11 septembrie 2001, o dată intrată-n istorie ulterior. Lucram la APAPS, pe Lipscani, în fostul magazin de pantofi de pe vremea lui Ceauşescu. Azi e BCR şi în proximitate-i atât de cântatul şi etern rennovvatul Centru Istoric. Ieşisem la masă cu cineva, la Terasa Doamnei, o perioadă a vieţii mele cantina de serviciu a unui om (eu) care nu se putea adapta statutului de coleg cu unii pe care-i tăvălise ani de zile în Adevărul (pe vremea cânnd era ziar, nu bonus la plasa de cartofi din magazinele lui Patriciu). Când m-am întors, conform obişnuinţei, am deschis televizorul pe Pro TV (care prelua CNN). Televiziunile de ştiri erau la stadiul de vag proiect proaspăt demarat (Realitatea lui Prigoană) sau maxim aspiraţie (Antena 3). Mă uitam şi nu pricepeam nimic. Era, cred, primul breaking news românesc, dar d-ăla adevărat şi aproape incredibil. Când m-am lămurit că nu-i film sau vrăjeală, mi-am sunat consoarta (corporatistă fără televizor în birou la vremea aia), l-am anunţat pe Muşetescu (Dumnezeu să-l odihhnească!), am stat o bună perioadă cu ochii (alternativ) în televizor şi calculator (atunci, practic, s-a născut Hotnews-ul de azi, revistapresei.ro se chema), după care am tăiat-o, subit, acasă. Unde, evdent, nu mi-am desprins ochii din ecran. Vă invit şi pe voi să povestiţi.
dadeam restanta la informatica la ASE.
Eram acasa!ce nu pot uita este cum cel de-al doilea avoin a intrat in turn!Asta este imaginea care mi-a ramas intiparita in minte!restul il stim cu toti!
Eram la munca. Lucram in acelasi laborator ca si azi doar ca atunci aveam si televizor si radio acolo. Televizorul era inchis asa ca primele stiri le-am auzit la radio. Apoi am deschis si televizorul si seful meu de atunci s-a instalat in fata lui si ne tinea la curent cu ce se transmite. Din cand in cand se mai oprea cate unul din noi sa vada imagini. Prima oara am crezut ca-i trucaj. Apoi mi-am sunat familia sa vad daca am inteles eu bine. Oricum, nimeni nu mai scotea un sunet. Ne faceam cu toti treaba in liniste, fiind practic cu totul bulversati de ce se intampla. Cred ca multa vreme am tot asteptat sa se transmita ca n-a fost decat o gluma proasta.
Io pe 11 mergeam la cabană, lângă Zalău, iar pe 12 (când a ajuns vestea şi la noi), mă combinam cu prima mea prietenă, la repezeală, ca în Independence Day, cu pretextul că dacă intră armata eliberatoare maghiară păstă noi, profitând de confuzie şi nu mai prindem zâua de mâne. Altfel nu cre’că aş fi avut multe şanse.
Şi în creierii muntelui Meseş, care este de fapt doar deal şi implicit n-are creieri, ascultam la radio acelaşi buletin repetat din 30 în 30 de minute, că să ne sune pe mobil nu se făcea, la costul de atunci doar în caz de forţă majoră, iar ăsta nu era unul. Şi nici n-am fi coborât în urbe, la cât pateu am luat cu noi, să se prade degeaba.
Eram într-un salon de cosmetică; a venit una dintre angajate, acolo unde eram şi eu, şi ne-a anunţat foarte neîncrezătoare, vestea. Nu mai ştiu de unde aflase. Toată lumea era cu gura căscată, nerăbdătoare să ajungă în faţa unui televizor. Pentru mine n-a mai durat mult.
În ziua aceea, mai spre seară, am stat cu ochii în televizor şi eu şi soţul meu.
