntit).
    Vezitu Victore am fost generatia de sacrificiu a lui Plumbuitu. Acum suntem boii care au platit datoriile si care i-am pus pe ordinari astia sa ne indatoreze, suntem cei care vom lasa un viitor intunecat copiilor nostri. Te-ai intrebat vre-o data cu ce a gresit copilul tau ca sa plateasca bani pe care ii cheltuiesc acesti ordinari.
    Asi vrea sa scriu mai multe dar simt ca explodez, simt ca pe linga faptul ca sunt unul dintre boi care trag in jug, sunt si un lasi nenorocit care sta si isi linge ranile cu neputinta
    Stema noastra ar trebui sa fie: CAR CU BOI de Grigorescu.

  6. Pingback: De ce rămânem?
  7. In aceeasi situatie mai sunt sute daca nu milioane de persoane. Eu iti recomand sa faci putin sport si ai sa vezi dupa o saptamana schimbarea. Sedentarismul in Romania este din ce in ce mai popular si acest “obicei” se va observa peste 50 ani.Multa sanatate si cat mai multe emisiuni!

  8. si eu cred ca din obisnuinta. asa am fost crescuti. suntem aceeasi generatie. am fost invatati sa cladim ceva, sa lasam ceva in urma noastra.dar stai sa vezi la generatia ce urmeaza…
    am vrut sa angajez in primava pe cineva in departamentul marketing. au fost mai multi la inteviu dar a venit si o tanara care mi-a spus ca vrea 800 euro salar ( foarte mare pentru Timisoara) iar eu am intrebat-o daca nu i se pare cam mult iar ea mi-a raspuns: cum prea mult la experienta mea???!!!!
    tanara terminase facultatea in urma cu doi ani.

  9. Boul este pana la urma un animal necesar,noi cred ca nu.Ca sa tragi la jug iti trebuie in primul rand forta.Noua ne lipseste.Gresit se considera boul un simbol al solitudinii neuronale.Nu rumega in limbi straine,e adevarat,dar stie sa gaseasca cele mai frumoase si parfumate flori pentru a le mesteca satisfacut.Noi ne ofilim pe zi ce trece si ne trecem ofilirile prin gura, unul altuia, la fel de satisfacuti.De aceea nu cred ca noi tragem ca boii ci mai degraba ca boii ne trag dupa ei !

  10. Asta nu-i nimic. Sa vezi cum e la 50 de ani… Sa vezi atunci ce mai intrebari iti vin. Indiferent unde ai fi si ce ai face.
    Mai vorbim peste zece ani. Pana atunci insa, numai sanatate. Cu mult drag,

  11. D-aia nu-i inteleg pe milionarii nostri de carton. Au furat citeva (sute) de milioane de euro, foarte bine. De ce dracu nu se retrag la pensie in Monte Carlo, Monte Casino sau mai stiu eu pe unde? Raspunsul e: pt ca sint nesatui ca si capusele! Si trebuie storcite. Ca sa nu ne mai irosim ce ne-a mai ramas din vieti in zadar.

  12. Nu stiu daca esti deprimat… sau poate ai un moment in care simti ca iti este greu. Anul acesta mi-am sarbatorit cei 40 de ani la o sedinta de chimio si am speranta ca va fi bine. Capu’ sus! Vor veni vremuri mai bune. Sanatate!

  13. “de ce tragem in jug ca boii?”pentru ca suntem boi si in jug langa bou merge si soata,doamna vaca pentru ca asta suntem,animale de povara si pentru ce?nu luam nimic,in schimb am dormi in picioare,precum caii,daca s-ar putea

  14. Mâine nu o să vă opriţi şi să vă schimbaţi radical viaţa, o să continuaţi la fel.
    Mai facem câte un bilanţ la o vârstă şi o bere, urmează altul şi citim psalmii când suntem trimişi la o coronarografie…
    Şi după câte o situaţie limită, în care puteai fi mort, reiei aceeaşi viaţă şi te gândeşti: astăzi mă îngropau… parastas de 40 zile… a trecut un an…

  15. Imi place articolul!
    De ce preferi stresul? pentru ca ai ales sa faci o facultate , ai ales sa-ti castigi banii cinstit si iti place la nebunie sa-ti pui sangele in miscare.
    Cred ca preferi sa ti se planga de mila de cat de obosit esti, ci nu sa te certi cu sotia ca nu te lasa sa-ti bei berile stranse cu sutele de cateva saptamani langa fotoliul din sufragerie.

