Ramona Cirnu
Am sa incep povestea unui om deosebit din viata mea – George Balta – in felul urmator: “E groaznic să ai o viaţă activă, să faci sport, după care, brusc, să te trezeşti direct la pat şi să nu te mai poţi deplasa decat într-un scaun cu rotile”– acestea sunt vorbele lui. George Balta are 24 de ani, la varsta de 18 ani a activat la CS Olimpia Bucuresti, formatie cu care a iesit vice-campion Junior si cu care a promovat in Divizia Nationala, unde nu a putut juca din cauza unui nefericit accident. Dupa 10 ani de rugby a venit ziua in care sperantele s-au naruit si intreaga lui viata s-a schimbat total. “Cu cateva minute inainte de finalul unui meci de pregatire al Selectionate U19, in compania echipei la care evoluam ( Olimpia Bucuresti ) intr-o deja devenita banala legare a unei gramezi, clipa naruitoare a visurilor mele s-a produs : in urma contactului barbia mi-a fost infipta in piept, un fior recemi-a trecut pe sira spinarii pana la glezne, revenind inapoi cu o senzatie de amorteala ce cuprindea tot corpul, am cazut la pamant.”
http://www.youtube.com/watch?v=9LmulzW0ghw&feature=player_embeddedMai pe scurt George a suferit un traumatism vertebro-medular: două vertebre dislocate, iar una spartă . Parintii lui George au fost inmarmuriti de verdictul medicilor: “Următoarele 21 de zile sunt cruciale. Vom vedea dacă mai trăieşte”. A inceput recuperarea la Techirghiol, progresul realizat de George fiind uimitor. Acum isi poate misca mainile, picioarele, reactioneaza la anumiti stimuli, dar incă nu poate merge. Ridica greutati pana la 18 kg si face cate 200 de abdomene. Pentru a putea pasi din nou pe terneul de rugby, are nevoie de 35000 euro. Atat costa fericirea lui.
Operatia se poate face in Germania, unde trebuie sa faca un transplant de celule stem. Daca as strange in fiecare luna intreg salariul meu, mi-ar trebui mai mult de 4 ani ca sa-l fac sa zambeasca. Consider ca exemplul meu, de a dona cate putin in contul lui, va fi urmat si de alti oameni binevoitori. Mi-as dori din suflet sa faceti publica povestea lui – pe blog sau in oricare alta parte. As vrea sa fie urmatorul AS din maneca. Cred intr-un final fericit si sper ca il puteti ajuta. Impreuna am putea sa-i redam bucuria de a trai. Pe George il gasiti aici
Pentru donatii: Banca Tiriac, Sucursala Mihai Bravu
RON RO81BACX0000003216524000
EURO RO54BACX0000003216524001
Pentru orice informatie, va stau la dispozitie. Va multumesc anticipat…
E cumplit!Dar daca exista o sansa simt nevoia sa contribui cu o suma modica dar va fi ceva.Mi-am notat contul. Dumnezeu sa le dea mana buna medicilor si barbatului multa incredere, curaj, rabdare, vointa puternica.
Off topic
In urma promoului dat cu cateva minute in urma
am mai aflat o data ca invitata Dvs. la emisiunea de azi este d-na Mona Pivniceru in fata careia mai ca as ingenunchia pentru curajul ei de a-l fi infruntat pe basescu, de fapt aruncandu-i vorbele grele in fata l-a umilit in fata unei natiuni.O femeie din milioanele de romani in calea lui basescu!Ohne Worte.
Cuvinte multe nu-s de spus,ma alatur din suflet demersului tau.Dupa modestele mele mjloace o sa fac ce-mi dicteaza constiinta .Sa-l ajute Domnul sa-si realizeze visul ,iar tie sa-ti daruiasaca tot binele din lume !
l-am vazut prima oara la emisiunea “te pui cu blondele” de pe A1. Da.. mi se pare un tip de nota 10.
