Iulian Comănescu face o analiză a greşelilor care au dus la ceea ce spunem că se cheamă azi criza presei scrise. Răspund şi eu, chiar mai târziu decât destui dintre aceia care au primit invitaţia publică la dezbatere, întrucât mogulu’ mă plăteşte pentru Jurnalul Naţional şi Antena 2, nu şi pentru blog, ca să-l bag la priorităţi. Dat fiind că-s la bază un ziarist de ziar care s-a întâmplat să ajungă să lucreze şi în televiziune (fără nici un fel de responsabilităţi în zonele comercialului, marketingului, PR-ului şi resurselor umane), subiectul mă priveşte direct şi mă interesează. Cu scuze anticipate pentru cei care se aşteapă la vreun comentariu patetic de pus cenuşă-n cap sau la vreo analiză tehnică, o să enumăr pragmatic vreo câteva cauze care-mi vin acum în cap, cu liniuţă de la capăt.
– Superioritatea nesusţinută de realitate a ziariştilor de presă scrisă şi inerţia lor de adaptare la cerinţele concurenţiale ale comunicării instant. Chestii care au dus, pe de o parte, la nesocotirea puterii televiziunilor de ştiri şi, mai ales, a Internetului, respectiv, pe de altă parte, la încercarea patetică de vânzare mâine a unor produse care-s valabile azi, acum.
– Buimăceala de după descoperirea Net-ului ca vehicul informaţional puternic şi, cea mai gravă consecinţă, autodetonarea propriilor produse. E unul dintre puţinele locuri în care mă întâlnesc în gândire cu Ion Cristoiu. Când poporul suveran are acces ieftin la ţeava de Net aproape nediscriminatoriu, e absurd să speri că-i vei lua mâine banii la chioşc pe ce-i dai gratis în seara asta.
– Transformarea în idoli şi urcarea pe tron a unor meseriaşi de presă de la începutul anilor 90 care, după ce-au avut succes doar când se vindea orice tipăreai, n-au mai avut altă grijă cu excepţia propriei parveniri financiare.
– Boala cvasigenerală a patronatelor de a încredinţa managementul de presă către ziarişti consideraţi exponenţiali şi bănuiţi pe nedrept şi de pricepere comercială. Faptul că odinioară scriai bine şi cu nerv nu te face automat un manager de succes.
– Dezvoltarea nesănătoasă (peste cerinţele pieţei) a unui domeniu de activitate tentant (una-i să te prezinţi ziarist, alta-i să fii inginer la Faur) fără dezvoltarea paralelă a calităţii personalului aferent. Aşa s-a ajuns la cruda realitate „multe ziare, puţini ziarişti”, aşa au căzut standardele profesionale, aşa au ajuns să posede legitimaţii de presă oameni care scriu „miau” ca pisica sau care pun virgula între subiect şi predicat (ori, după caz, unde le vine să respire când recită textul scris).
– Dispariţia aproape totală, în principal din cauza economiilor, a speciilor jurnalistice unde se făcea diferenţa. E vorba de reportaj şi investigaţie. Primul costă, a doua se putea face (şi se face din ce în ce mai des) lejer de pe scaun, pe bază de servite. Se poate folosi (şi se foloseşte) în scop de şantaj. Adaug şi interviul.
– Prăbuşirea dramatică, într-o epocă a globalizării business-ului, a unei întregi industrii pe plan mondial. Când New York Times îşi vinde sediul ca să nu tragă obloanele, Boston Globe e ameninţat cu închiderea, firma mamă a Chicago Tribune deschide procedura de faliment, iar The Independent abia se târâie, e greu de crezut (dacă nu eşti politician român) că s-a descoperit inelul făcător de minuni al Arrabellei undeva între Casa Scânteii şi Pipera.
Probabil că, pe partea de meserie, ar mai fi multe lucruri de scris, inclusiv despre implicarea politică a ziarelor (pe care eu o găsesc benefică în condiţiile în care este asumată), dar n-am nici timp, nici chef să fac filosofie de chibiţ ori să pătimesc pe tractor ca actorii clasicelor filme nord-coreene cu Marele Conducător. Vă las pe voi să mă contraziceţi sau să completaţi lista…
Se simte lipsa unor saptamanale bune.
