N-am mai scris de multicel. Și chiar că nici n-aveam chef s-o fac. Cu atât mai puțin cu (moartea lui) Vadim pretext. Mai ales în contextul unei relații reci și de la distanță, spartă uneori de înjurături reciproce. Mai grobiene ale lui, mai soft și dureroase ale mele. Dar, în definitiv, nu e despre el, ci despre noi. Despre cum ne comportăm în situații de acest gen. Mărturisesc incapacitatea-mi atât de a fi empatic-grețos în cazuri extreme, cât și de a urî mortul de pe catafalc. Și, la fiecare moment de gen, mă crucesc. Nimic nu mă blochează mai rău ca boala și moartea. Nici nu urlă bunul creștin în mine, nici nu-mi aduc aminte tot ce m-a enervat la om (și, eventual, nici nu i-am spus) cât era-n viață. Cu toate excesele de care-s capabil, mă străduiesc să fiu ponderat. Să nu scriu/spun cuvinte care ar putea răni sau care să mă compromită. Stau și observ. Și mi-e groază, teribil de groază. Deși nu trăiesc într-un norișor pufos, realizez dimensiunile dezumanizării.
Uman si elegant! Logic si echilibrat! Asa sunteti acum. Chiar daca uneori, si dumneavoastra sunteti un vulcan! un altfel de vulcan!
Să vă dea Dumnezeu sănătate pentru că aţi rămas om într-o țară locuită de români și numită România, dar o țară în care nimic nu mai aparține românilor și României. Pentru mine nu a murit doar domnul Corneliu Vadim Tudor, a murit ultimul român. Așa simt eu! Dumnezeu să-l ierte pe domnul Corneliu Vadim Tudor.
nimic mai adevarat! exista momente in viata in care daca nu ai ceva bun de spus mai bine nu spui nimic!
Vadim?
Ha..un slobod la gura al adevarului!
Cei ocarati de el?
Ha..mai ieri ii dadeau dreptate, dar lipsiti de umor si replici pe masura, s-au transformat in dusmani.
Ce dovada mai reala privind in istorie e ca geniile au murit ori sarace , ori in surghiun?
@mihai
N-a murit ultimul roman (au mai ramas vreo cativa). A murit ala care se credea si se batea cu caramida in piept ca era ultimul roman.
Partea sinistra e ca din pacate mai e spatiu de cadere.Nu foarte mult dar mai e.Din punctul meu de vedere vina revine oamenilor de bun simt, relativ bine educati si cu gandire articulata care prefera confortul tacerii si / sau anonimatului.Din aceasta perspectiva apreciez mult demersul dvs public si curajos de a amenda deraierea.Sanatate maxima!
A murit un om. Un BADARAN si NESIMTIT. Zilnic mor oameni ca Vadim sau ca si Gandhi. Este parte din viata si din evolutie. Bine ca am scapat de gura lui. Lucrurilor trebuie spus pe nume.
Nu ai scris de multa vreme … ma bucur ca ti’ai adus aminte sa o mai faci! 😀
In rest … articolul are eleganta pe care nici macar unii care comenteaza pe aici nu o pot intelege. Multumesc. Ma bucur uneori ca nu sunt singur in lumea mea cu oameni putini.
P.S. Ca tot ai inceput, sper sa te ti de treaba ca tot vine iarna … si multe nu sunt de facut pe afara! 😀
Am încercat să nu spun ce cred despre Vadim cînd a murit, mi-a fost mai greu să tac cînd am văzut pretențiie familiei, la Măruța, bineînțeles! Live și în direct!
De mortuis nil nisi bene. Dar, parcă nu se face!
Pentru multi indivizi, in special pentru internautii comentatori, cel mai la indemana este sa fie jigodii. Si din pacate sunt prea prosti pentru a putea fi altcumva. Si tot din pacate, nu exista leac pentru asta.
Eu nu pot intelege tansformarea unei inmormantari intr-un spectacol de circ. Ce aplauda stupizii care participa la inmormantare ca la o festivitate ?! Disparitia unei fiinte umane, inmormantarea unei personalitati?! Nu pot intelege nici hienele care-l vorbesc de rau pe Vadim. Cei care au ajuns in pamfletele lui vor fi mentionati in istoria pamfletului romanesc, chiar daca sunt niste nulitati care au lasat in urma lor doar matreata!
Nu te poti bucura de moartea cuiva, nu trebuie sa transformi inmormantarea cuiva intrun spectacol grotesc, dar nici nu cred ca prin moartea lui vadim tudor a murit… ultimul roman. sau daca altii considera ca tribunul a fost ultimul roman, ma bucur ca noi astilalti traitori pe aste meleaguri suntem niste indivizi…dupa ultimul…roman.
De ce să fim ponderaţi? Eu zic să fim sinceri.
mai de plâns decât morții sunt cei rămași în viață, întepeniți pân la-nveinețire cu dinții în scaunul de sub fund…
https://slepacusmiticus.wordpress.com/2015/09/21/politicienii-azi-toti-o-apa-si-un-pamant/