Rezerva mea față de reflectarea publică a performanțelor Simonei Halep e de notorietate. Nu succesele ei mă irită (ar fi culmea, chiar mă bucur pentru ea, e o rază de lumină într-o beznă a minții și a vieții noastre), ci lipitul grețos al mulțimii de ele. Înțeleg până la un punct nevoia de legitimare colectivă prin succesele unui om/unei echipe, transformat(ă) în depozitarul speranțelor de mai bine, nu însă și asumarea lor. Și, în nici un caz, nu sunt de acord cu transformarea sportivului exponențial în mașinărie financiară fără suflet, fără zvâc, fără trăiri. Cazul Barca e elocvent. O echipă senzațională, cu un joc împins până la limita perfecțiunii, a devenit, grație unui marketing dement, un abac modern. Ceea ce ar fi păcat să i se întâmple și acestui copil de care toți trag de parcă l-ar fi luat pe inventar…
Mă despart, însă, de pragmaticii de serviciu la intersecția dintre planificare și succes. Nu, Simona Halep nu trebuia ca, dintr-un calcul meschin, să piardă în două seturi cu Ana Ivanovici, chiar dacă asta ar fi scutit-o de inconfortul evident al unui nou meci cu dornica de revanșă Serena Williams. În primul rând, pentru că, dacă ești un sportiv care se respectă, trebuie să-ți dorești victoria și la antrenamente. În al doilea rând, fiindcă, dacă vrei să câștigi un astfel de turneu, nu ai voie, față de tine, să-ți întrerupi benevol șirul victoriilor. Ieși din ritm, plus că-ți bați joc de faptul, probat în repetate cazuri, că victoria aduce la rândul ei victorii. În al treilea rând, pentru că o astfel de atitudine denotă că ți-e frică și că trăiești cu fatalitatea irepetabilului.
Da, e nasol să cobori de pe piedestal și să înghiți, de la omul îngenuncheat acum câteva zile, o umilință similară. Pe care ai fi putut-o evita dacă te comportai ca un contabil meschin. Dar, da, e mișto să arăți că ai sânge, caracter și dorința de a demonstra că nu întâmplarea te-a împins unde ești acum.
P.S. Las plăcerea comentariilor prestației sportive de astăzi sindicatului pricepuților la tenis. E inflație în țara care l-a dat sportului pe Ilie Năstase
De ce nu trebuia să vândă Halep meciul
http://youtu.be/ETG0B5rXFs8
Vineri,cind a jucat semifinala,fiind la muncă am ascultat evolutia scorului la o emisiune a lui Banciu la un post de radio pe net. Odată cu evolutia scorului,nebunu comenta si incerca sa facă pronosticuri.In setul 1 la 5-2,Simona era facută inconstientă,la 5-6 era blat.Și tot așa pina ma naucit de cap,nebunu!
De ce tin sa politizeze munca acestei fete?S-a exprimat fata asta pro psd,vreodată?Fata aia de la judo,Alina Dumitru si-a exprimat opinia politica intr-un mod jenant pt. ea,a primit citeva observatii firave si inofensive la care au sârit basiștii de 2 m in sus!
Nu mai au oamenii,politici sau nu,argumente de niciun fel și se bat ca chiorii pe orice .
Dupa ce a cîstigat cdr alegerile in 96,un taranist,onorabil de altfel imi prezenta inceperea emisiunii de surprize,de la tvr cu Andreea Marin ca pe un succes al guvernarii Ciorbea și ca un semn al viitoarelor impliniri.
sunt de parere ca simona trebuia sa o lase pe serena acasa. nu e inca la nivelul la care sa isi permita sa rateze astfe de sanse. cred ca i-ar fi prins mai bine sa castige un turneu de genul asta decat sa o laude americanii ca a tinut-o pe serena in viata. nu e ca si cand pana acu a batut pe banda rulanta jucatoarele de top 10. chiar mi se pare ca iar suntem mai catolici decat papa cand chiar nu e cazul. dar ma rog, poate gresesc.
Subscriu.