Generoase, cu editoriale de mare calitate, cu multa politica, dar nu la nivel de barfa mondena si de trei scandaluri la doua zile cum se face acum.
Ziar pe care sa-l citesti doua trei ore si dupa aceea sa nu-l arunci.
Asta nu ofera nici televiziunile nici internetul.
Adica un prilej de reflectie, o zi pe saptamana in care sa mai vezi si padurea nu numai copacii cotidieni.
Ar fi si un antidot la televiziune, care strica cand e folosita in abuz, si un prilej de a recapata capacitatea de a citi cu adevarat.
Pe net nu se prea citeste. Mai mult se scrie.
Totusi ziarele cu articole scrise de oameni de calitate se vor citi inca multa vreme. Chiar daca netul este la dispozita (teoretic)oricui, uneori simti nevoia sa recitesti un comentariu, sa-l impartasesti cuiva, sa schimbi opinii cu cei apropoati pe seama lui.Ziaristii adevarati nu vor disparea si ziarele la care scriu se vor vinde. Sunt cam idealista dar asta e opinia mea.Domnule Ciutacu, va rog sa nu renuntati la a scrie.
Asa, ca sa fie, vin si eu c-o completare (nu ca ar fi ceva senzational, sunt atatea cazuri d-astea incat deja face parte din normalitatea asta, carpatico-danubiano-pontica) : Platica Vidovici era, la bairamu’ din decembrie “89, maior pe linie de stat major intr-o companie in care, cu succes, serveam patria comunista; la bairam, omu’ s-a gandit ca i-ar sta bine sa-l inlocuiasca pe scaun pe Carol Dina – primul-secretar al acelor vremuri; de-atunci, nu s-a mai dezlipit de scaun, ramanand sa ne conduca pe alte culmi de progres (asta e unul din motivele pentru care fsn-pdsr-psd si cum dracu l-o chema – puahhh !)
Semnificativ e faptul ca dl. maior, anterior Revolutiei cu cateva zile sustinea ca, pentru un coleg clasat pe motive psihice (care, de, nu corespundea tipului “soldatului romanesc”, culegator agricol si constructor de Casa Poporului), altfel perfect normal si primul intrat la facultatea respectiva(lucrurile se intamplau in “89, cand se facea ceva carte !) va solicita exmatricularea din facultate (de parca o academie renunta la primul intrat in facultate pentru ca vroia Mos Teaca din Galati !) pe motiv ca societatea multilateral-bla-bla-bla n-are nevoie de astfel de oameni (eventual, oamenii societatii aleia aratau ca d-l maior, cu spritu’n nas si cu tupeu deplin.
Atunci, treaba a fost revoltatoare (maioru’ era sef autoproclamat pe judet; acum, totul e firesc – astia sunt, p-astia-i avem, d-aia au succes, ca sunt descurcareti ! Macar sa ma fi facut mama neamt, oricum muncesc mai mult ca aia sa traiesc mai rau ca ei ! Macar, poate, n-aveam un Vidovici in trecut – neica-nimeni facut om la Rivolutie !
(vin cu comentariul asta deoarece v-am vazut in sera asta c-ati cunoaste obiectul mesajului, ca o completare)
Internetul este categoric un dusman mare a presei scrise, dar si din “vanzarile” pe internet trebuie sa vina niste bani, nu-i asa? Acei bani unde intra?
Vad ca imi face fite internetul
Ar trebui sa mai adaugati spiritul de turma si superficialitatea din redactii. Sunt numeroase cazuri cand ziarele au publicat niste aberatii pe principiul “trebuie sa dam si noi ceva pentru ca au dat si altii”. De asemenea sunt numeroase cazuri in care redactiile au abandonat subiecte tari, dupa cateva articole publicate, pe motiv ca nu mai sunt de interes – cazul ascultarilor de la comisia Udrea – inainte de a se ajunge la o concluzie. Daca Watergate-ul ar fi fost investigat de presa romaneasca, Nixon ar fi ramas si acum presedinte.
Dom` Victor!
