Azi m-am hotărât să-mi dau arama pe față. Să vă arăt cât de subjugat sunt intereselor corporatiste. Fac, împreună cu Laura Chiriac, o ediție specială, cu Dan Șova invitat, pe Roșia Montană, subiect - din câte am înțeles în timpul în care nu fac emisiuni despre Roșia Montană la România
Tag: editorial
Anul şi banul. Sfârşitul grelei moşteniri
Istoria ne-a învăţat că jocul pe greşeala adversarului e nedrept şi, totodată, extrem de eficient. Însă, cu excepţia presei, leşinată de foame şi ea, deci implicit dispusă către compromisuri şi concesii reciproc avantajoase, nu are cine să-l practice. Opoziţia, practic, nu mai există. Şi nu fiindcă, în vremea politică a
Micii Dumnezei din cutia cu maimuţe
Sunt un om care, la ora asta, îşi câştigă pâinea exclusiv din relaţii cu publicul. Relaţia mea, a Tonomatului, cu el, Publicul, se desfăşoară, cu precădere, prin intermediul cutiei cu maimuţe numită televizor. Uneori, prin excepţie de la prevederile obişnuinţei, interacţionăm (plăcut) la băile mele de mulţime prin prăvăliile şi pieţele
Incitare la cenzură şi la luat de pe stradă
Înţeleg din ultimul raport MCV că presa-i mai a dracului decât statul însuşi. Şi că, într-o piaţă liberă, trebuie să-şi schimbe regulile după pohta birocraţilor de la Bruxelles şi a complicilor acestora de la Bucureşti. Fiindcă din cauza ei stă măreaţa justiţie pe loc şi România nu-i stat de drept. Sigur,
Pomana pisicului pe drumul Pekinului
Tensiunea politică s-a risipit. Începută astă vară, lovitura de stat care a speriat Europa cu apă caldă la bloc a reuşit prin votul poporului suveran. În crucea nopţii, pe-o linişte de nu se auzea nici cucuveaua palatului, plagiatorul mitoman a căpătat încrederea tiranului. S-a băut aldămaşul coabitării, s-a înghiţit pisicu'
Cu Naşu-n suflet şi Brătienii pe pâine
UPDATE: Oficiosul loveşte fulgerător. Cultura de presă a lui Tabacu se-ntinde de la David Prost până la Al Jasira "Cei care-l au pe Naşu-n suflet” manifestă un comportament tipic de sectă. Indiferent pe ce palier sunt aliniaţi, vorbesc toţi la fel şi se-nchină necondiţionat la icoana Supremului. Dacă ăla tace, cum s-a
Megaparty planetar cu domnu’ Dan
Republica, măreaţă vatră, răsuflă uşurată. După un periplu infernal de 48 de ceasuri, care l-a marcat fizic şi l-a încărcat psihic, pe ruta investiţională Germania-Spania-Franţa-Monaco-Austria, probabil cu maşina timpului, salvatorul Oltchim a aterizat, în fine, pe Întâia Poartă Aeriană a Ţării. N-a fugit nicăieri, cum îl bârfeau rău-voitorii, ci s-a
Eşecul unei naţiuni. Care tace şi înghite
Eşecul n-are doar părinţi politici. E al unei întregi naţiuni. Care, de secole, stă şi înghite. I se schimbă doar stăpânii, din când în când, în funcţie de mersul evenimentelor istorice. Acceptarea resemnată e un soi de tradiţie populară. Suntem, în esenţă, un tot; din păcate, neunitar, dar majoritar laş.
Îţi meriţi soarta, fraiere!
Ai contribuit financiar la realizarea recensământului. Ţi-au bătut unii la uşă. Le-ai dat drumul în casă. Le-ai oferit o cafea. Le-ai răspuns la întrebări, unele extrem de personale, despre tine şi despre familia ta. Drept mulţumire pentru efort şi cheltuială, recensământul nu a putut fi validat. Or fi fost oamenii
Războiul lumilor şi peştele oceanic
În campania electorală, în care-şi joacă totul (poziţie, carieră, libertate), Băsescu face iar ce ştie cel mai bine să facă. Se victimizează aplicat. E, din nou, ca rapidiştii pe vremea peştelui oceanic de pe zidurile dinspre triaj ale Giuleştiului, singur împotriva tuturor. Iar pare opresatul perfect. (...) În teorie, preşedintele suspendat