În provincie, la Buzău. Aveam 15 ani. Am fost foarte interesat de subiect. Cîţiva ani mai târziu aveam să văd documentarul Zeitgeist. M-am mai edificat. Am contactat o prietenă care locuia undeva în California, eram curios de ce americanii nu au nicio reacţie, la care ea mi-a spus: “La noi toata lumea ştie care este adevarul dar oamenii sunt mulţumiţi cu ce au, de -aia nu protestează” – Citatul este relativ, ideea este precisă însă aceasta, fiind emisă de o singură persoană, nu am luat-o ca fiind de referinţă)
Acum am 25 ani şi sunt destul de cinic încat să nu-mi (mai) pese dincolo de propria ogradă. Mă interesează dar nu-mi mai pasă.
Stimă
Apropo,
Ieri (miercuri)am venit de la Istanbul cu o cursa Tarom de 10.40am si am fost surprins sa-l vad pe basila cu nevasta si cele doua fete circulind prin aeroport si apoi urcindu-se la business class. Nu parea nimic oficial si m-am mirat cum este base in vacanta la mijlocul saptamani si CVT nu “clantane” nimic!!!
Ciudat, oricum base arata foarte relaxat iar fetele foarte fericite, iar pe avion am avut si un film despre turimul romanesc, nu ne-au dat casti, dar imagini erau…
Prompteristele nu stiau nimic, am fost foarte surprins de aparitia baseilor, si pareau ca fac foarte bine, doar atit…
Am scris si pe blogul lui Mircea Badea…m-am uitat in presa si nu am vazut nici o informatie relativ la vreo vacanta de-a lui basila…apropo de ce nu a fost la meciul cu Franta…
In aceea dimineata era foarte vesel si relaxat cu fetele, cred ca il doare in “pix” daca poate sa circule cu avioanele de linie Tarom incognito, cam atit…
@Marci: multumesc pentru informatie, da’ apropo de ce?
Imi amintesc perfect ziua , intr-o marti. Stiu ca exact in 11.09. de dimineata m-a sunat sora-mea (care era in concediu in Grecia) sa-mi spuna ca li s-a aprobat emigrarea in Canada (s-au intors dupa 3 ani petrecuti acolo). Dupa-masa, pe la 4, m-am dus acasa (era o zi destul de linistita si n-am mai avut altceva de facut). Ca si tine am dat pe ProTV. Si la fel ca si tine auzindu-i pe cei din studio comentand (parca Tabara era) am crezut ca e un film din seria “What if” pe care-l vedeam in vremea aceea pe un History, nu stiu care(imi amintesc unul cu “Ce-ar fi fost daca Hitler castiga razboiul”). Cum imi place istoria si istoria contrafactuala de asemenea am ramas pe ProTV sa vad ce-ar fi daca WTC ar fi lovit de un avion de pasageri. Jur ca mi-au trebuit mai bine de 10 minute ca sa-mi dau seama ce se intampla. Cum am reactionat? Nu mai stiu: i-am sunat pe ai mei. Sora-mea, cumnatul, nepoatele si maica-mea erau intr-un restaurant in Grecia si urmareau toti ce se intampla – nu intelegeau dar ii mai intrebau pe grecii din jur ce spune la TV. Taica-meu cred ca dormea, nu mai tin minte, apoi am inceput sa-mi sun prietenii. Unii nu auzisera nimic si au deschis televizoare sau radiouri, altora nu le venea sa creada, altii erau socati. Stiu c-am adormit cu televizorul aprins pe la 3-4 dimineata. A fost o zi pe care n-o voi uita niciodata, ca si 22.12.
imi cumparam niste haine, am auzit la radio cate ceva, abea cand am ajuns acasa am realizat ce se intamplase. adevarat sau nu? nici azi nu stim.