Va rog sa ma scuzati ca nu respect tema pe care ati comis-o astazi. Sper sa-mi dati un sfat. Eu chiar nu stiu cum sa fac.
Am un vecin de strada, care din “liberalu` ala imputit” nu ma scotea si imi lipea noaptea afise cu “primul clovn al tarii” pe gard. Zilele trecute m-a rugat umil sa-l angajez la firma mea. A ramas somer si el si nevasta-sa iar fi-su nu munceste “din principiu”. I-am cerut un ragaz de gandire.
Va intreb: e corect din perspectiva pedagogica, sa-l trimit sa-si caute de lucru, el la Cotroceni si nevasta-sa in Modrogan? Sa fiu bun crestin si sa le dau ceva de lucru(macar unuia din cei doi soti) la mine in firma? Sau sa ii las sa culeaga roadele prostiei si locul de munca sa-l dau unui om inteligent si cu bun-simt?
Pe cunvant ca nu stiu ce sa fac!
Cu respect, o zi misto!
Nu stiu de ce cred ca o cunoastere mai riguroasa a ritmului de viata, de informare a cititorilor ar contribui la alegerea mijloacelor de comunicare adecvate in presa scrisa care sa conduca la o eficientizare a acesteia.
Nu inteleg un lucru. De ce trebuie sa amintiti toti timpul de “Mogulul ma plateste, ma pune sa fac asta si asta”. Da, stiu ca sunteti ironici, dar asa isi creeaza unii impresia despre voi ca sustineti doar ce spune el.
Eu sunt convins ca nu este asa, dar amintind mereu, altii chiar pun botu’.
-Contributia ziarelor colorate la indobitocirea populatiei.Care mai au si un pret foarte mic, intocmai pentru a avea acces orice curios dependent de scandal si de funduri goale (daca nu e – va deveni curand!)
-Contributia celorlalte ziare la mentinerea culorii
gigele,e o rusine sa ramai repetent
nu draga,e o calitate –si baselu repeta mandatul
Eliminati functia Copy/Paste din softuri si vom avea primele rezultate benefice.
@Etern Student
Nene io i-as da de lucru ca poate asa isi deschide ochii si daca mai si vorbeste cu altii ca el le deschide si alora ochii.
Scuze ca m-am bagat in seama!
Banzai!
Eu nu cumpar ziare pentru ca in cateva minute de rasfoit, ma plictisesc sau ma enerveza. In plus, n-am patit niciodata sa gasesc ceva atat de interesant intr-un ziar incat sa-l pastrez, asa cum pastrezi o carte dupa ce ai citit-o. Prin urmare, de ce sa dau bani pe ceva ce arunc in urmatoarea jumate de ora? mai ales ca este vorba de hartie, care la noi in tara nu se mai recicleaza. Cate ziare se fac dintr-un copac? Merita sa-l platesc pe ala care a taiat copacul? Mie nu mi se pare, cu toate ca imi pare rau de toti oamenii aia care lucreaza la ziar, pentru ca trebuie sa traiasca si ei cumva. Asemeni altor categorii profesionale care traiesc in viata reala si jurnalistii trebuie sa invete sa-si vanda marfa, iar in momentul in care fac ORICE ca sa-si vanda marfa, sa renunte la statutul de EDUCATORI sau FORMATORI DE OPINIE, pentru ca evident, nu-l mai au. Daca produsul e prost, nu inseamna ca nu trebuie sa-l vinzi, dar nici nu e cazul sa pretinzi ca nu se poate altfel, din nu stiu ce motive independente de natura profesiei despre care vorbim. Intr-o lume ideala, deontologii sunt cel mai bine platiti, dar dupa cum stim cu totii, nu traim acolo. Intre deontologie si bani, ne miscam fiecare dupa cum hotaram: ori numai una, ori doar cealalta, ori undeva pe la mijloc.
Pana se va ivi un mogul filantrop fara interese in politica ori afaceri (adica peste vreo suta de ani) sunteti condamnati la echilibristica. Pana nu demult era pumnul in gura, acum este negarea realitatii cu un tupeu ordinar. Probabil urmeaza o nepasare generalizata.