Intotdeauna am admirat sportivii,ei stiu ce inseamna daruirea,munca si darzenia!Iti doresc multa sanatate si cred in recuperarea ta George,fie ca Sarbatorile Craciunului sa fie o poveste frumoasa pentru tine si visul realizabil!Salut demersul Victore si faptul ca esti alaturi de sportivi nu poate fi decat un lucru de care sa fii mandru!Prin tine sunt si eu alaturi de cei ce nu se lasa invinsi!In rest e o zi frumoasa de iarna in care dorintele noastre prind contur!Succes in frumoasa emisiune!Vreau sa ne surprinzi cum de fiecare data ai facut-o!
Nu va suparati pe mine insa ca mine mai sunt multi. Faceti o conventie cu orange/vodafone/cosmote ca sa putem dona prin SMS 2,5,10 euro, fiecare cat poate pentru ca din pacate nu putem ajunge toti la banca.
http://fanu.wordpress.com/2010/12/17/cunoaste-l-pe-george-balta-si-daca-poti-ajuta-l-romania-il-poate-ajuta-pe-george-balta/
Gerorge lupta pentru “dreptul de a merge” din nou si noi il vom ajuta atat cat putem!
Stiu ca nu prea ai “relatii” cu bancile din Romania asa ca te rog comunica si sucursala la care se pot face virarile.
Sa dea Dumnezeu sa-i fie de folos lui George!
@Cristina: Sucursala Mihai Bravu
s-a facut Victore, punem umarul si sa dea dzeu ca acest copil sa isi indeplineasca visul si pana la urma dzeu sa ne ajute pe totii in anul care bate la usa, ca la ce se anunta nu stiu cati v-om mai scapa.Emisiune reusita diseara. a si banuiesc ca, contul este pe numele lui si da pt.multi care nu au internet banking ar fi mult mai usor o campanie de telefonie mobila.
dana
@dana logofatu: nu-i campania mea, eu doar gazduiesc, pentru mai multa vizibilitate, apelul. poate o preiau altii de meserie si-o dezvolta
Astept salariul si depun…
O intrebare…
Da rahatul ala de minister al sportului sau cum draq s-o numi acum nu are bani sa contribuie si el cu ceva…? Sau astia n-au nici o raspundere…?! M-ai rup si ei de la arteziana sau de la o spaga si era rezolvata treaba.
Ah, am uitat, traiesc in Romania…
Salut.
L-am vazut pe George la “Te pui cu blondele” si intelesesem ca nu se mai poate face nimic. Ma uitam impreuna cu sotia mea si am simtit o mare durere pentru acest baiat deosebit.
Multumim Victor ca pui umarul pentru ca altfel poate nu aflam de aceasta posibilitate de a ajuta.
Folosesc prilejul pentru a mai atrage atentia asupra comisioanelor pentru platile in valuta. Am donat intr-o campanie a lui Mircea Badea suma de 65 eur si mi s-a oprit un comision de 25 eur (15+10) de catre bancile implicate. MAI BINE DONAM TOATA SUMA DIRECT IN LEI SI NU DADEAM NIMIC ACESTOR CAMATARI.
Multumesc inca o data.
@adrian cosmin :
Doar ti-a explicat Basescu ca statul nu mai are nici o treaba cu cetatenii … Fiecare sa se descurce … Noi contribuim cu impozitele noastre la gentile lui Udrea si atat !
Il vom ajuta pe baiat , Victore !!!…
Gabriel,
Ce doamne iarta-ma face acea doamna cu atatea zeci de genti?
Nu le poarta tot intr-o singura viata ca si noi?
Ce face “d-l” Videanu” cu acel mausoleu?
Nu traieste in el tot o singura viata ca si noi?
Ce face “d-na notar” Basescu cu acel imens apartament?
Bineinteles traieste tot o singura viata ca si noi, dar spre deosebire de noi care asteptam salariul ca sa ne putem ajuta un semen, pe ei nu-i va interesa lucrul asta decat daca au eventual ceva de castigat.
