M-am uitat recent, cu ceva mai multă atenţie, în oglindă. Şi nu mi-a plăcut deloc. Am, la doar 40 de ani, suficiente (după gustul meu) fire de păr alb. Şi, cel puţin ca formă şi culoare, îl moştenesc pe taică-meu, care în jur de 60 de ani cred că avea mai puţine decât mine la 40. Am şi (olecuţă de) burtă, chiar de vreo doi ani, după ce toată copilăria şi tinereţea mi-au fost marcate de senzaţia dominantă că sunt slab ca un pisic de pripas. Sandwich-urile nocturne şi berea de rigoare nu iartă. Dimineaţa, după ce mă trezesc, îmi ia cam juma’ de ceas să mă dau jos din pat. Fiindcă simt fiecare părticică a corpului meu. Şi, după aia, încă vreo (măcar) o oră până ce-mi beau cafeaua, îmi (re)compun faţa de export şi mă urnesc din casă.
Copilul a crescut, cel puţin în ultimii 4 ani, simţind extrem de vag că are (şi) tată; de regulă dimineaţa (în drumul către şcoală) şi noaptea (înainte să se culce). Plus în rarele week-end-uri de updatat în mall stocul de jocuri, device-uri şi ţoale; sau în concedii, de două ori pe an, fiecare de câte o săptămână. S-a înălţat, e aproape cât maică-sa. Dar am remarcat asta abia sâmbătă seara, când am trecut demni, cu fruntea sus, prin criză, la un spriţ, acasă la nişte prieteni de familie. Au o fată înaltă. Ne-a folosit ca standard. Bine c-am avut şi un criteriu de comparaţie.
Trăim o viaţă nebună, într-o societate nebună, într-un ritm nebunesc. Parcă trece totul pe lângă noi şi nu ştiu de ce. Mi se pare că ne risipim aiurea. Cariere am făcut, de foame nu murim, avere nu intenţionăm (cel puţin noi) să facem şi nici nu-i cel mai potrivit context economic mondial să ne propunem, socluri pentru statui nu ni se toarnă şi nici nu ne-ar încânta, viziuni de oameni aleşi sau dăruiţi (fără aportul cărora s-ar nărui eşafodajul social) nu ne bântuie conştiinţele. Nu-mi închipui că suntem singurii cărora li se întâmplă asta. E o ditamai generaţia a cărei existenţă se-ncardrează în această matrice. Şi atunci de ce tragem ca boii-n jug?
din…obisnuinta?
oricum, intrebarea e foarte buna pentru toti cei care muncim asa cum ziceti dvs; poate ar fi cazul sa reflectam mai des la ea
Ai fost in mintea mea care era in gandul ei… personal.Si pur si simplu mi-e rau,un rau fizic.Un altfel de rau.Aceasta natie sufera mai ales de lipsa de reactie.Un popor fara atitudine.Cata batjocura mai poate indura?Poate ca totusi suntem defecti.Posibil sa o iau pe aratura,invalmasala de sentimente si ganduri ma doboara.Mi-e atat de rusine!…
sa vezi cum vei fi dupa ce te lasi de tigari si portocaliii mai prostesc odata bizonu”!
Eee , pai daca nu tragem la jug nu mai apucam noi sa merem 2 saptamani in vacanta sau sa cumparam device-uri , decat daca suntem binenteles neamuri cu Base Mondialu , acesti vanatori de tornade pe mare si pe uscat . Eu unul ma bucur ca am un jug la care sa trag !
“tragem exact ca boii” mi se pare o metafora destul de realista,daca pot sa zic asa.Am avut perioade si”cu bani” si”fara bani”.Vrei sa-ti zic care au fost cele mai intens traite?Cele cu mai putini bani!Si nu pentru ca nu am fost in stare sa-i fac,ci pt ca nu i-am pus pe primul plan!
Victore,te apreciez.f.mult.Stiu ca esti un tanar destept,bine instruit si bine educat,dar la ce bun ,fiindca in lumea asta nebuna,plina de nemernici oamenii de valoare sunt incomozi si marginalizati.
