Istoria ne-a învăţat că jocul pe greşeala adversarului e nedrept şi, totodată, extrem de eficient. Însă, cu excepţia presei, leşinată de foame şi ea, deci implicit dispusă către compromisuri şi concesii reciproc avantajoase, nu are cine să-l practice. Opoziţia, practic, nu mai există. Şi nu fiindcă, în vremea politică a reevaluărilor şi a coabitării, ar fi decimat-o setea de „Dreptate până la capăt”. Ci pentru că se autodistruge ea însăşi cu talent şi aplicaţie. Spaţiul de manevră e încă larg. În acest context, orizontul luminos de aşteptare pe fundalul căruia USL s-a cocoţat în fotoliile guvernamentale devine duşmanul cel mai puternic al Executivului. Votanţii vor doar ceea ce au cerut şi, mai ales, ce li s-a promis cu toată gura. Oamenii şi-au îndeplinit, votând, partea lor de contract. Au dat jos, democratic, la urne, nişte ticăloşi îmbuibaţi care s-au îmbogăţit pe măsură ce ei au sărăcit. Acum îşi aşteaptă răsplata. Tradusă nu în deschidrea către marele public a peşterii lui Ali Baba, ci-n tot ceea ce defineşte nivelul de trai decent. Nu-i interesează fineţurile de criză şi nici explicaţiile savante.
Articolul integral, aici
Trebuie iesit, din nou, in strada, e clar. Mai lasati-le incolo de compromisuri, dle. Ciutacu.
@David: cine va tine s-o faceti?
În stradă ai împotriva cui să ieşi, însă n-ai pentru cine să ieşi. Singura revoltă benefică pentru cetăţean, este cea împotriva unui sistem de orânduire bolnav, incapabil să ofere echitate, şi care umileşte în cel mai groaznic mod posibil, fix beneficiarul lui – fiinţa umană.
În opinia mea, democraţia a expirat. Injusteţea a atins cote atât de alarmante, încât nevoia de schimbare nu cred că se mai referă la cei care se rotesc la conducere în interiorul sistemului, ci se referă la întregul sistem în sine. Înţeleg că democraţia a avut întotdeauna în alcătuirea sa o componentă accentuată de cinism, în baza căreia s-a manifest precum un fel de selecţie naturală, din care a reuşit în viaţă doar cine a fost pregătit, inteligent, muncitor, perseverent, răbdător, plus alte calităţi ale omului modern (şi nu numai). Însă cel puţin în ultimii 25-30 de ani, omenirea a cam luat-o la vale. Degenerarea rasei umane tinde să săpe o enorm de mare prăpastie între cei puţini dar bogaţi, şi cei săraci dar mulţi. Într-o lume în care 98% din bogăţia planetară, este deţinută de 2% din populaţie, mi se pare că primul lucru care trebuie schimbat, este sistemul de orânduire socială. Şi totuşi, pe nimeni nu interesează…
Ştiu, comentariul meu sună a propagandă comunistă. Nu cred în comunism (o altă diformitate a gândirii umane), însă cred într-un eventual sistem care să aibă omul în centrul atenţiei. Care să pună preţ pe calitatea vieţii – a fiecărei vieţi. În care să nu conteze procentele, ci individul. În care să nu mai existe 260 de mii de oameni morţi de inaniţie în Somalia, din 2010 până în 2012. Dacă democraţia a reuşit înfometarea omului, boala şi lipsa medicamentelor, sărăcia lucie, lipsa orizonturilor, limitarea speranţelor şi îndobitocirea spiritului, atunci spun ‘Pas’. Nu, mulţumesc!
Ce exemplu vreţi mai bun, decât ce a făcut UE şi NATO anul trecut în România? Interesele geostrategice vizau rămânerea lui Băsescu în funcţia de Preşedinte al României. Poate or fi fost şi interese economice, Băsescu fiind garantul unor mari contracte de armament, sau de cine ştie ce altă natură. Şi atunci, ce pot să înţeleg eu, purtătorul de CNP, când constat că un Preşedinte a fost numit în funcţie cu 5.2 mil. voturi, şi nu poate fi dat jos cu 6.5 mil voturi împotrivă, dintr-un total de 7.4 mil? Unde este succesul democraţiei? În lipsa puterii majorităţii? S-a ajuns la puterea minorităţii, doar pentru că interesele externe o cer? Cu alte cuvinte, dacă ceea ce votează majoritatea, se mulează pe dorinţa decidenţilor, se aplică democraţia, iar dacă interesele diriguitorilor nu coincid cu voinţa majorităţii, se face cum doresc cei ‘mai egali ca legea’?