Poate daca Victor ar fi avut “rabdare”sa faca cunoscuta aceasta poveste intr-o campanie alectorala toti “nimenii” astia imbuibati pe spatele nostru s-ar fi calcat in picioare cu donatiile!
Vezi scaunul cu rotile donat de mezina Basescu in campania eurparlamentarelor?
Gresesc cu ceva Victore?
Drama familiei Balta este una teribila. Nu cu mult timp in urma s-a stins si fratele lui George.
@Cristina: da, gresesti. fiindca politizezi povestea asta.
@cristina :
Iti raspund repede , nu vreau sa se supere Victor ca stam la chat :
Te inseli , gentile sunt putine iar balurile si sindrofiile sunt foarte multe . Pe de alta parte , se apropie sarbatorile . Cum vrei sa iasa saraca Udrea cu aceeasi geanta de 2 ori ??? … Vrei sa se faca de ras ???
Da poate ca ai dreptate, dar din pacate lucrez in sistemul sanitar si vad astfel de drame aproape in fiecare zi, iar banii de la casa de sanatate pentru asfel de cazuri nu ajung aproape niciodata la cei aflati in nevoie!
Pe tine nu te-ar revolta asta?
@Cristina & gabriel: ma revolt zilnic, dar n-am nevoie de un post umanitar sa-i injur
Imi pare tare rau ca acest baiat frumos si destept, trece printr-o încercare atât de grea.
Poate ca din putinul nostru am putea sa-l ajutam,daca am dona toti de aici plus colegii, prietenii nostri, cunostintele, rudele etc.
Ar trebui sa facem cunoscuta situatia pe forumuri si bloguri.
Pastrând aceeasi nota a solidaritatii, poate ati vazut ieri pe sticla, cum un copil de clasa a VIII din apropierea Vasluiului, a mers pe jos 6 km pâna la scoala si a ajuns acolo cu mâinile si picioarele degerate. A fost dus de urgenta la spital, acolo au vazut ca bietul copil nu avea nici sosete in picioare si asa a umblat pe un ger de -17 grade.Acest baiat necajit, cu parinti alcoolici si fara haine pe el este premiant ! Merita oare el din partea noastra macar o pereche de sosete de lâna, acum ca tot ne învaluie spiritul Craciunului? Eu cred ca da. Trebuie sa aflam numele si adresa lui, poate îi putem bucura putin sufletul apasat de atâtea nevoi.In fond, daca faci cuiva un bine, de fapt ti-l faci tie.Nu este bucurie mai mare decât aceea de a darui!
Eu am mai tot amintit chestiile astea, si va multumesc pentru oportunitatea de a o face si in continuare. Romania e parte la anumite acorduri cu privire la ingrijirea medicala, iar pentru operatiile care nu se pot face in Romania, ci intr-un stat membru UE cum e de ex Germania, exista un formular E112 prin care costurile sunt preluate de catre casa de asigurare din Romania.
Pentru asta se contribuie la asigurarea medicala, nu pentru gentile lui Udrea la un sistem social.
Casa e OBLIGATA sa emita formularul de preluare a costurilor atunci cand de ex operatia nu se poate face in Romania, sau nu se poate face in timp util. Multa sanatate si toate cele bune
@ de caporalu – am discutat cu cei de la cosmote..sper sa primesc un raspuns cat mai curand. O sa dau de stire! Multumesc pt idee!
Sunt putin confuz…si va rog nu sariti pe mine, ca doar intreb, nu dau cu parul…
Pe Dl.George, l-am vazut intr-o emisiune la TV (Euphoria /Acasa / Prima…nu mai retin exact) parca Iubire Interzisa ii spunea. Era vorba despre un fel de telenovela in care prietena lui conspira cu cel mai bun prieten al sau sa-l omoare, dar intre timp parintii lui au angajat o asistenta care le-a dejucat planurile si il salveaza pe George. Buun…
Mi-e clar ca emisiunea respectiva a fost trucata pentru rating si probabil asta este si formatul show-ului…insa personajele arata reale. CV-ul si accidentul lui George au fost reale, chiar daca au fost folosite intr-o poveste “fake” de TV.