Pai probabil daca nu ai avea viata asta, ar fi un haos in jurul tau. Sau asa ai percepe tu.
Cum ar fi, toata lumea sa se duca la munca, la scoala, la gradinita, si tu, sa dormi ca un belfer pana la orele 13:00, sa te trezesti singur in casa si sa stai singur pana seara. Sa nu faci nimic notabil. Sa nu mai tragi ca boul in jug. Cred ca ai innebuni dupa primele 2 saptamani.
Ma crezi sau nu , imi pun aceleasi intrebari . Criza de 40 de ani , probabil . Acum cateva luni ai mai postat ceva asemanator , ai spus ca nu te afecteaza varsta si ti-am zis ca te alinti , nu prea te-am crezut . Am senzatia ca sunt satul de tot , nu pot da inapoi nicio centima (sunt parca prins intr-o capcana , trebuie sa merg inainte desi as vrea sa ma opresc putin sa-mi trag sufletul) . Nu stiu nici eu de ce fac ce fac . Vorbeam cu niste prieteni si ii invidiam pe parintii noastri , cu a lor viata cenusie , mediocra , dar lipsita de griji . Sa fim seriosi , inafara concediilor in strainatate , n-avem nimic in plus fata de ei . Internetul si TV-ul nu sunt avantaje , sunt instrumente de alienare , ne atrofiaza simtul bucuriei relatiilor sociale . E cartea aceea , despre America , “Sclavii fericiti” . Asa suntem si noi : sclavii propriilor noastre standarde , pentru atingerea si mentinerea carora suntem obligati sa vedem cum trece viata pe langa noi . Cunosc oameni fericiti care traiesc cu 1500 de lei pe luna . Mi-am si facut un plan , sa ma intorc la catedra , sa mai dau ore in particular (sunt prof de mate de meserie , ar fi cerere) , dar am ajuns la concluzia ca n-as putea trai – desi au fost ani buni in care am facut-o . Ma simt prins in capcana , cum ziceam . Probabil e si perioada asta idioata in care lucrurile merg prost cam peste tot si nici satisfactia rezultatelor muncii n-o mai ai ca inainte .
In schimb , aia cu programul de dimineata la mine nu tine de varsta . De cand ma stiu trebuie sa ma trezesc cu doua ore inainte de a iesi pe usa . Daca nu intind baia , cafeaua , dejunul in cele doua ore nu sunt bun de nimic . Partea proasta e ca acum mi-e mai greu sa ma trezesc pe la 7 , dupa numai 5-6 ore de somn . Da’ imi beau cafeaua la birou (si castig vreo jumatate de ora) , in plus mi-am luat canapea la birou ( 🙂 ) si dorm si acolo cam o ora . 🙂 Ne mai auzim peste vreo 10 ani , sa vedem in ce stadiu mai suntem . 🙂
pentru a asigura copiilor “stocul de jocuri, device-uri şi ţoale” pentru ca avem impresia ca asa ii facem fericiti. Dar o analiza mai atenta ne-ar arata ca ei ar fi mult mai fericiti daca noi ca parinti am petrece mult mai mult timp alaturi de ei.
Am devenit roboti. Iar cand avem sentimente ele sunt, de cele mai multe ori, negative. Am uitat sa mai zambim si sa ne bucuram de viata, sa ne desprindem de serviciu cand ajungem acasa. Am uitat sa mai spunem “te iubesc” si sa ne mai ridicam ochii spre cer.
Pare timpul pierdut. Si poate nu e. As vrea ca aceasta postare si aceste comentarii sa ne trezeasca pentru o secunda din amorteala. Daca toata teoria noastra ar fi pusa in practica… poate am invia!