acasa, am schimbat de pe posturile romanesti (nu mai stiu care) si m-am uitat toata ziua pe CNN – ce departe mi se par vremurile alea, cum trece timpul pe linga noi, istoria as putea zice: chiar miine poate sa se intimple ceva in lume (altceva!) si vietile noastre sa ia o cu totul si cu totul alta intorsatura, fara ca noi sa putem face nimic…
pe mine m-a prins la Seattle, tocmai venisem dintr-o vizita acasa cu doua zile inainte. Am dat drumul la tv-u pe la 6 dim ora locala (eram in jetleg) si cand am vazut imaginile de la CNN am crezut ca e un nou film a lui Spilberg (eram buimacit si de nesomn si de imagini…nu intelegeam ce e). Cand am vazut ca e real m-a luat fizic cu furnicaturi si ccu frica. Ai mei m-au sunat la vreo jumatate de ora dupa ce primul turn a cazut intrebandu-ma disperati ce-o sa fac daca incepe razboiul. Acum zambim insa in minutele alea de haos nimeni nu stia ce va fi, ce-a fost si ce este defapt. Interesant ca vreo luna a fost o liniste inmormantala pe-afara….stand langa aeroport eram obisnuit cu zgomotul motoarelor avioanelor, cel putin un avion la 1-2 minute decola sau ateriza cu un silent period intre 1 noaptea si 5 dimineata…asadar o luna a fost neobisnuit de liniste. Doar de cateva ori am auzit huruitul grav al motoarelor grele de B2-uri…niste mostrii cu 6 motoare (parca). Pentru cei care au fost departe de evenimente si care au urmarit relaxat la teveu ce se-ntampla impactul poate nu a fost asa tare. Eu tocmai intors din concediu ar fi trebuit sa plec pe 14 sept la New York intr-o delegatie…cine stie ce-ar fi fost…
Buna ziua d-le Ciutacu,
Venisem pe la ora15 30 de la servici(culmea,era o zi rara,cand plecam de la servici la sfarsitul programului,in rest ma prindea acolo ora 18-19),si in primul rand ,ca de obicei, am dat drumul la televizor,evident pe ProTv.Cred ca au fost cateva minute pana sa ma dezmeticesc daca e un film sau realiatatea.Cand m-am dezmeticit am sunat la sotul meu,la fiul meu sa le spun sa caute pe internet ; am incercat sa sun niste prieteni de la Detroit(romani)si n-am reusit-suna ocupat;mai tarziu am comunicat cu ei pe internet si am amflat ca sunt bine,dar erau ingroziti.
Ingrozita am fost si eu,nu m-am dezlipit de la televizor pana spre dimineata si eram nenlinistita ca nu stiam ce se va mai intampla.Mi-am dat seama ca ni se poate intampla orice,in orice moment.
Mi-aduc aminte ce marcat a fost dl Adrian Paunescu(Dumnezeu sa-l odihneasca in pace),pentru ca fusese cu cateva zile impreuna cu fata,Ioana, acolo;urcasera in turnuri,vizitasera cartierul si puteau sa nu mai vina acasa…
A fost o zi groaznica,n-o s-o uit niciodata.
Cu mult respect,
IoanaP
Eram pe acasă.Nu știu din ce motiv aveam liber în acea zi.Când am auzit la tv despre ce e vorba am schimbat câteva canale pentru a mă convinge că e adevărat. Pe toate era același lucru. Am ieșit la un bar din apropiere unde toți erau cu ochii ăn ecran și toți erau impresionați de ce se întâmpla. În bar a intrat la un moment dat o persoană care căuta pe cineva, și care înca nu știa ce s-a întâmplat:
-Nu l-ați văzut pe cutare?
-Nu.
-Ce film e ăsta că eu nu l-am văzut?
-Nu e film, e real.
-Voi râdeți de mine? cum să fie real?
@Marci:Ce mă surprinde e faptul că nici un paparate nu a aflat de această excursie. De aici deduc faptul că nu mai interesează pe nimeni ce face primul om în stat.
