Mi-e peste mână să scriu la trecut despre foştii colegi. E oribil să pui pe hârtie/net lugubrul şi fatidicul a fost. Şi totuşi, Gheorghe Cercelescu a fost, pentru mine şi pentru vreo cinci generaţii pe puţin, înainte de redutabilul analist economic, nea Gică. Un om fin, de treabă, cu un bun simţ molipsitor şi o modestie ieşită din comun. Un ziarist care, deşi scrisese-n zeci de ani mai multe texte decât citise majoritatea redacţiei pe care a înobilat-o cu prezenţa lui discretă şi cu harul aparte, era veşnic atent să nu te strivească. Şi zău că avea cu ce. Pasiunea şi vârsta nu l-au iertat. Aia cu coasa l-a luat de pe stradă, nici măcar din vreun studio tv, că despre criză perorează în direct starletele zilelor noastre. Ieşise de la conferinţa de presă a guvernatorului BNR. Ar fi putut, evident, s-o privească degajat din fotoliu ori să i-o povestească la telefon fostul său coleg Adrian Vasilescu. Dar n-ar mai fi fost acelaşi nea Gică. S-a ridicat la cer discret, nemeritat de discret. Pentru că n-a fost înzestrat de Mama Natură cu ţâţe mari şi craci lungi. Astăzi, după suflet, familia şi apropiaţii se vor despărţi fizic şi de trupul lui. Presa românească îşi mai duce la groapă încă un titan, puterea politică mai scapă de un evazionist plătit pe drepturi de autor, eu mă simt din ce în ce mai gol. Odihneşte-te-n pace, nea Gică, ai plecat la mai bine…
de ce la mai bine?
Sincere condoleante familiei si celor ce l-au cunoscut
DZEU SA IL IERTE SI SA IL PRIMEASCA IN IMAPARATIA LUI, va multumim ca ne scrieti de acesti oameni minunati pe care a ti avut posibilitatea sa ii cunoasteti, acum pe langa problemele tarii, ale noastre in primul rand ca nu mai avem bani de mancare si alte alea, ca ne ducem definitiv in fundul prapastiei se tot discuta de cateva zile de plecarea unor jurnalisti in noua zeelanda, sunt curioasa parerea ta care este, stiu ca ai alte probleme pe cap dar unii cititori chiar ii intereseaza parerea ta.o zi buna sa ai, dana
excelent scris.RIP nea Gica
Un sentiment de frustrare innabusita m-a cuprins dupa ce am citit articolul. De ce ? Pentru ca ni se duc valorile – culmea – care s-au creat in perioada comunista. De fapt aici e si paradoxul sistemului trecut: desi cu efecte macro-sociale si economice nefaste, a reusit totusi sa impuna un sistem de valori cert, concret. O transpunere a zicalei “ai carte ai parte”. Si, daca fondul uman era unul senin, nu putea iesi decat un adevarat om de valoare.
Ca tanar, la cei 32 de ani, imi pun mereu intreabarea “ce putem face” ca sa oprim degradarea actuala. Primul impuls e sa pun mana pe bata si sa lovesc in nestiri in clica de conducatori, oricare ar fi ei si aproape de oriunde( partide etc ).
Cred ca suntem ca un om bolnav care are nevoie de socuri zdravene sa-si revina. Apoi cred ca vom putea construi din nou, noi, cei din generatia mea si nu numai, cei multi si tacuti, deocamdata.
Dumnezeu sa il odihneasca. Am citit ca a murit practic in “exercitiul functiunii” de jurnalist, in strada, venind de la un eveniment media. Ca un actor care moare pe scena…
Dacă era manelist ori interlop, poza lui era pe prima pagină, paparazzi se înghesuiau la înmormântare. Aşa…nea Gică pleacă la fel de discret cum a trăit. Având în jurul său doar cunoscuţi. Ori cunoscători. Asta e…
Cei mai buni pleaca acolo unde nu este intristare nici suspin, iar noi ramanem cu panaramele. De ce oare cei cu adevarat buni nu sar niciodata ca scuipatu-n frunte si ne parasesc tocmai atunci cand avem mai multa nevoie de ei ? Odihneasca-se-n pace !
Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace!Asa se intampla mor oamenii buni care mai pot fi de folos in tara asta.
Odihneasca-se in pace,daca exista ceva dupa moarte.
Eu cred ca nu si cred ca este pacat ca oamenii sa dispara ,purtand atata amaraciune pâna pe marginea prapastiei.
Am citit câteva articole ale Domnului Gheorghe Cercelescu si le-am apreciat.
Nu l-am cunoscut ca om,dar va cred pe cuvânt.
Daca exista o viata dupa moarte, aceasta se gaseste,in mod sigur, in amintirile celor care v-au pretuit si iubit.
ce text frumos.. Dumnezeu sa-l ierte!
Majoritatea commenturilor sunt cu si despre: “ce text frumos…”, “excelent scris”, “m-a innabusit un sentiment de…”
Mie nu mi se pare deloc un text frumos scris, nu este deloc innabusitor, ci este un text sec, cu cuvinte seci, ale unui om care a pierdut pe cineva pe care, probabil, il respecta mai mult decat i-a aratat-o, ale unui om care, intr-adevar, se simte sec de viata. Eu, poate spre rusinea mea, nu stiu cine este nea Gica. De aceea nici nu simt tragismul plecarii lui. Stiu doar cum e sa pierzi pe cineva. Astfel spus: imi pare rau, Victor!
Si la bine,dar,mai ales la dureros,un cuvânt pe această pagină.Sunt oameni buni care ne părăsesc discret si,în majoritate,abia atunci aflăm despre ei.Dumnezeu să-i dea pace acestui suflet de curând urcat la cer.
Condoleante familiei!
Si eu tot asa zic de maica-mea. Daca inca mai traia, n-ar fi rezistat, astazi, la stresul prin care trec eu. Cu fiecare zi, trebuie sa fi mai puternic psihic, daca vrei sa mai existi. Pana si tensiunea arteriala iti poate veni de hac. Eu cu asta ma lupt in fiecare zi. Uneori o reactivez cu barbiturice, cand sunt prea jos. Cafelele foarte tari ma tin in priza si ele.
Anxietatea si depresia cuprinde tot mai multi oameni, din pacate. Cine ma arata ieri cu degetul pt asta, sufera de aceleasi simptome, acum.
Condoleanţe!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
atat ne a ramas,macar sa stim sa ne respectam valorile.felicitari pentru ca stii sa pretuiesti.
Ps.nu luati pe cat se poate aceasta lupta cu blestemul portocaliu in personal.nu vreau sa sa clacati sau sa ajungeti sa ganditi ca nu aveti pentru cine.
Ce frumos ai scris, Victor.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Dumnezeu sa-l odihneasca.Salut umanitatea dumneavoastra
Bietul om, un talent neobosit, un om deosebit, o mare pierdere! Dumnezeu sa-l odihneasca!
asa ne ducem cu totii,,,legea e lege !
mi-a placut omul. tin minte ca intr-un timp iti sugerasem sa-l inviti in emisiune.
Condoleante familiei.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pacea eterna!
Cu mult respect pentru oamenii valorosi,
IoanaP
Sincere condoleante.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Nu se poate publica o colectie cu toate articolele lui, de-a lungul carierei? Cred ca am putea invata multe din ceea ce a scris el… Cum scria Konrad Lorenz: “Cat de recunoscator ar trebui sa-i fiu destinului, daca in viata mea as gasi si eu macar un drum, pe care sa mearga si dupa multe generatii semeni de-ai mei… nu mai vorbesc de un “vartej” care, in viitorul mai indepartat, sa-l poate ajuta pe vreunul dintre ei sa ‘castige inaltime’.” (“De vorba cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii”, cap. “Tovarasii eterni”, p.84)