Generatia căreia îi apartin eu a tras la jug pentru mult mai putin si cu mult mai putine satisfactii;as putea spune că am făcut-o pentru supravietuire,nu atât fizică,materială,cât pentru a ne tine în viată spiritul si,mai ales,moralul.Este adevărat că nu aveam de ales nici aici în tară,nici aiurea.Generatia căreia îi apartineti îsi poate permite să năzuiască spre niste teluri pe care,e drept,cu multă strădanie,să le si atingă.Dacă nu gândesc bine,îmi cer scuze.
Este criza celor 40 de ani, prin care trecem toti (cei care ajung, desigur, la 40 de ani)! In plus, ea vine pe fondul unei crize generale (mondiale)- economica, financiara etc., si al uneia “locale” (romanesti) – morala, economica, financiara,etc. Intervine si oboseala (psihica si fizica) acumulata in lupte (uneori sterile) nu pentru supravietuire, ci pentru o viata frumoasa intr-o lume (societate) decenta…… “Şi atunci de ce tragem ca boii-n jug?” – Tocmai pentru ca NU suntem boi, ci doar vite!
E destul de complicat sa gasesti un raspuns. Problema este ca suntem prea putini in tara asta care pot spune cu mana pe inima ca procedeaza ca tine, adica muncesc. In mod normal, in orice tara civilizata, rezultatele muncii se vad in nivelul de trai. Apoi, la pensie, cei care si-au vazut de treaba lor si si-au platit contributiile corect, beneficiaza de o pensie care le permite sa-si duca restul zilelor foarte decent. Asa vedem prin destule tari din lumea asta, tot felul de grupuri de oameni la varsta a treia ce se plimba cu zambetul pe buze.
Problema este ca la noi, nimic din toate astea nu se intampla. In timpul vietii active, platim taxe si impozite de ne sar creierii din cap ca sa intretinem milioane de “asistati”, clientela politica si tot felul de hoti si borfasi. Sigur ca, taxele fiind mari, nivelul de trai nu e pe masura muncii.
Cand vom ajunge la pensie, trebuie sa multumim divinitatii daca vom primi ceva, tot din motivele de mai sus, ce tin de hotie si coruptie generalizata.
Tot ce putem face este sa ne educam copiii sa plece din tara asta. Eu asta am inceput, deja, sa fac.
Sa ramana aici politicienii, clientela lor impreuna cu toti pomanagii si sa vedem cine dracu’ o sa-i mai tina…
Eu m-am saturat de toti, insa, din pacate, eu sunt captiv, nu mai pot pleca.
Copiii mei, insa, vor pleca.
@everybody: si la 39 de ani aveam burta si fire albe, si la 39 de ani munceam ca un rob, si la 39 de ani imi vedeam copilul doar la sculare/culcare. de ce trebuie legat totul de fatidica varsta de 40?
m ati facut sa plang, am peste 44 ani nu ma plang inca ma scol dimineata f usor chiar dupa doar 5-6 ore maxim de somn, plec la birou cu 1-1.30 mai devreme ca sa nu intarzii pt ca imi place sa fiu o juma de ora prin parc herastrau dimineata singura eu cu gandurile mele, si cu radio zu in casti, si da ma uit si eu la fetele mele si le vad cat sunt de mari, cea mica a depasit o pe cea mare in inaltime desi e mai mica ca varsta cu 6 ani, trece timpul si intradevar pe langa alergastura dupa mancare, si alte tampenii copii au nevoie de noi pt a sta de vorba, a i incuraja o sa tanjim dupa aceasta perioada, ma gandesc cu groaza ca mai e un pic si fimea aia mare poate vrea sa se marite, iar despre promoul prezentat in versiune sf e tare de tot, l am aratat si colegilor da zic ei ca e cam tarziu sa ne mai desteptam, sau cine stie oricum esti tare VICTORE. dana
De ce?
Din inertie, pt ca “asta este moda”.
…toate acestea se intampla pentru ca setea de notorietate, bogatie, adulatie (si enumerarea poate continua)…. toate acestea stranse la un loc formeaza setea de PUTERE.