Eu eram in Regie la o terasa fiind perioada de restante. Am crezut ca e gluma. La vremea aia nu am dat prea multa importanta. In schimb, ma gandesc ce trec anii – au trecut 10 (zece) ani de atunci…
M-a prins unde trebuia! Într-un sat de ruşi, aşa că sărbătoream toţi, luând de bun ce vedeam. Ulterior, veselia ni s-a mai domolit…
Eram acasa si ma invarteam prin sufragerie. Ai mei aveau dat pe PRO TV. Stateam si ma uitam. Tin minte cum se tot titra ca ‘din primele informatii ar fi vorba de un atac terorist’. Raceala cu care priveam evenimentul tinea mai mult de dubiile ce le presupunea. Era ca o minciuna transmisa live, data noua sa o credem. Am crezut tot timpul in instinctele mele si ele imi spuneau atunci indoieste-te. Nu vreau sa spun ca am stiut de la bun inceput. Scena avea lacune majore in privinta reactiilor autoritatilor americane. Mobilizarea de forte se face cu totul altfel cand e premeditata treaba si cand doar sunt tampiti care fac rau celor din jur fara nici o noima.
stateam acasa. am aprins televizorul si parca eram in transa. la inceput priveam fara sa inteleg nimic. nu imi venea sa cred ce vad, era aproape ireal.
Eu, fiind pensionar, eram acasa. M-a sunat un prieten sa-mi spuna. Primele doua reactii, in ordine au fost: ” nu se poate!” si…”poate acum isi dau seama si americanii cum se simteau iugoslavii, irakienii…etc. atunci cand erau bombardati de americani” Asa am gandit si asa gandesc si azi. Eu nu am niciun motiv sa fiu “politic corect”. Aici e vorba de viata si de moarte.
Eram acasă.
Cred că era în jur de 16.00 când am deschis televizorul.
La început am crezut că e un film. Chiar mă miram că se dau filme artististice la ora aia.
Apoi, mi-am dat seama că e real.
Când am văzut al doilea avion lovind WTC am început să mă îmbrac. Fiind militar pe atunci, ştiam ce urmează. În două minute a sunat telefonul şi un coleg mi-a spus: “Hai, că e groasă!”
Am ajuns acasă după vreo trei zile, când au început să se desluşească lucrurile.
Chiar şi după atâţia ani, ţin minte fiecare secundă din acea zi.
Eram puşti de 11 ani pe atunci. Aşteptam, pe Antena 1 sau pe TVR 1, dacă nu mă înşel, să apară o emisiune/un show/ceva ce trebuia să apară. N-a mai apărut… Iniţial, pentru un puşti ce eram, părea o ştire normală… zilele următoare aveam să mă lămuresc că nu era nimic normal, ci dimpotrivă, o catastrofă istorică.
eram in Romania, ca si acum…
eram pe acasă.
apoi mi am pierdut vremea să mă uit pe la tv (mă refer la ceea ce a urmat partea de show cu actorii americani în frunte cu western Clint&com)
evident că mi o părut rău de cei care au fost asasinaţi.
mi am adus aminte de “teroriştii” din 89 prin România şi de românii asasinţai atunci…
oricum în ultima vreme prin ţara lu jandarmu mondialu obama nu mai sunt acte teroriste DAR se cam înteţesc intemperiile… până şi catedralele sunt în cădere liberă… de ce oare???
E putin probabil vreodata sa uit ziua de 11.09.2001, din simplu motiv ca, la fel cum faceam in fiecare an de 9/11, il sarbatoaream in familie pe tata. Ne aflam cu totii in sufragerie, la masa rotunda de 12 persoane pe care era asezata fata de masa apretata de mama, si ne pregateam sa mancam. Televizorul era deschis pe Protv, iar breaking news-ul zilei ne-a lasat pe toti cu gurile cascate. Vreo cateva ore numai despre asta se vorbea in familie, si ne dadeam fiecare cu presupusul. Tin minte ca in mintea mea naiva de 19 ani de atunci, ca refuzam sa cred ca e un atac terorist, tot gandidu-ma ca e doar un accident aviatic. Asta pana am vazut live cu totii cum si cel de-al doilea avion intra in turnul WTC. O zi de neuitat.