Ma bucur ca in criza de brand a presei scrise, totusi doua branduri raman ferm in picioare, dupa analiza facuta de Iulian Comanescu: Jurnalul National si Gazeta Sporturilor de la Intact Media Group.Felicitari managerilor si redactiei.
Sa nu uitam si decizia unor giganti gen National Geographic de a ramane strict in zona virtuala, renuntand la varianta tiparita, costisitoare si din ce in ce mai putin atractiva.
Probabil ca un abonament cu acces online va fi solutia pe viitor. Cine are abonament citeste textul integral, cine nu, doar cateva randuri.
Scade cererea de lemn dar creste cea de ochelari.
Oaia care inca nu poarta ochelari desi citeste ziare online.
Multe ziare au adus in spatiul lor jurnalisti care n-au nimic de-a face cu breasla si in plus au promovat nonvaloarea incercind s-o vinda la suprapret, precum casele din perioada bumului imobiliar.
Mediocritatea generala si scaderea constanta si sigura a calitatii invatamintului sau mai corect jurnalisti fabricati pe banda la facultatiile pe puncte si-au spus cuvintul.
Iar un alt aspect important este lipsa de timp acelor carora le pasa de viata lor si de tara in care traiesc, pentru ei sa citesti un ziar online sau sa asculti stirile televiziunilor specializate este mai comod.
Un lucru este insa cert, ziarele de calitate si-au pastrat cititorii pentru ca au pastrat echidistanta intre realiate si respectul pentru cititor, iar restul este pur management facut profesionist.
Inainte de ’89 cumparam dimineata in drum spre serviciu Romania libera,sportul iar vineri si sambata,Saptamana,respectiv Magazin.Aveam abonament din oficiu la Scanteia.O data sau de doua ori pe saptamana cumparam si Scanteia tineretului.Citeam articole bune scrise de ziaristi destepti si curajosi cu un efort financiar mic.Acum,avem ziare multe,scumpe, proaste si mincinoase,cutot felul de “momeli” ca sa le cumperi.Avem si acum ziaristi buni dar colorati politic,s-au dat dupa baietii destepti,chiar milionari in euro unii.Da, cu ajutorul lor sau si cu ajutorul lor ajung nemernicii conducatori si apoi sa ne spolieze.E un semnal ca se coace ceva. Ma astept sa ceara si mogulii drepturi de autor ca tot vine vara si am scapat de pretul gigacaloriei pentru incalzire.
Sal maitre, finally subiecte fara iz de eterna campanie electorala 😉
Neofit fiind, ma tot gandesc daca acest pregonizat dezastru din presa in 2010 nu putea fi evitat anul trecut printr-o ajustare coerenta. Epuizarea resurselor pentru cea mai gretoasa campanie electorala, principiile “sangelui pe pereti” si a “circului” enuntate de toate trusturile pe tot parcursul anului trecut, cu orice cost! n-au accentuat prabusirea? si nu vorbim de pariuri pe cai morti…
“salvarea” va veni de la abundenta de stiri “quality” prezentate online in care cuvintele “sex, prOn…” sa fie indexate temeinic. Misogin fiind, constat cu satisfactie ca numarul cititoarelor interesate de astfel de “braking news” este intr-o continua crestere 🙂
Coane, poza cu ziarele alea insirate pe mese spune mai mult decat orice comentarii despre criza presei scrise.Sunt sigur ca “fetele de mese” sunt puse pentr-un parastas si-as pune pariu ca sunt din stocul anilor nebunatici de dupa Revolutie,cand eram naivi si prosti si inghiteam orice gulguta cu credinta ca latratul “cainelui de paza” al democratiei e auzit”.Am o idee Coane: cred ca astazi multe dintre ziare s-ar vinde mai bine daca-ar fi tiparite pe material plastic din vinilin,d-ala de rezista bine la petele de vin si mustar si la grasimea de la mici.Apoi imi amintesc ca ultima data cand am ajuns pe la tara am regasit cu bucurie in wc-ul de scanduri al bunicii,facute patratele deci numai usor de citit, cateva din editorialele de succes ale CTP-ului si-ale maestrului din Gagesti precum si cateva numere din Academia Catavencu.A fost o delectare totala.