Aceasta este o sete care se atzatza pe masura ce incerci sa o ostoiesti!
e programare genetica, neam de neamul nostru asta am facut, am tras la jug. Si astazi, bastarzii legiutorilor de mai demult, fii de prostituate, cu gena mojicului (ei cred ca e gena de leu, sau alta jivina nobila) ne pun in continuare jugul. Si noi stam. Din metisarea perpetua probabil ca o gena fina de “intelectual” sau macar om cinstit a supravietuit. Si ea ne pune sa ne intrebam daca e bine ce induram. Ar trebui sa fim metisati in continuare, pana gena mojicului este uniform distribuita, a omului “fraier” asemenea, toti vom fi o nuanta egala de bronz, cu nasuri medii, ochii verzi-maro, sprancene la fel, identici, plictisitori. Dar cine naiba si-o pune cu mojicii, ca tare urati si anapoda is!
Raspunsul la intrebarea de la finalul articolului: Din cauza unei forme de lacomie.
Eu am 27 de ani, si de vreo doi ani mi-au aparut firele de par alb. Eh, lasa, am auzit ca parul carunt aduce un plus de eleganta barbatilor. 😀
pai ca sa avem ce manca…ca sa nu devenim parte dintr-o alta matrice, unde saraca, mai saraca decat matricea in care traim…
de ce muncesc 9 ore pe zi la un job de rahat si totusi ii multumesc bunului Dumnezeu ca il am, ca altiiii….asa zic…pentru ca sa am cu ce sa imi platesc darile catre stat….ca sa nu ne pierdem casele, ca sa nu aparem restanti la intretinere…ca sa imi permit sa imi cumpar o ciocolata cand doresc, dar sa nu pot pleca cu un avion, unde doresc…ca sa am bani sa imi platesc telefonul, netul, televizorul…
eu sunt intr-o alta matrice…defapt am uitat sa traim, suntem exact ca in filmuletul de la postul anterior…
sunt atatea chestii pe care imi doresc sa le fac si totusi nu le fac pentru ca mi e frica sa imi parasesc matricea…si de aici raman pe loc….blocat in matricea mintii mele.
te salut din matricea mea.
” Şi atunci de ce tragem ca boii-n jug?”
În cazul tău, pentru că timpul trece, dar leafa merge.
Şi poate şi pentru că, după ce ai atins statutul de “geniu”, ţi-e greu să renunţi la el.
si un p.s. stai langa fiul tau cat mai mult. e important pentru un fiu sa aiba un tata…langa el…are nevoie de un model, de un el in varianta mai mare…
nu e un sfat, este o dorinta a mea…
Ce trist mi s-a parut acest post, fiindca acelasi lucru se intampla si la mine in familie, iar singurele cazuri pe care le stiu de parinti care petrec destul timp cu ai lor sunt cele ale familiilor modeste. Nici cu rau, dar mai rau fara rau parca…
Ai descoperit un adevar deja cunoscut pentru oricine are ochi sa vada si urechi sa auda: am fost robotizati, suntem asaltati din toate partile de “comenzi”, mai mult sau mai putin subtil ni se sugereaza sau suntem obligati sa gandim ca TREBUIE sa lucram ca nebunii, sa nu gandim, sa avem program fix, sa platim rate, cheltuieli tot mai mari, sa fim “in rand cu lumea”, sa luam credite, sa facem afaceri paguboase, sa platim, sa platim sa platim.. OARE CHIAR TREBUIE? De ce nu putem sta linistiti pe bucatica noastra de pamant, crescand cateva legume si pasari, 3-5 pomi fructiferi, sa pictam, sa ascultam muzica, SA GANDIM, sa creeam?!
De ce tragem ca boii la jug? Cred ca de fraieri… Cit despre restul, stai sa vezi cum e dupa 50… 🙂
Poate pentru ca pana acum nici macar nu ti-ai imaginat ca ai vrea sa procedezi altfel ?…
ps: si selectie naturala: aia care comentau in gand, cat sa fie inteligenti sa nu se impiedice de limba, aia ata de inteligenti cat sa faca cele necesare “sefului” dar suficient de docili cat sa nu actioneze impotriva-le. AIA au supravietuit. Dar sa ne bucuram de ceea ce suntem, sa fim cat de buni putem. incep sa ma enervez singur.
