Viitor de aur Troia noastră are!

vorbe-grele

În era Internetului, când bogaţii planetei pierd miliarde de dolari (după caz, euro) pe bursele internaţionale, românii inaugurează cu fast petice de autostrăzi care pleacă de niciunde şi ajung nicăieri, se holbează prostiţi la poduri şi la stadioane goale, îşi apără aurul din pământ de exploatatorii capitalişti dubioşi, au reînfiinţat

Dai un link pe f-b dacă-l invit pe tiran?

vorbe-grele

Dragă Elena, din motive care ţin de anumite sensibiltăţi şi de faptul că m-am ocupat să iau premiul APTR pentru cea mai bună emisiune de interviu din România (ştiu că te bucuri pentru mine), corespondenţa noastră a scăzut în intensitate în ultima perioadă. Plus că te-am văzut ocupată cu reforma

Reforma statului, pe aripile vântului

vorbe-grele

După ce a gâtuit din faşă activitatea infracţională a interlopilor şi, pe alocuri, a maneliştilor aferenţi (care i-au fost alături în campania electorală doar fiindcă le-a plăcut planul de reformare a statului pe care l-a schiţat odinioară împreună cu Vântu), a decapitat cooperativa băieţilor deştepţi din energie, a salvat Poşta

Partidul Albă ca Zăpada se arată la ochi!

vorbe-grele

L-am descoperit, în mail, în sfârşit, pe fondatorul Partidului Albă ca Zăpada, invocat de consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu. Întru triumful refornei statului asupra clasei politice, să fie Partidul Recidiviştilor Creştin-Democrat. Doamne-ajută! P.S. Pentru rigoare şi respect faţă de munca oamenilor, marfa a apărut pe Albaiulianul 22791

Arc peste timp: exterminarea grasului

vorbe-grele

  Holocaustul a debutat, pe palierul propagandei media, prin declararea evreului drept dăunătorul gras care se hrăneşte hulpav prin împilarea germanului care munceşte. Am văzut recent astfel de mostre de creativitate facsistă la Muzeul Holocaustului. În România anului 2010, duşmanul poporului a fost decretat, generic, bugetarul, indiferent dacă el e funcţionar, medic

Reforma statului: preşedinte-maharajah

vorbe-grele

România mileniului trei, oficial stat membru NATO şi UE, arată din ce în ce mai mult a "democraţie" corcită între modelele de succes centrafrican, asiatic tribal şi latino-american. Mai lipsesc câteva decoruri (rezolvabile, cu un pic de mobilizare) ale butaforiei perfecte: preşedintele să naţionalizeze resursele, să-şi mănânce miniştrii la grătar,