Revenind. De ce să ies în stradă? Cu ce a greşit USL-ul? Sau PDL-ul? Sau Băsescu? Sau Ponta? Când vreodată mi-au demonstrat ei că sunt altceva decât executanţii ordinelor primite de afară? Băsescu s-a pişat pe România şi a transformat-o într-un experiment socio-economic în perioada 2010-2012, doar pentru că aşa i s-a spus de afară, iar Ponta semnează coabitări şi face ciocu’ mic, la fel – pentru că aşa a primit ‘indicaţii preţioase’ de afară. Şi atunci ce sens are să mă zbat din postura mea de ‘nimeni cu acte’, procent într-un grafic, încercând să fac….ce?! Politicienii români nu fac altceva decât să administreze ţara, nu să o conducă. De condus, ne conduc alţii. Băsescu a fost matelot, nu comandant de navă, în ultimii 9 ani. Din punctul ăsta de vedere, lui Ponta i se potriveşte perfect statura de ‘copilot’ – pentru că nici el n-o să fie altceva decât joystick-ul care va fi manevrat de afară.
Tocmai de-aia prefer lipsa de la vot, începând din primăvara lui 2012, când am declarat că mi-a murit definitiv şi irevocabil simţul civic. Cred în singura putere reală pe care cetăţeanul o mai are – votul de blam. Abstinenţa electorală. Ori asta, ori să merg la rupere. În sensul votării unor clovni sau piţipoance în funcţii de demnitate publică. O Românie cu Udrea Preşedinte şi Dan Diaconescu Premier, mi s-ar părea un deliciu. Pentru ce-mi trebuie Antonescu Preşedinte şi Ponta Premier, dacă ştiu că oricum ei nu fac altceva decât să păstreze calde scaunele acelor instituţii? Dacă democraţia a preferat să-şi facă nevoile-n capu’ meu, atunci să i-o trag şi eu în freză, şi s-o transform într-un circ ambulant.
Ştiu că aşa ceva e utopic, însă mă încântă gândul că voi ajunge să văd în funcţiile cheie, oamenii care într-adevăr merită să reprezinte un asemenea sistem de orânduire – incapabilii, inapţii, precarii intelectual, imoralii… De ce să ne mai minţim că suntem o societate elitistă, când de fapt suntem mai găunoşi decât un măr stricat? Pe cine încercăm să minţim cu păstrarea unor aparenţe de faţadă, când de fapt toată ideologia democraţiei este aruncată la coş, cu prima ocazie în care interesele celor puternici nu se pliază pe interesele majorităţii?
Ori la bal…ori la spital…
Si totusi. Nimic nu se poate realiza batand din palme. Cei care vor o schimbare rapida ar trebui pusi sa scrie in 10 secunde un text pe o tema data. Din 2004 distrugerile au fost masive. Cine le (ne) da anii pierduti?! Fara un echilibru mondial, societatea umana se indreapta sigur spre totalitarism. Doar in Grecia antica a existat democratie!
Dorule, aşa este, doar în Grecia a existat democraţie. Nu cred că poate fi aplicată în forma ei iniţială, pe un eşantion de 10 ori mai mare decât populaţia planetară din momentul conceperii ei.
Anii pierduţi sunt buni pierduţi. De-aia consider că eu (cetăţeanul) trebuie să am toată puterea, sau nicio putere. Pe când lor le convine exact această ambiguitate creeată de incertitudinea puterii decizionale. Ni se creează iluzia puterii, iar noi contăm doar când se potriveşte. Aşa că eu vreau totul sau nimic. Iar dacă nu se respectă principiile democratice şi ideologia unui sistem de orânduire special conceput pentru a servi omul, prefer să ies din calcul. Mă autoexclud, decât să ştiu că rămân dar nu sunt altceva decât un procent într-un grafic. Pentru ei oricum rămân acelaşi procent, însă măcar îmi recapăt respectul faţă de propria-mi persoană…
Sunt doi oameni de la care ştiu (pe căi diferite) două vorbe perfect adevărate. Taică-miu spunea: ‘Votăm cu cine vrem şi iese cine trebuie’, iar Mark Twain spunea: ‘If voting made any difference they wouldn’t let us do it’. Cred în adevărul ambelor, aşa că-mi văd de treabă, fără implicare… Să se spele pe cap cu democraţia lor…