@io: probabil ca n-ai facut sport din pasiune. eu ma perpeleam noaptea-n pat si daca luam bataie la 5 cu 5 in curtea scolii
P.S. Sampras l-a macelarit ani de zile pe Agassi. fara ca acesta sa-l evite. dimpotriva, il cauta. pana cand balanta s-a echilibrat
inteleg perfect rationamentul simonei si repsect lucrul asta – ca sa fii cel mai bun trebuie sa bati pe oricine, oricand. din pacate nu sunt un mare sportiv (cum este simona) si felul in care gandesc e mai mult apropiat de 1 si 0… chiar mi-as fi dorit ca simona sa castige azi si sansele ar fi fost mult mai mari daca intalnea pe oricine in afara de serena. oricum, daca simona e ce speram cu totii ca e, va veni si momentul de care vorbiti cand balanta o sa se echilibreze. nu pot decat sa ii tin pumnii.
Trebuie să recunoaştem faptul că gestul Simonei reprezintă excepţia, nu regula. Înclin să cred că cei mai mulţi sportivi, din dorinţa de a urca o treaptă mai sus, ar fi pierdut în două seturi cu Ana Ivanovici. Tentaţia era mare şi nu cred că ar fi primit prea multe acuze din partea celor din interiorul lumii sportive. Am citit în presă un comentariu al unei foste campioane, nu-i reţin numele, în care aceasta spunea că este greu să te abţii de la valorificarea unei asemenea oportunităţi.
Bravo ei că nu a păcălit sportul.
Marele Maradona a dat gol cu mâna şi nu a avut nicio apăsare.
Eu nu înţeleg de ce apreciem fair play-ul doar în sport,iar viaţa de zi cu zi practicăm descurcăreala. Din dorinţa de a câştiga, noi sau cei apropiaţi, fentăm, manipulăm, omitem, insinuăm etc. În cazul nostru nu ni se pare monstruos… Apropo, Simona HALEP era la serviciu, ea trăieşte din asta, sună ciudat dar ea este de meserie tenismenă… Cum alţii sunt contabili, ingineri sau jurnalişti, ea este jucătoare profesionistă de tenis. Câţi dintre noi ar fi dat cu piciorul la două milioane de euro pentru a fi fair play cu … oricine?
Una este sa faci sport pe maidan si alta-i alta.O astfel de ocazie nu o sa mai aibe Simona.fara nici o problema trebuia sa o lase acasa pe Serena si acum probabil era campioana mai ales ca Sarapova a iesit si ea.Calculele astea “viteze si morale” nu tin. Va mai aduceti aminte de “lorzii” fotbalului-nationala Angliei care fara jena in vazul zecilor de mii de spectatori a facut O-O cu Irlanda si ne-a lasat acasa ? Dar onorabilii nemti cu nationala lor cu tot de cite ori au mers de mina cu Austriecii ?
Din aceste considerente si mai ales financiare cred ca Simona trebuia sa o lase afara pe Serena .
nu cred ca simona nu va mai avea astfel de sanse. nu cred nici macar ca banii ar fi trebuit sa fie principalul argument in a lua o astfel de decizie. pana la urma depinde ce iti doresti – sa castigi cu orice pret sau sa castigi doar daca esti cel mai bun. schumacher de exemplu nu a avut nicio data nicio problema in a castiga prin orice metoda chiar daca asta a insemnat sa intre intentionat cu masina in adversarul direct. in cazul lui, sa castige era scopul si asta scuza mijloacele. intotdeauna l-am admirat pentru dorinta asta nebuna de a castiga cu orice pret si pentru rautatea de care dadea dovada pentru a-si atinge obiectivele. cred ca si asta l-a facut campionul absolut al formulei 1 pentru multi ani chiar daca exista forte multi care pentru acelasi lucru l-au detestat. si mai e un lucru care ma deranjeaza un pic la simona -atitudinea – mereu in declaratii are o pozitie de genul nu am nimic de pierdut, pentru mine e suficient ca am ajuns pana aici (in finala, in semifinala etc.). as prefera sa o aud zicand mereu am venit aici sa castig! nu vreau sa fiu inteles gresit – nu sunt un contestatar al simonei si pentru performantele pe care le are acum merita tot respectul.