De ce trebuie legat totul de 40 de ani ? E si un prag psihologic , trebuie sa recunosti . Nu se poate sa-l ignori . Banuiesc ca inconstient te bantuie gandul c-a trecut jumatatea cea mai frumoasa . Dupa o vreme , te resemnezi si la 50 esti mai impacat cu ideea (asa se zice) . Eu cred ca noi avem ghinionul sa prindem si cel mai prost an cu putinta ca sa implinim 40 de ani (nu-mi amintesc un an mai prost pentru mine) . Poate ca si asta e …
Nu cred ca are vreo legatura cu generatia sau cu faptul ca traim in Romania. Toti oamenii se confrunta la un moment dat cu stari de gen. Omul nu o sa fie niciodata multumit, si daca zice ca e, atunci sigur minte. Absolut toti oamenii isi iau vietile la misto…desi suntem dotati cu inteligenta, zacem toti intr-o ignoranta fundamentala. Asta e conditia omului, care nu-i mai presus de alte animale…ba suntem chiar dezavantajati, din cauza phihicului nostru complex suferim mai mult. Animalu` saracu` nu vrea decat sa doarma, sa manance, sa toarne plozi intru perpetuarea speciei si sa se usureze…fara alte complicatii. Noi insa suntem maestrii in ale suferintei absurde si fara rost. Nu o facem intentionat, pur si simplu asta ne e felul.
Câtă vreme am fost elevi sau studenţi, au avut alţii grijă să ne trimită în recreaţie. Acum am rămas fără orar şi sonerie, de capul nostru.
Eu am ajuns să îmi doresc nu bani, viaţă lungă ori sănătate eternă, ci minte (cu manual de utilizare ataşat).
Ştii bine vorba aia “… depinde numai de noi”!
Nu vreau sa generalizez , pentru ca in toate tarile se munceste destul de mult , dar … diferenta este ca acolo ” poti trage la jug ” pentru ca apoi sa -ti permiti sa traiesti ceva mai bine , unii reusind cariere frumoase !
Aici tragi la jug , doar ca sa iti platesti intretinerea si sa ai ce sa mananci …
Pana seara muncesc toti europenii ( aproape ) , dar spune-mi care dintre ei la sfarsitul lunii trebuie sa se mai imprumute pentru ca a crescut intre timp copilul si ii trebuiesc haine noi , sau incepe scoala sau i s-a imbolnavit mama sau sotia …
Carui european i se intampla asta ???…
De ce? Habar n-am, desi intrebarea asta mi-a provocat la un moment dat una dintre cele mai profunde depresii prin care-am trecut. Cred ca fiindca asa e sistemul construit. Si altii care nu inteleg nimic din viata, sau care nu vor sa intelegem noi, se chinuie sa ne convinga ca asa trebuie sa traim. Cel mai adesea, cei care aleg sa gandeasca/traiasca altfel sunt ridiculizati de aia destepti care stiu ei ca viata nu e viata daca nu ti-o traiesti intr-o multinationala. Si totusi, nu ne obliga nimeni sa traim asa. Poate suntem mult mai liberi decat credem. Si daca ne-am da mai multi seama de asta am putea construi altceva. Cred… Nu cred ca-i asa de greu precum pare. Eu, cel putin, mi-am propus sa nu traiesc asa. Nu stiu daca o sa si reusesc… Si nu cred ca generatia care vine acum (va) trage mai putin la jug. Eu cred ca noua generatia e mai lipsita de speranta decat au fost generatiile trecute. Cel putin in anii astia. Numai la ideea c-ar trebui sa platesti 30 de ani rate la banca pentru 4 pereti intr-un Bucuresti mizerabil, in niste blocuri de pe vremea lui Ceausescu si incepi sa te-ntrebi pentru ce…
d-le ciutacu, vedeti ca toti cand schimbam prefixul suferim de sindromul asta, al revelatiei ca viata se duce dracu’ si c-o mierlim. atentie, e de la biochimie, asa merge natura neuronului, serotonina si endorfine, etc. nu va faceti griji. iata ceva mai exploziv (partida popoului). sa traiti cu turbine, etc…