  16. Culmea, la cat de buna e intrebarea, daca voi da o opinie anume, toata lumea se comporta de parca ai scuipat un melc in ochi: isi strange coarnele si intra in cochilia lui, iar toata vulnerabilitatea aratata anterior prin expunerea unor realitati (de altfel) evidente se transforma intr-o mascarada a arogantei si a atotsuficientei. De ce asa, nu stiu. Mai ales chestia asta ma framanta pe mine.

  17. Pentru că singurul şi cel mai greu lucru pe care putem să-l facem este de a ne schimba pe noi înşine, de a schimba centrul de greutate şi de a ne ocupa în primul rând de noi, de a ne bucura de viaţa noastră aşa cum este ea întrucât venim şi plecăm singuri de pe acestă lume.

  18. Buna seara d-le Ciutacu,

    Eu vreau sa va spun ceva:daca va priviti in oglinda,aratati extraordinar!De ce nu acceptati asta?Ce daca v-au aparut fire albe?! Eu sunt alba total aproape-am inceput sa albesc la 29-3o de ani cand am descoperit ca am copilul bolnav,din care a scapat cu o operatie extraordinara;dar a crescut,e medic acum-eu am facut intre timp operatie de fiere,de ulcer si mai recent acum trei ani de o tumoare cerebrala!In fiecare zi multumesc lui Dumnezeu ca traiesc!!!!Ma scol dimineata(dupa o noapte cu somn sau fara,chiar daca iau medicamente),stau o juma’ de ora in pat,ma intaind sa imi decontractez muschii,apoi mananc ceva,beau o cafea(decofeinizata,treptat) si ma bucur de fiecare zi!Si am 54 de ani(ii implinesc pe 17 septembrie!)
    Bucurati-va de cei 40 de ani(ohoo-la mine sunt in plus 14!),bucurati-va de familie,de copil si sa fiti fericit ca el creste acum cum creste o ciuperca,ca nu-l recunoasteti dupa o luna, doua,ca ii raman si hainele mici,bucurati-va de sotia frumoasa si desteapta care o aveti,bucurati-va de tot!!!
    Si aveti grija ca gazetarii,daca stau prea mult pe scaun,li se mareste ,practic sezutul(uitati-va la S.R.Stanescu,A.Paunescu si altii!).Faceti si un pic de miscare sa aratati la fel de zvelt si la optzeci de ani!
    Am sa va trimit doua poze pe mail sa vedeti cum arat eu,fiul meu si sotul,in niste momente recente.

    Va doresc din tot sufletul,numai bine!
    IoanaP

  19. pentru ca in partea cealalta nu ne mai uitam…am uitat ce visam.
    pentru ca este mai usor sa te lasi purtat ca praful in vant, sa intri in “competitia” fara de valoare a tuturor celor care ne ademenesc, pentru ca altfel ei n-ar mai avea carne de tun.
    …si este mult mai greu sa-ti definesti aspiratii “puternice”, care sa te creasca, sa te faca sa te gasesti pe tine – TU, nu cel din oglinda!

  20. Eu m-am trezit dupa alegerile de “trista amintire”! Si chiar mi-am dat seama ca atata timp cat imi bateam eu joc de mine, cum sa nu isi bata si altii joc? Stiu, suna a cliseu.Dar, fii fericit,am intalnit, recent, un caz al unui individ, la 35 ani,supraponderal, cu colesterolul razna,bolnav de inima,de diabet,si supus unui super tratament cu un pumn de 18 pastile pe zi.Singura grija a lui e serviciul, copilul,oalele de mancare, sarmale,ardei umpluti, borsuri, zi de zi, ca doar asa e traditia,banii pentru tigari si cafeaua.De regim alimentar nu a auzit, medicatie naturista nu exista, nu s-a interesat, nu i-a zis medicul.Supusenia ancestrala, parca, fata de regim si structuri, si inghitirea a tot ce ti se pune pe tava, fie regim, fie legi, fie pastile, fara a cauta alternative, pana clachezi. Si pana e prea tarziu.Si, gata. Vine sfarsitul.Si urmeaza o noua generatie, si mentalitatile, cutumele, se perpetueaza.
    Si, normal, individul a votat si cu Basescu.Ce ti se da, aia inghiti. Fara sa te gandesti ca se poate si altfel, fara sa spui ca “Eiii, ne comparam noi cu ei, la noi nu se poate!”.
    Suntem prostiti, dar si acceptam, multi, sa fim.Si ne ducem crucea,cu umilinta si speranta. Dar nu facem nimic.