Nu asta m-a confuzionat…ci faptul ca George parea sa traiasca in conditii extrem de decente, mult peste medie. Stilul de viata al lui George te-ar duce cu gandul la faptul ca 35.000 de euro nu ar fi tocmai o povara financiara.
Nu stiu cum sa ma exprim ca sa nu supar pe cei sensibili, dar sunt de parere ca cei care solicita ajutor public ar trebui sa faca acest demers DOAR DACA ei insisi nu sunt in stare sub nici o forma sa-l faca. Daca nu ai bani si ai nevoie de bani sa-ti salveze viata, inteleg. Dar daca stai intr-o casa de lux, familia tare are una sau doua masini…imi pare rau dar nu rezonez.
Daca este sa ne exprimam strict contabiliceste…este un quantum limitat de compasiune si mila generatoare de fonduri (adica indeajuns de puternica sa te faca sa bagi mana in buzunar), si atunci as prefera sa dau banul pentru cineva care chiar nu are alta solutie.
Avalansa de teledoane / apeluri umanitare / cerinte de ajutor, intr-o tara plina de oameni saraci va afea un efect de amortire a sentimentului de compasiune, si in scurt timp nimeni nu va mai baga in seama pe nimeni.
Scuze daca am ofensat pe cineva.
nu cred ca aveti nevoie de 4 ani sa strangeti acea suma doar din salariul dv.,domanule Ciutacu.Parerea mea.
off topic
cu bucurie astept seara cu Mona Pivniceru.
felicitari ptr alesul invitat.
Impresionant caz.
Eu sunt presedintele unei Fundatii pentru persoane cu Handicap, care din cauza crizei, risca sa fie nevoita sa isi intrerupa activitatea.
Tineri cu handicap ce au obtinut rezultate extraordinare la cursurile de grafic design, web design, engleza si fotografie, organizate de “Fundatia H pentru Invatamant la Distanta destinat Persoanelor cu Dizabilitati”.
“Exercitii de Atitudine” – emisiune prezentata de Florentina Fantanaru – Antena 2
Aceste cursuri erau organizate in cadrul unor proiecte din fonduri europene.
Fundatia H derula aproximativ 6 astfel de proiecte in acelasi timp.
Anul trecut, din 10 proiecte depuse s-a aprobat unul singur, iar anul acesta nici unul, tot din 10!
Aceasta situatie este generala la nivelul Uniunii Europene.
Din aceste considerente, cursurile care ii ajutau pe persoanele cu Handicap sa socializeze, sa faca traininguri profesionale si sa se angajeze au fost suspendate.
La acest lucru s-a adaugat si pierderea salii in care se desfasurau aceste cursuri.
Fundatiei i-a fost donat un apartament, pe care nu are insa resurse sa il renoveze.
Daca considerati ca acest caz merita ajutorul dumneavoastra va rugam sa contactati Fundatia H.
Va multumim anticipat, si va cerem scuze pentru eventualul disconfort creat!
Si eu Va multumesc in numele lui pentru ca ne/imi vizualizati si aceasta fata a Dv.
Anul 2004 a fost si pentru mine un an GREU.Atunci…am luat o …decizie gresita care azi, da! azi, m-a adus intr-o situatie asemanatoare, ca a acestui tanar.
Ii doresc si eu putere,energie si sanatate !
Voi incerca sa contribui, fie si doar cu rugaciunile mele si ale celor din clubul meu la insanatosirea lui.
Cu drag
@marian: daca ati fi citit tot textul (si titlul) inainte sa va apucati sa ma suspectati, ati fi constatat ca nu sunt eu semnatarul.
@Drujbaru: hai sa nu mai cautam pete-n soare. daca avea cu ce, nu statea in scaunul cu rotile sa astepte mila publica. nimeni nu-i atat de diliu.
