S-au dus și alegerile astea, Dăncilă s-a bătut ca niciodată și a pierdut ca nicicând. Își va pierde și pozția la vârful PSD. Depinde doar de ea dacă iese din Kiseleff și cu plăți compensatorii, pe calea pașnică a negocierii, sau gonită, cu toate tinichelele de coadă, la fel ca doi dintre predecesorii ei, Geoană și Ponta; de Dragnea mă și abțin să mai dezvolt. Nu-s Mafalda, dar, în virtutea (aproape) sfertului de secol în care am scris/vorbit despre PSD pe unde m-au plimbat drumurile carierei și a trecerii (apolitice) de trei ani printr-un guvern PSD, aștern la rece niște rânduri aruncate la cald prin rețelele sociale.
– Gabi Oprea a fost prezent la parastasul PSD și insistă să stea până se servește coliva
– PSD s-a bucurat aseară, jenant, că a obținut o înfrângere cât o victorie, azi se sfâșie
– Deontologii din presă care au rupt-o în bucăți pe Dăncilă s-au rugat de Iohannis să faca o poză cu ei
Abia acum, când PSD nu mai are nici o pârghie de putere la nivel central, e vremea carismaticului (teoretic) lipsit de obligații și fără scheleți în dulap care să rupă tot în bucăți și să faca opoziție la sânge. Dată fiind, însă, experiența partidului în a rata cu toată poarta goală în față, am mari îndoieli că-i va reuși construcția inteligentî a jocului din propriul teren. Prima confirmare a pesimismului meu proverbia a și venit: deja s-au anunțat Ciolacu, Tudose și Grindeanu. Eu încă-i mai aștept pe Bădălău și Stănescu. Vanghelie era dispus să accepte cu greu secretar general, nu știu dacă mai e valabilă oferta. Partid cu resurse și cu viitor, v-am zis.
Va urma…
Nu înțeleg cum și de ce PSD a ales varianta kamikaze, cu Dâncilă vârf de lance… ori este o strategie pentru viitoarele alegeri?