eram mic şi băusem în ziua aia, am aflat pe 12. nu-i nimica, zic, îl prind pe următorul.
in ziua aceea am venit acasa de la birou. urma o intalnire deosebit de importanta ce trebuia foarte bine pregatita. din intamplare am deschis televizorul. am ramas siderat, de ceea ce vedeam la tv. a fost singura data cand am ratat o intalnire, nu am fost capabil sa ma mai despart de ecranul televizorului. persoana cu care trebuia sa ma intalnesc ma contactat telefonic si mi-a amintit ca urma sa ne intalnim. dupa ce i-am comunicat pe scurt ceea ce vedeam la tv am reprogramat intalnirea. …lucram intrun serviciu special…
Eu pe vremea aceea era in clasa a-III-a, aveam 9 ani, si ma pregateam sa plec la scoala – invatam dupa masa. Eram in fata televizorului, tot pe PROTV si am urmarit totul in direct. Nu imi aduc aminte ce sentiment aveam, poate ca nu imi inchipuiam cat e de grav, nu mai vazusem asa ceva. Toata ziua s’a vorbit despre asta la scoala, iar seara acelasi subiect peste tot. Mi’aduc aminte ca am tinut un minut de reculegere la scoala in memoria celor decedati acolo.
Defapt nu mai stiu daca ma pregateam de scoala sau am stat acasa toata ziua dintr’un anume motiv. Dar oricum stiu ca am urmarit totul la TV…
Ca niciodata, in acea zi am dormit la pranz. Cand m-am trezit, am deschis televizorul si ma uitam in gol. Eram convinsa ca urmaresc un film. Cand am mutat pe urmatorul program, mi s-a parut suspect sa gasesc aceleasi imagini! Cred ca abia atunci am reusit sa ma trezesc de tot…
Am facut copy and paste dupa ce am scris la Mircea Badea, “Apropo” era in acel context…
am constatat deasemenea ca terminalul era foarte curat si baietii agitati in Henri Coanda (sa iasa bine la raport) iar asistentele de zbor erau destul de crispate, base a bagat “frica” in toata lumea se pare…
Eu le-am vazut la check-in doar pe EBA si sora-sa, apoi in aeroport l-am vazut pe base cu nevasta, care s-au intilnit “intimplator” cu fetele.
Apoi au facut “bucle” separate prin aeroportol din Istanbul, base cu nevasta si EBA cu sora.
La avion au aparut in ultima secunda, iar mie personal mi s-a parut ca zborul a fost foarte scurt 35-40 minute in comparatie cu programarea 50 de minute, conditii favorabile.
Mie mi s-a parut foarte ciudata prezenta celor patru in aceea dimineata de miercuri 7 Septembrie 2011, doar atit. Si nu pareau ingrijorati de criza economica…
Eram la liceu si intorcandu-ma de la un suc aud de la ai mei ca a intrat unu cu avionul in WTC. Mi s-a parut o gluma pentru cateva secunde, pana cand am vazut stirile. Haosul din jurul evenimentului a ajuns pana si-n teza de la scoala. “Terorism” era cuvantul cel mai folosit atunci, insa nu-mi puteam explica inversunarea cu care se faceau speculatiile de WW3 de catre media romaneasca proiectata mai mult ca o dorinta – sa fim si noi acolo!
Privind in urma imi dau seama pana unde poate duce setea financiara a unora. Prea multi oameni calcati de fiare si beton.