@gicacontra.eu: postul asta e menit sa-l ajute pe tanarul rugbyst, nu fundatia dumneavoastra. si incerc sa-mi pastrez calmul cand scriu asta.
de ceea ce s-a spus in ultimele mesaje imi era si teama si”scarba” nu de indarjita mea politizare(recunosc si MEA CULPA)! AI INCERCAT, DAR DIN PACATE VOM REUSI PREA PUTIN….TU,EU SI DIN PACATE PREA PUTNI DINTRE NOI!
Dnu’ DRUJBARU,cred ca cel mai indicat lucru,inainte sa va dati cu parerea,ar fii fost sa luati legatura cu George Balta,nu de alta,dar ca sa aveti idee cum s-a ajuns sa locuiasca in conditii decente,si unde a locuit George timp de 4 ani jumatate si cat de mult s-a chinuit. Asa cu parerea isi poate da toata lumea,dar sa traiesti intr-un subsol unde nici lumina nu ajunge,si intr-o camaruta unde abea se putea misca,iar baia destul de ingusta ca el sa poata s-o utilizeze,cu 10 scari la intrare si nevoit mereu sa apeleze la unu din parinti ca sa poata iesii un pic la aer…hmm,asta da greutate pentru un adolescent de numai 24 de ani…nici un om mai in varsta nu s-ar fii putut adapta conditiilor astora…..iar tot ce are acum,e datorita donatiilor care s-au strans timp de 4 ani si jumatate… iar operatia de care are nevoie,abea acum,dupa atata timp,ar putea sa aiba “efecte” asupra lui… Deci,dnu’le DRUJBARU,inainte sa va dati cu parerea,sa nu mi-o luati in nume de rau,incercati sa “aflati” sau sa “descoperiti”,depinde de caz,cum s-a ajuns la toate astea…
O zi buna!
Pentru ca nu am vazut direct acest caz,nu voi spune nimic despre cat de reala sau este cauza lui si cat procent de taiting si relatii publice pe de alta parte..
dar va spun ca eu am incetat sa donez prin intermediari.
donam prin cartea de credit la 3 fundatii,una pentru cancer,alta pentru copii dezavantajati socia;l,a treia pentru ceva cu batranii.
Toate trei,ce coincidenta…toate trei fundatiile au dat cate un tun,au luat banii si au disparut…am avut mare noroc ca am simtit ceva si am anulat aranjamentul cu cartea de credit…
va sfatuiesc in mod sincer….
nu de la televizor si nu din ziare o sa gasiti adevaratele cazuri
faceti un efort si luati legatura personal cu persoanele in cauza.
mergeti sa vedeti,sa cunoasteti adevarul apoi sa va hotarati…
asta in cazul cand banii sunt impotanti pentru dv…
@Ramona: cum primesti raspuns eu monitorizez acest articol si o sa fiu primul care doneaza prin SMS
E regretabil!
E foarte greu sa nu te revolti cand citesti apelul tau, tara e plina de situatii asemanatoare!
Vom dona si noi,e putin, dar sper sa il ajute, cumva.Am vazut ce inseamna suferinta, lupta fizica si psihica si mai ales frustrarea traita de un copil care isi imagina viitorul si viata in cu totul alt mod!
Si sper sa il ai invitat,cat mai repede, sanatos si fericit, la tine in emisiune! Iar Craciunul viitor sa-l prinda jucand, la cata vointa are!
Nu se pot face donatii prin sms? e mult mai simplu, si urasc bancile!!…
Eu înteleg viata, sau cel putin încerc! Da, eu vreau lumea – ea nu mã vrea! Si oh, cat vreau sa traiesc!!!