Nimeni nu si-a pus problema unei posibile infrangeri a Simonei in finala,dupa ce ar fi trimis-o pe Serena acasa in urma unui sec 0la 2 cu Ivanovici!Cum ar fi fost atunci?
Corect,Victor! Am auzit mai multi care au facut-o cu ou si otet, dar nu merita… A luptat pana la capat!
Nu mă uit decât rar la tenis. În limita timpului disponibil urmăresc marile competiții cicliste (Turul Franței, al Spaniei, al Italiei).
Mi-aduc aminte de o fază petrecută anul acesta în turul Spaniei, într-una dintre ultimele etape. Froome atacase pe ultimii kilometri (aflați în urcare), iar singurul care rezistase ruperilor de ritm și accelerărilor marca „Froome” fusese Contador. Comentatorii sportivi (și eu, alături de ei!) opinau că spaniolul (oricum câștigător în acel moment al competiției, cu un avans confortabil de câteva minute) nu-l va ataca pe englez pe ultimele sute de metri, ținând cont și de efortul extraordinar, de până atunci, al lui Froome. Ar fi fost un fel de gest de fair play, o recunoaștere a valorii adversarului și a muncii lui, fără consecințe asupra clasamentului. O „înțelegere”.
Ei bine, Contador a atacat și a câștigat etapa cu câteva secunde avans.
La început mi-a displăcut gestul lui. Apoi l-am înțeles. El și-a apărat, corect, șansele și reputația de campion. Dacă putea să câștige, de ce să n-o facă?
Simona Halep este tânără, foarte talentată și, cred eu, un om, un sportiv corect. La acest campionat a ales „varianta” câștigătoare pe termen lung – lung cât o viață. Bravo, Simona!
Clar Simona Halep a facut lucrul corect.Unii vorbesc pe aici si nu numai fara sa stie cam ce inseamna sportul de performanta.La nivelul asta in tenis ajung numai cei carora le place cu adevarat cea ce fac.Oamenii vorbesc de parca ar fi jucat singura in finala daca nu era Serena…!!!.A demonstrat ca poate bate pe oricine,dar in sportul asta oricand poti pierde,mai ales cu sportivele din Top 10.Romanii demontreaza inca o data ca se pricep la orice,mai greu cu practica…
Perfect de acord, Victore. Am fost si sunt de o competitivitate dusa pana la extrem la sporturile pe care le practic, incat imi zic si prietenii ca nu ma recunosc pe teren sau la masa :)) “Am venit sa ne distram” nu e pentru mine, eu ma distrez cand castig 😀 Simona mai are de lucrat la psihic dar o sa ajunga si aici unde trebuie, un exemplu extraordinar din punctul asta de vedere e Federer 🙂
Victore,
1. Nu cred ca cineva va putea limita/suprima bucuria chibitilor pentru succesul favoritilor (si invers, la infrangeri, dar n-am gasit o rima).
2. Daca Simona vrea sa castige (faima, reputatie, glorie si bani) trebuie sa-si rupa dintii jucand cu Serena Williams si Maria Sharapova. Mai mult, daca tranteste meciuri doar pentru castigul pe termen scurt atunci, pe termen lung, va avea infinit mai mult de pierdut. Ea isi castiga banii de la spectatorii care vin la meciuri si cei care le urmaresc la televizor; daca le strici spectacolul si le inseli increderea atunci esti pierdut (vezi Liga 1 la fotbalul autohton)
3. Am vazut cat se vorbeste despre sacrifciile facute de parintii Simonei. Nu le neg si nici nu le minimalizez. Totusi, ar trebui sa ne uitam la sacrificiile facute de familia Mariei Sharapova si de cat de greu i-a fost tatalui surorilor Williams sa le scoata din Compton (LA), un fel de Ferentari, si sa le faca cele mai mari jucatore de tenis (ca sa nu mai vorbim de presiunea rasiala).