eu cred ca viata ne ia la misto pe noi si nu invers; se intampla ‘lucruri’ si exista conjuncturi pe care nu le putem evita indiferent de cata tenacitate am da dovada; viata ne ia pe cei mai multi dintre noi la misto pentru ca teoretic toti ne nastem egali, toti nazuim la ceva, toti ne dorim succesul doar ca nu toti reusim sa-l atingem; in nebunia noastra (probabil un tare genetic) ne indarjim sa speram ca vom reusi; suntem o generatie care nu s-a mai multumit cu putin; care nu a trait pe principiul “intinde-te cat iti este plapuma”, care a inteles ca trebuie sa lupti pentru a realiza ceva, care a dorit sa evolueze…si inca mai spera; te inteleg perfect pentru ca sunt cam de aceeasi varsta cu tine; ma uit in urma….20 de ani…au trecut extraordinar de rapid si ma regasesc acum mult mai trista, mult mai dezamagita; foarte multi din generatia noastra au uitat sa traiasca; sa fii iubit! am citit acest articol si am plans; sentimentul ma incearca de mult si personal chiar am o problema; imi este foarte greu sa accept, ma revolta ca nu am alternativa si ma innebuneste gandul ca sunt neputincioasa in a schimba ceva;
nu trag ca boul la jug. am tras. degeaba. am remarcat destul de repede asta.
acum, ma multumesc sa am cat imi lipseste.
De frică!Banii ne dau impresia de siguranţă şi până la un punct o avem.Lipsă nu înseamnă să nu ai un milion de lei ci să nu ai bani de pâine.
La nivelul vostru,de oameni cu nişte cariere frumoase,probabil intervine şi teama de plafonare,de banalizare şi orgoliul acela de a nu fi mai prejos de cei din generatia ta.
Cei mai mulţi din ‘leatul’ meu sunt oameni realizaţi,eu mai puţin şi le simt dispreţul,dar m-am obişnuit pentru că am avut alte priorităţi şi mi le asum…
Oooooo , ce un articol – comentariu – putin filozofic , dar foarte realist…! Ai facut o constatare F.CORECTA despre o situatie omniprezenta , dar F. PUTIN SESIZATA de lume… 🙁
Ai dreptate si eu am facut aceasta “descoperire” cam de juma’ de an si m-am straduit sa schimb cate ceva din greselile facute ; … iar rezultatele au inceput sa apara si , majoritatea , sunt surprinzator de placute …! 😉
Ai cam pus degetul pe rana…. Desi nu subscriu in totalitate, inteleg si stiu ca asta e realitatea de zi cu zi pt multi si incerc sa nu fie si a mea. Eu am 33 de ani si anul asta m-am intrebat si eu de ce trag atata uneori. Dupa cateva zile de tristete (nu era nici criza de la 30 ani si nici de la 40 pt ca astea sunt tampenii) am gasit mai multe raspunsuri: Pt ca din pacate, suntem o generatie care a trebuit sa muncesca de 10 ori mai mult decat altii ca sa aibe un trai decent. Si pt ca, asa cum scria cineva mai sus, suntem un popor obisnuit sa munceasca, suntem un popor constiicios, nu stiu de unde avem trasatura asta, dar intr-o Romanie unde s-au inmultit incompetenti si nemernicii, aceasta calitate mai mult ne trage in jos… Tara asta e intr-o tranzitie si intr-o criza continua de 20 de ani. La Revolutie eram in clasa a 7-a, destul de mare ca sa inteleg si sa am cica sansa de a avea un start in viata, o viata libera. Si da, de atunci generatia mea a avut sansa sa invete si sa munceasca. Pt ca noi nu stim sa furam si sa dam in cap pt ca am fost educati pe vremea comunistilor cand doar unii si la un anumit nivel furau si nu