Eram profesor debutant fără vreo lecție predată, am plecat în Satu Mare la cercul pedagogic, unde a venit atunci Ministrul Educației D-na Andronescu. M-a filmat TV-ul local… Deh, nici nu știam cum arată un telefon mobil…
Acasa.Initial am crezut ca e o farsa bine pusa la punct.
eram la liceu, si doar ce venisem de la cumparaturile pentru scoala..ne-am asezat in pat, eu si sora-mea sa ne uitam la Melrose Place (ce vremuri) si la un moment dat a mai aprut un cadru pe ecran cu unul din turnuri in flacari..am vazut in direct cum cel de-al doilea avion a intrat in celalalt turn..e o imagine greu de uitat!..o zi buna!
Eram la pescuit si m-am intors acasa din cauza ploii si cand am aprins tv-ul s-a nimerit pe tvr1 unde nu comenta nimeni nimic,erau date filmari cum intra avioanele in turnuri.Cred ca imaginile erau transmise de CNN.
Oricum pretextul 11 septembrie a schimbat mult cursul lumii,s-a acreditat ideea de “terorism” in acceptiunea de lucru rau.
Apoi a urmat razboiul din Afganistan si Irak.Primul cu miza “hai sa bobardam muntii ca sa producem arme sa le vindem guvernului” si al doilea cu miza “petrolul”.Idem Libia sub pretextul democracy.
Cand o ajunge si democracy prin Togo ???
Eram intre Buzau si Bucuresti in drum spre aeroport, urma sa plec in Germania. Datorita celor intamplate in America am ajuns in Germania cu autocarul deoarece familia nici nu a mai conceput sa plec cu avionul in ciuda tuturor explicatiilor ca avionul meu ajunge in Germania nici de cum in America. Dar totusi fiind si primul meu zbor cu avionul au reusit sa ma sperie suficient sa nu ma mai sui in acea zi in avion.
…Eram acasă la Târgoviște, cu familia, tata tocmai intrase pe ușă, polițist cu program non-stop, care m-a surprins cu întrebarea: măi, fată, mă, ai văzut și tu ce e în lumea asta? au atacat arabii America! …și stupefiat s-a așezat în fața tv-ului, vizionând tot ce se dădea pe flux…personal, nu am înțeles nimic din atacurile alea, la acel moment…păreau desprinse din filmele americane…too bad, it was true 🙁
Imi amintesc ca ma uitam la Romanian Open Tenis la televizor pe Antena 1 si in acel moment atipisem, la un moment dat cand m-am trezit am vazut Turnurile Gemene in flacari si eram foarte nedumerit de cele intamplate la fel ca si Radu Cosarca, care prezenta Observatorul Antenei 1 la acel moment. Apoi am inceput zapping-ul si pe la televiziunile straine sa vad ce s-a intamplat, care a fost cauza, pe la ora 19:00 ora Romaniei am aflat ca a fost un atac terorist….
eram ofiter in armata romana si tocmai faceam un curs in State la US Army Finance School.
Socul a fost imens, militarii americani erau surprinsi si confuzia era totala.
Furia si ura pt tot ce era “middle east” erau incontrolabile, aveam colegi sauditi care au fost sfatuiti sa nu iasa din baza.
Era incredibila tensiunea si mai tarIu isteria cu anthrax.
Pe Arligton Bulevard, aproape de Pentagon. Imi beam cafeaua dimineata pe balcon,cand a dat CNNul stirea cu primul avion. Cand am a cazut si al doilea mi-a fost clar instantaneu ca nu era vorba de un accident aviatic intamplator. In acea zi peste 1-2 ore, cred ca decalsat de presiunea evenimentelor tragice din acea zi, o femeie din blocul de vis-a-vis a facut o cadere nervoasa majora si a inceput sa ‘populeze’ trotuarul cu scaune din propria locuinta, cuptorul cu microunde, etc.
P.S. Canm am iesit dupa amiaza din casa la treburile mele, erau tab-uri la fiecare intersectie cu M street. Au stat acolo cateva zile bune, din cate imi amintesc.
Acasa,ma uitam pe CNN si ma intrebam ca idioata,cand au scos aia partea a doua de la “INDEPENDANCE DAY”.