4. Ceea ce-ai scris tu si cometariile mele nu sunt limitate la tenis sau la sport. Ele sunt valabile in scoala, sport, business si politica (desi politicienii fac, fara efort, totul pe dos!)
@io: eu nu cred ca Simona a ratat vreo sansa; ba dimpotriva a castiga una imensa si a castigat respectful spectatorilor, jurnalistilor, jucatorilor si, in particular, al Serenei Williams. Astea sunt lucruri care nu se uita si o vor ajuta in viata de dupa tenis (daca va continua pe acelasi “drum”)
cel mai tare m-a deranjat (din simpatie pentru Simona, pentru că nu-mi plătește ea nici întreținerea, nici ratele la mobilă) că A PIERDUT în trei seturi. s-a obosit mai mult decât era cazul, a cedat în fața unei jucătoare DEJA ELIMINATE și, mai presus de toate, și-a gestionat prost cărțile. nu omora, nu trișa, nui da în cap cuiva, doar ÎȘI MĂREA ȘANSELE de a căștiga un milion de parai în plus. atâta tot, restul e puritanism pe banii altora…
@Mihai Stancu – sa ai o parere despre ceva nu inseamna nici mai mult nici mai putin decat ca ai o parere. sa crezi ca parerea pe care o ai, asa cum faceti dvs., e adevarul absolut, asta cam “sucks balls” cum ar zice serena… mai ales in cazul asta, cand oricare dintre alegeri (pareri) e perfect valida si depinde doar de modul fiecaruia de a vedea lucrurile. ca doar nu am spus ca 1+1=-2.
raman la parerea mea, simona ar fi avut mai mult de castigat si pe plan scurt si pe plan lung daca s-ar fi odihnit in ultimul meci din grupe. nu o mai argumentez ca oricum sunt roman si la fel ca dvs., ma pricep la toate.
Pentru toti cei care cred ca Simona trebuia sa piarda in doua seturi (io, emil si cine o mai fi) meciul cu Ana ca sa scape de S.W. in finala am trei intrebari:
1. V-ati gandit vreodata ca poate cel mai important PENTRU SIMONA HALEP este sa se poata privi in ochi ea pe ea in oglinda? Si ca ea s-a simtit mult mai bine cu ea insasi jucand asa cum a jucat?
2. Cum ar fi fost pentru ea, cum ati fi judecat-o voi, daca ar fi fentat-o pe Serena si ar fi pierdut la Wozniaki sau la Ana in finala?
3. Cu ce ar fi ajutat-o aceasta fenta pe termen lung chiar daca ar fi castigat finala, ar fi facut-o mai buna decat Serena pentru data viitoare?
Concluzie: nu ati inteles nimic din ce i-a spus Serena Simonei “merci ca m-ai facut sa vreau sa fiu o jucatoare mai buna”.
Victor Ciutacu esti exact asa cum mi-am imaginat: un om dintr-o bucata, capabil sa intelegi ca sunt compromisuri care pur si simplu nu se fac.
play up, play up and play the game
Putetzi cauta poezia din care am extras acest vers
poezie care e de presupus ca exprima credo-ul celui mai mare imperiu care e existat vreodata
2 comentarii care nu-mi apartin si gata, ca pana la urma fiecare crede ce vrea:
Wim Fissette: “When you’re a champ, you want to win every match, and that’s what Simona was trying to do against Ivanovic,” Fissette said. “Unfortunately she lost that match. But that’s sports, and the No. 1 in the world won this tournament, so she’s a well-deserved champion. But yeah, maybe she can be a little smarter next time.” – in traducere libera: da, e ok ce a facut simona, ca asa e orice campion, vrea sa castige fiecare meci. poate data viitoare va fi un pic mai inteligenta.
Simona Halep, despre meciul din finala:
“Oboseala cred că a apărut un pic la mine în setul doi. Braţul mi-a obosit, picioarele îmi obosiseră…” – asta cred ca nu are nevoie de traducere si nici de explicatii.
N-avea cum sa castige oricum, Williams a jucat foarte bine.