vedeai asta la televizor. Pt ca nu aveam de toate, jocuri, toale pt ca nu se gaseau deloc. Intr-a 8-a ne-am dus la scoala tot cu sarafanul de la uniforma, cu alti ciorapi, cu sosete colorate sau cu alta bluza decat camasa aia bleu, dar sarafanul a ramas pt ca mama nu avea bani de atatea haine zilnic si pt ca nu se gaseau de cumparat! Pt ca nu aveam din ce trai in 96-97, ca nu erau locuri de munca pt tineri absolventi, si am lucrat ca femeie de servicu la Fondul American de Investitii unde birourile erau ceva SF (cred ca si pt zilele noastre ar fi de top). Pt ca atunci mi-am dat seama ca eu intr-o zi trebuie sa am un astfel de birou. Si dupa cativa ani de munca, il am, e mai mare decat garsoniera in care am stat cu chirie la un moment dat. Si nu regret nimic din tot zbuciumul ultimilor 13 ani de cand muncesc, pt ca am invatat multe, pt ca mi-am facut prieteni pt ca am cunoscut oameni minunati pe care ii am in continuare langa mine. Si muncesc pt ca cu banii obtinuti pot sa fac atat de multe acum, atunci nu aveam bani, dar nici optiuni prea multe nu erau. Si caut in fiecare zi sa fac multe altele pe langa a munci. Si caut sa petrec cat mai mult din timpul liber cu familia si prieteneii si mai nou cu copii lor, noi nu avem. Si daca in tara asta fara rost cum a scris Dan Puric, eu trebuie sa trag de 10 ori mai mult pt asta, o sa o fac. Si sa nu uitam ca astia cateva milioane care muncim, o facem si pt pensionari si pt copii si din pacate si pt cei care fura. Hai liberare!
Nici eu nu mai pot sa ma bucur de ce am, nu mai pot sa ma gandesc la “ale mele”….Cred ca ni se trage de la lumea care este invadata de prost gust si metenism , lume in care ne este din ce in ce mai greu sa ne regasim….
victore, incearca sa stai langa copilul tau cat mai mult… ce comentariu dement!!!
Simplu, de teama. Ne e teama ca daca ne-am opri n-am mai reprezenta nimic. Ne e teama ca am cunoaste viata aceea linistita si n-am sti ce sa facem cu ea. De teama, de aia nu ne oprim.
Hei hei!
Atunci cand am plecat din tara eram la varsta de 38 de ani. Si m-am apucat de lucru ca un animal. Si veneau banii (marci) in prostie. Da´ la un moment dat eu nu mai aveam o alta viata decat in firma. Si bani. Legatura cu copii s-a dus; nevasta-mea era fericita ca avem BANI. Dupa 10 ani n-am mai putut psihic si am plecat din firma. Mi-am deschis firma mea bucurandu-ma ca ceea ce fac fac pentru mine. Cand vreu si cum vreau. Asa si este dar…Dimineata la ora 5 si jumatate sunt in picioare si incep sa fac planul pentru ziua respectiva. Band cafele si fumand. Pana la ora 8 cand baietii mei i-au masinile si pleaca la lucrari. Si totusi linistea dorita lipseste…
Contracte, materiale, clienti, plati la stat, plati la finante, salarii; par alb si ganduri…
Ti-am mai spus ca esti inca foarte tanar; plin de viata si putere. Traieste-ti viata!
Si nu regreta nimic pentru ca si-asa nu se mai repara nimic. Pastreaza legatura cu baiatul tau. Si ramai sanatos…
Ca poate ne-om face si noi o casa ca Videanu? 🙂 Dar daca suntem alcolici, fumatori si curvari…
Nasoale trăiri, nasoale constatări, sunt însă foarte frecvente azi şi asta nu numai la cei de 40 de ani.
Eu am 61,am muncit cu drag şi spor cam 46 de ani,făra să aibă ,acum, cineva nevoie, în cercetare, am copii de la 42 la 32 de ani, asezaţi, unii plecaţi (fară indemnuri prezidenţiale),alţii prin multinaţionalele din România.