  21. Important este ca esti un tata si un sot de nota 10.Important este ca oferi sotiei si copilului tau siguranta si stabilitate.
    Din pacate nu putem fi in doua locuri in acelasi timp- trebuie sa muncim pt ca platim inclusiv aerul pe care il respiram- si familiei ne dedicam atat cat timp ne ramane.
    Daca ne-am dedica mai mult familiei si mai putin muncii poate nu ne-ar ajunge banii nici pentru strictul necesar copiilor.
    Nu stiu la naiba…eu cred ca a fost un dobitoc ala care a inventat munca- dar asta nu ma scuteste sa muncesc.
    Fi fericit ca ai un copil sanatos si o sotie care te adora.
    Ca ai (putina )burta…atat de putin conteaza….

  22. De ce ? Foarte bsimplu : pentru ca suntem o natie de prosti de cand existam pana in prezent si ne imbatam cu apa rece ca ce de mare neam suntem. Istoria ne arata ca am stat cuminti si am inghitit tot rahatul pe care europa ni l-a servit. Nu mai avem sau mai bine zis nu avem nici o sansa decat sa mancam in continuare rahatul in care ne scaldam ca sa nu ne sufocam. Imi pare rau ca este asa dar numai cine este orb si cretin complet nu isi da seama de asta.

  23. Unii ca asa ia construit perioada ceausista si altii pentru un scop bine definit sau mai putin.

  24. Stai linistit 🙂 , te tii bine. Am 23 de ani si-mi gasesc din cand in cand fire albe. Aceeasi situatie si la prietenii mei. Numai bine!

  25. … din inertie… probabil…dracu stie??!!!
    Buna comparatia “ca boii in jug” …cred ca aci se afla si raspunsul cel mai convingator!
    Toate cele bune!

  26. … deci… am trecut si inca mai trec prin asta !!!
    Dupa o perioada de “munca-in forta” la un program 09-24, am descoperit cu UIMIRE ca nu mai cunosc in totalitate casa in care am investit imens, parca nu o vazusem la lumina zilei niciodata, copilul…era mai inalt decat mine, a trecut de bac, a ajuns student, mi-a adus deja acasa o mandrutza – care a si ramas, iar zilele trecute am descoperit tot cu UIMIRE ca parca mi-as dori sa devin bunica – si asa trec zilele !!! CHIAR NE LUAM VIATA LA MISTO ! numai ca pt. unii merita…pt. altii…parca trec de fapt PE LANGA EA !!! Eu inca nu m-am hotarat din ce grup fac parte…!!! ASTA CRED CA SIMT TOTI. PARINTII, NOI SI MAI TARZIU COPII !!!

  27. D-le Ciutacu,
    eu stiam paia cu dupa 50 ” daca te scoli dimineata si nu te doare nimic,inseamna ca ai murit”. Se pare ca s-au mai schimbat lucrurile da “mai bine cu burta dela o bere decit cu cocoase de la prea multa munca”.