Sa fii diferit intr-o lume cu standarde aplicate cu fier inrosit pe piele ca o emblema si totusi sa ai dorinte si sa-ti placa tot ce-l face pe un om fericit, cu sentimente si inima curata sa dai zilnic “palme mortii”, sa existi, cand lumea refuza sa accepte ceea ce nu poate schimba, aia e trauma. Prezint aici o viata povestea reala a unui “catel albastru”, eu…
M-am nascut, o fetita, in Halaucesti o mica comuna a judetului Iasi pe data de 6 august 1979, a doua fiica la parinti intr-o familie cu 5 membri, care desi nu e bogata isi iubeste mult copii. O mica minune de la Dumnezeu ma considera toata familia, ochisori albastri, bucle blonde, dolofana si cu gropite dulci in obraji cresteam adorata de toata lumea. Inteligenta si cu aptitudini deosebite in fiecare lucru in cara ma implicam, chiar si cu nazdravaniile de copil normal ce n-au lipsit, scoala primara am reusit sa o inchei pe primul loc mereu cu coronita. La inceputul clasei a 5-a, un bizar accident cand un coleg de clasa a rasturnat de pe trepiedul subred peste picioarele mele tabla de scris cu toata greutatea ei, care desi aparent noroc nerupandu-mi nici macar un os a declansat in corpul meu procesul de autodistrugere al maladiei genetice Charcot-Marie-Tooth.
Aceasta(pe intelesul tuturor) e o boala progresiva si degenerativa a muschilor membrelor inferioare; neobligatoriu, boala poate progresa la fel si la maini. Se caracterizeaza prin dificultati la mers, slabiciune la nivelul muschilor picioarelor, atrofia progresiva a acestora. Este o maladie care evolueaza lent, dar care, in fazele avansate, duce la imposibilitatea de folosire optima a membrelor inferioare (pb pot aparea si la maini). Tratament nu exista, este indicata insa gimnastica medicala, un stil de viata sanatos (alimentatie sanatoasa, lipsa stresului), vitamine. Se poate ameliora prin purtarea de orteze si glezniere sau operatii cu caracter de corectie ortopedica.
Parintii vedeau ca ma sting pe picioare, slabisem piele si os, cadeam usor, aveam dureri de muschi la orice efort si picam intr-o depresie tot mai profunda vazand copii care deveau treptat altfel. Dar de fapt eu eram cea care se schimba….
Aveam 10 ani cand am calcat prima data intr-un spital de pediatrie, eram inca pe picioarele mele. Orasul Iasi avand celebrul centru medical Sfanta Maria si medici specialisti m-au consultat pe rand si punand diagnosticul m-au trimis acasa cu garantia ca ma fac bine. Nimic din cele scrise mai sus de mine nu le-a fost spus parintilor mei de nici un doctor. Nu mi-a fost recomandat macar o data un centru de recuperare ori consultul unui ortoped. Deficientele au continuat sa se accentueze si vitaminele desi la recomdarea medicului curant le iau de 2 ori pe an in doze complete, ba de atunci nu mai port nici par lung, nu au efect. Boala evolueaza…in cazul meu echilibrul e cel mai afectat.
La 16 ani parintii mei mi-au facut certificat de handicap astfel facandu-mi rost de scaun cu rotile pentru a ma deplasa fara ajutorul cuiva de care trebuia sa ma tin pentru a putea pasi. Cu toate ca trupul e primul care nu mã vrea… vãzând refuzul sãu continuu de a mi se supune, mi-am divizat fiinta în douã:
– sunt eu cea interioarã care pot face înconjurul lumii pe jos într-o secundã fugind cu o vitezã care întrece si pe cel mai bun atlet, sau dansa mai gratioasã decât o lebãdã; pot face orice………
– sunt tot eu si cea realã, care nu poate decât sã îsi târascã picioarele în ceva numit “mers biped”, care nesiguranta mâinilor si a cuvintelor împleticite le pune pe seama circulatiei de gheatã a sângelui ce-i curge în vene.
EU, cea care viseazã cã iubeste, poate o fantomã de neatins si tot Eu sunt cea care luptã zilnic cu boala si cu demonii proprii care îmi pun mereu puterile la încercare. Pictez si scriu:versuri, proza…unii zic ca am talent. Eu stiu doar ca am suflet sensibil.