Tragi, cum ziceai, ca boul, şi apoi nu ştii de ce o faci.
Pentru mine, Romania , mai înseamnă amintirile, mama, mormintele celor duşi, copii rămaşi în ţară şi emisiunile voastre.
Dacă mai aveţi putere, continuaţi. Trăiesc cu speranţa că Romania se va trezi.
SUCCES!
@mmm: as prefera sa n-o dam in politica. de fapt, nu vreau!
1). Daca nu-ti place burdihanul si sa fii o epava dpdv fizic, ia meditatii de la Badea!
2). Trageti ca boii in jug fiindca v-ati lasat prostiti: ati turnat plozi, v-ati legat de jegul asta de tara, v-ati risipit in n directii, traiti intr-un oras oribil (ca toate orasele tarii asteia de cacat), inghesuiti in boxe de ciment care cu multa ingaduinta pot fi denumite boxe de crescut oameni utili (asa cum sunt crescute gainile in acele ferme intensive care constituie, in sine, o rusine culturala pentru specia umana). Ati acceptat cetatenia unei tari care nu ofera decat sclavie pentru o parte a populatiei, sau oportunitatea de a stapani in mod aberant si dictatorial o masa amorfa de moace tampe, inglodate in misticism si mutilate de tiranie (de ce oare astea doua merg intotdeauna asa bine impreuna? Poate Oreste ar trebui sa mediteze la asta, cu mataniile lui.), v-ati implicat in viata sociala din tara asta spurcata, si acu’ va treziti ca maimutoiul din promo ala de la Antena3?! Singurul mod de a te simti mai bine este sa te RAZBUNI pe ticalosii ordinari care ti-au distrus cei mai buni ani din viata, tie si celor dragi, si i-au refuzat copilului tau sansa de a fi un cetatean respectat al lumii civilizate, pentru simplul motiv ca s-a nascut ROMAN! Eu asa gandesc, eu cer RAZBUNARE!
Cum de ce? D-aia! Io am 42, îs cărunt şi-n barbă, am tras ca boul la jug şi aş vrea să mai am un jug la care să pot trage, dar e tot mai greu să-mi fac un jug mai de doamne-ajută, cît timp lăcustele portocalii mai sînt în zonă.
Banzai!
Am uitat să zic că am şi o ţîră de burtică. Berea, deh! Da’ o ţin sub control cu ţigările… 🙂
As mai completa cateva aspecte:
– anumite “semnale de alarma” din viata personala mi-au confirmat DEFINITIV ca una dintre cele mai sanatoase filozofii despre viata e aceea ca “traieste fiecare zi de parca ar fi ULTIMA” , dar nu in sensul depravarii , ci in sensul evitarii unor regrete tardive ❗ ;
– alta “descoperire” e aceea ca ORICATE bunuri materiale am avea , NU NE MULUMESC , dorim mereu altele…;
– si ma mai gandeam , privind cu ingrijorare incrancenarea naturii impotriva noastra , a oamenilor (“cancerul terrei”) , oare in ce bunuri ar merita investita agoniseala de-o viata , in caz de calamitate majora ???
Raspuns: in NIMIC MATERIAL !!! In caz de calamitate majora nici banii , nici actiunile , nici aurul , nici casa , masina sau alte obiecte NU MAI AU VREO VALOARE !!! SINGURELE “lucruri CU ADEVARAT de valoare” care-ti raman:
1- familia;
2- ceea ce ai in cap , cunostintele teoretice si capacitatea de adaptare;
3- ceea ce ai in maini , indemanarea , cunostintele practice;
Aceste 3 “lucruri” sunt CU ADEVARAT SINGURELE LUCRURI DE VALOARE pe care le avem (cine le are ! ) , iar restul sunt …. “baloane de sapun” , iluzii , autoamagiri , si , de multe ori , lacomie si infatuare … Atat si NIMIC mai mult…!!!!