  28. de ce? la fel ai putea intreba de ce cercul e rotund si nu patrat.
    Poate pt ca desi viata pare lunga, se scurge al naibii de repede. noi intram in tot felul de chestii, vrem mai mult, facem mai mult realizam mai multe. dar vine un moment cand tragem linia si facem suma si descoperim ca nu e de ajuns, ca nu mai ai timp.
    Eu am schimbat nitel optica pt ca au cam trecut vremurile bataliilor mari si glorioase si caut sa am bucurii mici si dese. A aparut un nou sertar, am facut curatenie si am prioritizat alte sertare. Copilul va creste si isi va lua zborul, moment in care voi ramane eu cu baba mea.
    No, fiecare face cum poate, fiecare cu nivelul sau si complexitatea personalizata a vietii. Poate tu vei fi invitat la tv si vei emite teorii din postura unuia batran, cu experienta. Eu voi iesi in fata casei sau la poarta si voi privi cum creste iarba sau cum un tanar vrajeste o fatuca. ^^ Poate, atunci cand te voi vedea la tv voi povesti unui tanar nebunatic ce te va injura ceva de genul “eheeeeee ciutacu asta a fost om la vremea lui, ce stii tu” sau poate ii voi zice ceva de genul “ma, ciutacu asta a imbatranit si a innebunit”.
    Oricum, viata merge mai departe, fiecare cu locul lui, indiferent ca eu privesc cum creste iarba sau ca tu … faci ce faci ^^ Ideea este ca amandoi vom privi cum creste iarba, dar dinspre radacini 😀

  29. Eu nu mai trag deloc, am obosit.
    Am 50 de ani si nu mai astept nimic de la viata, pur si simplu respir, nu traiesc.
    Iti doresc Victor sa faci milionul mult dorit si sa-ti deschizi teresa visata undeva unde esti apreciat la adevarata ta valoare !
    Multa bafta tie si celor dragi tie !

  30. Pentru ca de la 40 de ani incepi sa vezi si sa intelegi ca rostul boului e jugul.Pana atunci nu sunt decat incercari,razvratiri, tatonari,pe cand de la 40 de ani incepem cu adevarat sa tragem la el,incepem sa ne selectam jugul,scopul,tinta, pentru ca trebuie sa tragem din rasputeri din el ca sa urnim caruta.Detalii minore cum ar fi burta,firul alb ce se razvrateste pe la tample,faptul ca acum vedem mai bine realitatea nu ne poate opri din trasul carutei iar jugul se muleaza perfect pe optiunile noastre.O alta perspectiva a trasului la jug.

  31. Da. Asta este un da trist. Vad lume in jur, si eu sunt pe acolo, care nu mai are motivatie Lupti si tragi ca boul si nimic nu se schimba. Si ce e cel mai trist: cata vreme exista prea multi oameni care traiesc dupa sloganul “sa punem capul jos, sa nu zicem nimic” – ZERO se va schimba. Ramanem in aceeasi latura.

  32. “midlife crisys ” suna cunoscut ?

    Ne paste pe totzi cand ajungem la :
    “si cu asta ce-am facut”

    La fel si solutzia, s-a scris o literatura intrega despre asta trebuei doar sa ai si timpul s-o citesti.

  33. Hmmm!
    ” Sapă numai, sapă, sapă,
    până dai de stele-n apă “.
    Cand totul pare a se fi spulberat, ia-o de la capat.
    Draga Victore, cu un dram de curaj, viata incepe in fiecare zi. O noua zi, o noua viata.
    La 40 de ani, reciteam “Joia dulce” a lui Steinbeck, “De veghe in lanul de secara” a lui Salinger si “Catch 22” alui Heller.
    Acum la 60 de ani am descoperit “Eleganta ariciului” a lui Muriel Barbery si tot ce scrie Anna Gavalda.
    Probabil la 70 de ani voi uita tot, si precum vechii chinezi care dadeau foc la toate cartile ultimului mileniu, o voi lua de la capat pentru ca sunt sigur ca se poate si, ca va trebui sa-mi reinventez viata.
    Dupa ce se va fi terminat aceasta spirala sisifica, tot ce vom avea de facut este sa murim. Iar dupa aceea ?
    Ei, vom muri, si vom vedea.
    P.S. Asta a spus-o Stefan Roll – unul dintre apostolii suprarealismului romanesc interbelic.

  34. Buna dimineata!!!
    Primul pas a fost facut! Te-ai trezit.
    Acum ramane sa mergi la dezworkalcoholizare (habar n-am daca exista acest cuvant dar de ce Badea sa inventeze cuvinte si eu nu?).
    Bafta! O sa fie al dracu’ de greu dar si satisfactiile pe masura.

  35. In principiu intrebarile astea dilematice apar la oamenii cu destul de multa inteligenta incat sa constientizeze cu luciditate si aspectele “subterane” ale existentei lor.Dar pentru cei mai multi, totul e ok…Instinctele sunt satisfacute brutal, se urla, se da in cap, se fura ca in codru..Impresia generala e ca “oficial ne merge bine”.