*************
De ziua mea, adicã 6 august, la împlinirea a 31 de ani îmi notam pe coperta caietului:
“ Am rãmas aceeasi fetitã nebunaticã, romanticã si visãtoare,
Va îndrãzni cineva sã mã schimbe
Pentru o altã înaltã chemare?”
***************
……..Ce sã mai sper?…
NU, NU MAI POT SPERA NIMIC. Cât despre cum va continua viata mea de acum încolo, habar n-am! Pânã azi am trãit ca si când n-as fi aflat nimic. Însã am hotãrât sã lupt cu si mai multã putere si poate sã fie fãrã rost, dar mãcar voi putea spune ca am încercercat! Stiu doar cã nu-mi doresc sã pierd rãsãritul si minunatul apus al soarelui, sã nu mai vãd florile mele dragi… ori chiar fata ta, omule, în vecii vecilor.
Dar asta se poate întâmpla în orice clipã, cu atât mai mult dacã fac vreo miscare gresita! Am nevoie urgenta de consultul unui medic de specialitate, operatii, medicamente recomandate pentru stoparea bolii, dar familia mea abia isi mai duce traiul zilnic – tata fiind pensionar,mama insotitorul meu, eu nelucrand nimic fiind tot mai mult dependenta de scaunul cu rotile cu puterea unui copil de 5 ani, desi inalta de 1,77 si 48 kg. Apelez la medici, apelez la cei cu acceasi su aceeasi suferinta care cunosc poate mai multe decat mine, apelez iata la …sufletul oamenilor…. cu toata rusinea cer ajutor public, am deschis cont in banca…
Ron_RO80BACX0000000453596000 EUR_RO26BACX0000000453596002
USD_RO53BACX0000000453596001
COD SWIFT : BAXROBU
Fiecare banut adunat va fi folosit pentru a îndeplini un vis:ACEL DE A MERGE. La nr de tel (+40) 0746 276 789 raspund personal tuturor cu draga inima.
Ana-Maria-DamoC
As dori si eu date despre acea clinica din Germania,am o problema la coloana mai exact la maduva,am 3 diagnostice puse,pastile iau de un an si jumatate si nici o ameliorare.Vreau sa ajung si in Germania sa stiu daca se poate opera sau ce sa fac.Aici mi se spune sa am rabdare,dar nu mi se spune ceva concret.Rabdare nu mai am, dar am doi copii pe care trebuie sa-i cresc
Respect solidaritatea dumneavoastra si a celor care vi sau alaturat,va rog asa cum a-ti mai facut, persoanele cu handicap avem nevoie de sprijinul media si al societati sa cerem celor care ne conduc sa ne respecte ca oameni dandune dreptul de a trai.
E groaznic sa fi sportiv si sa intrerupi brusc … pentru mine sportul inseamna totul nu imi imaginez o viata fara macar sa fug putin … 🙁
Aş vrea să ştiu acum….care este povestea lui acel George -sportiv. După diverse comentarii pro şi contra s-a oprit ” Teledonul ” ? Raţionamentul meu este : Dacă omul întradevăr are nevoie de ajutor …apoi cei ce v-aţi înhămat …nu vă opriţi ..ci luptaţi ! Iar dacă a fost doar un ” Bluf ” şi omul întradevăr are o condiţie peste medie şi cu doau, trei maşini în curte …apoi ..” Să vă fie ruşine ” !!!!!!!
Va rog sa ma iertati daca gresesc. Din pacate fericirea lui nu costa ,,doar” 35000 de euro, deocamdata stiinta nu-i poate readuce fericirea nici cu toti banii din lume. Nici lui nici lui Mihaita Nesu asa cum nici pt mine nu exista nicio sansa. Imi parerau sa va anunt acest lucru. 🙁
Viata acestor oameni este foarte grea. Merita tot respectul nostru pentru ca sunt optimisti si reusesc sa mearga mai departe. Acesti oameni trebuiesc ajutati si apreciati.