Ma uitam la televizor,acasa si m-am speriat ingrozitor fiindca sora mea avea pe 11.09. bilet de avion, de intoarcere acasa de la fiica ei din LA. Cateva ore,asa cred, pana am aflat ca nu a decolat avionul ei a fost cumplit, dar si pana a ajuns acasa.
Eu aveam senzatia de sfarsitul lumii si inca nu m-a parasit.
tot la munca… ooo… ce aproape eram… eu lucram vs de kenvelo… daca mai stii… era o firma de soft cu actionar american si taman in perioada aia era in delegatie in atlanta o tipa pe care pusesem ochii ;)) am bumbacit netu atunci,) si imi aduc aminte cum ii ziceam… vino acasaaaaaaa… bine canu a patit nika. dar astea sunt povesti de 10 ani 🙂
Eram in fotoliu la o cafea la fel de tarzie ca ora la care ma culcasem in noaptea peste care tocmai sarisem cu nici nu stiu ce, bucurie sau necaz ca nevasta-mea mai pusese un an peste cei 46 pe care tocmai ii expirase, dar cu siguranta cu mult schpritz (asa s-o scrie?)- martore erau sticlele si sifoanele rasturnate prin holulu de la intrare.
Am crezut intai ca vad un promo la un film horor. Am inteles greu (…si dau vina pe vin) ce se intampla dar la un momentdat am inteles brusc si ce inseamna a spune vazand sau auzind un lucru “incredibil dar adevarat”, “Am ramas traznit”. Adevarul acelor clipe a venit ca un avion ce trecea pe deasupra mea cu peste 3Match. Dupa ce l-am admirat intr-o tacere deplina cateva zeci de secunde bune, zgomotul ce l-a urmat m-a strivit.
Eram in Constanta…si aveam 19 ani.
Ploua marunt, si ma indreptam spre o cafenea unde trebuia sa ma vad cu prietenii. Contrar obiceiului, ajung mai devreme cu aprox 10 minute si ma asez la o masa. Tot personalul ma ignora, fiind lipit de televizor. Initial am crezut ca se uita la un film, apoi am crezut ca e o gluma si cautam o explicatie pe banda de jos a ecranului. Cand am realizat ce se intampla…mi s-a ridicat parul pe ceafa si nu am respirat cam 30 de secunde.
Si acum mai tin minte senzatia, si de fiecare data cand mai ajung in cafenea, ma uit la televizorul ala si “vad” imaginile.
Marti…septembrie 11 eram la servici intr-un studio foto…tin minte ca am ramas muta la imaginile de la TV…nu-mi venea sa cred, vroiam sa fie doar un trucaj ieftin de TV…O saptamana mai tarziu, am aflat ca o clienta personala a pierit in dezastru…alta a scapat, fiind in luna de miere. Clienta care a pierit, venise luni sa-si ia albumul cu poze de nunta. M-am uitat la ea cat de frumoasa era…roscata, cu parul lung o frumusete de femeie…Si-a dus la servici a doua zi albumul sa se laude la colege…albumul nu a mai fost gasit…in schimb sotul a venit un an mai tarziu rugandu-ne sa-i facem altul….nu am sa uit niciodata parul acela rosu, si frumusetea aia de femeie care a lucrat pt.Fitzfgerald….Anyway, am plans continuu vreo 2 saptamani.
Eram la scoala in Clevaland, Ohio, USA. Ne-au trimis acasa si au inchis universitatea — toate institutiile publice au fost inchise in ziua aceea. Am ajuns acasa in timp sa vad cum a intrat avionul in al doilea bloc. Nici o calatorie cu avionul nu a mai fost la fel; si nu va mai fi niciodata.
Eram acasa, am dat drumu la TV si ce sa vezi: ” un avion s-a prabusit in WTC”…Accident, cum naiba s-a intamplat, tralalala, cand ce sa vezi, un al doilea avion a intrat in cel de-al doilea turn…l-am prins LIVE pe cel de-al doilea.