  36. Aceeasi intrebare ma bantuie si pe mine, de foarte multa vreme, desi am doar 31 ani neimpliniti. Acum am gasit raspunsul. In 2008 am inceput o mica afacere in domeniul zootehniei (distributie de furaje),crezand ca este potrivita pentru o familie ca suport financiar. Ghinionul este ca la noi, in Romania, pe lnga sporturile nationale obisnuite, fotbalul si goana dupa bani, a aparut si un al trei-lea, anume sa moara capra vecinului dar laptele si branza si tot ce ramane sa ajunga la mine! Asa am patit si noi, blocand 80% din capital la un partener de afaceri, si ca sa nu stam la mana justitiei din tara (ne judecam de un an, cu dreptatea in mana)incercam sa rezolvam problema pe care o avem cu o banca, in vederea scoaterii apartamentului de sub ipoteca. Cum? Pai am lasat in tara familia, parintii, prietenii si tot ce credeam ca e al meu, personal sau la comun, si am plecat (in Anglia), in speranta ca ceea ce voi gasi aici, va fi minimul necesar pentru a salva ceea ce ar trebui sa se numeasca mostenire de la parinti. Cred ca pana la urma, in discutii comune, gasim raspunsul potrivit la intrebarea ta, doar ca totusi nu ne luam viata la misto. Ne irosim vietile luptand, sa salvam mostenirile de la parinti si pentru a incerca sa salvam, ceea ce ar trebui sa se numeasca, omenirea din noi.
    Probabil e un mod de a spune, totusi, ca ne luam viata la misto.
    O zi buna va urez si va doresc tot binele, de aici din Londra, departe, dar cu gandul mereu langa voi.

  37. suntem hamsterii care alearga in colivia rotitoare.. amuzant este ca uneori reusim sa ne vedem intr-o oglinda dinafara coliviei, si ni se pare stupida privelistea. oricat de destepti ne-am crede, de instruiti si independenti spiritual, tot hamsteri suntem si ne invartim la nesfarsit intre reperele zilnice .. e la fel oriunde in lume – viteza de rotatie difera – in america mi s-a parut obositor de iute, in europa de vest plictisitor de uniforma, in romania agasant de impredictibila .. enjoy the show .. dupa 40 de ani incepem doar sa devenim constienti de forma si viteza de rotatie a coliviei, si incetinim vrand nevrand..

  38. nu tara e nebuna, zic eu. e o matrice nenorocita i care am fost inchisi si in care s-a strins tot ce a fost mai urit si mai abject in comportamentul uman. puterea ultimilor 20 de ani este autorul moral al deprecierii spirituale in aceasta tara. nu avem idealuri, nu mai avem vise si sperante, dispare umanul din noi.

    mai tineti minte parabola batausului basescu (oare acest comportament prezidential sa fi insuflat curaj sa spunem celui care l-a lovit cu stical in cap pe politistul din Tirgoviste?)
    cu grasul cocotat in spatele privatului? ei bie iaca colea lista de bugetari obezi:
    basescu, avramescu, lazaroiu, patapievici, udrea, blaga, toti parlamentarii pdl, guvernul.

    stia bine basescu cind a spus grasu – s-a referit al el!

    ps clipul facut de antena 3 e tare! dar trebuie unul si mai dur care sa spuna romanilor ca aceasta tara poate deveni un pustiu sub cirma basesciana! nu e suficient de dur si de real. desigur, este de apreciat ca inceputul a fost facut!

  39. si eu imi pun aceeasi intrebare,la nivelul meu mult mai scazut de trai si de pregatire,desigur. inca n-am reusit sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare esentiala si existentiala… cred ca inca mai continui sa traiesc din cauza instinctului de supravietuire. sincer,regret ca m-am nascut si-mi doresc sa mor. ma gandesc aproape tot timpul la metode de suicid. totusi,instinctul meu de supravietuire continua sa fie mult mai puternic decat dorinta mea de a muri… sau sunt prea las? nu stiu. stiu doar ca m-am saturat de tara asta,de toti,de toate si,mai ales,de mine insumi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.