Nu m-am bagat la tema pe motivul ca nu sunt de meserie. Dar… Imi aduc aminte cu nostalgie de anul 1990. Ce a fost din p.d.v. tipografic si publicistic. Cozi la ziare. Date pe sub mana. Zeci de ziare si reviste. O tempora…
Azi, normal, lumea a evoluat (oare?) si nu mai pune botul usor (?). Netul este la indemana tuturor. Calitatea jurnalistilor, paradoxal, a scazut. Anchete incepute si lasate in coada de peste, stire bomba astazi, care maine este inlocuita de alta stire bomba, nimic clarificat, totul se pierde in ceata… Peste o perioada se reia subiectul si din nou lasat.
Nu mai vorbim de tv. Aici este dezastru generalizat. “Ati innebunit poporu´cu televizoru`”.
Si-atunci ce sa mai asteptam? Finalul grandios. Bine nu se va mai face! Global, nu doar in Ro.
Eu celor care mai rezista si mai au incredere le admir taria de caracter. Vom trai si vom vedea…
PS
@Etern Student
Ia-l domle. Arata-i ca se poate si altfel. Dar fi cu ochii pe el…
credibilitatea, domnule Ciutacu. toata presa e compromisa, vanduta. asta e buba.
Ar fi bine daca ar fi asa daaaaa nu-i.
Ar fi bine daca doar astea ar fi cauzele dar nu-s. Dovada sta in reducerea la absurd.
Intr-un loc unde problemele listate de tine nu exista (UK) tipul tau de presa scade si scade fara nici-una din problemele listate de tine (probleme absolut reale) iar simultan alt tip de presa creste.
Creste pe vanzari si nu pe accesari ori “reputatzie”, creste in incasari nete si nu in “deontologie”, creste la taraba.
http://www.cotidianul.ro/ziarele_supravietuiesc_jurnalismul_moare-109854.html
Atunci daca cele spuse de tine ii afecteza doar pe unii si nu ii afecteaz pe ceilatzi desi totzi se cofrunta cu el atunci probabuil ca problema este aceea care tu & gasca ta nu indraznitzi sa o rostitzi.
Ziarele scad pe motiv de lipsa de contzinut, de lipsa de contzinut relevant pentru viatza lor a cititorilor platitori.
Nimeni nu cumpara un ziar pentru ca acolo in ziar cei care scriu nu :”scriu „miau” ca pisica sau pun virgula între subiect şi predicat (ori, după caz, unde le vine să respire când recită textul scris). ”
Acest “CRITERIU DE CALITATE” e posibil sa fie din ce in ce mai putzin relavant pentru publicul pe care tu tzi-l doresti platitor.
Eu stiu ca tu & gasca pe care o pastoresti credetzi ca va justificatzi lefa aia multa si cornuta cata este, deoarece vorbitzi limba “gramaticala” daaa gramatical corect au vorbit si cei ce au tras oblonele si cu toate aste nu le-a folosit.
Interviuri si investigatzi au facut si Gardianul si Cotidianul si Ziua cat atzi facut si voi si cu toate acestea s-au inchis.
Ziarele nu au probleme din cauza netului. Fa un experiment : publica pe net ziarul cu o zi intrzire si-o sa vezi ca incasarile nu cresc nici macar cu un singur numar. De ce oare ?
Intr-un cuvant tu tragi obloanele din acelsi motiv din care le trage si The Times desi …. nici tu nu crezi ca esti la nivelul respectiv.
Daca vrei sa nu inchizi poate ca ar trebui sa faci ceva sa devii mai relevant. Sa faci asa cum se face acolo unde se face si nu cu gut feeling cu “Petrica fa-te ca lucrezi” cum se face in Romania.
Uite ce zice un alt postator de-al tau care cred ca ar fi si rezultatul orcarui focus grup:
“Eu nu cumpar ziare pentru ca in cateva minute de rasfoit, ma plictisesc sau ma enerveza. In plus, n-am patit niciodata sa gasesc ceva atat de interesant intr-un ziar incat sa-l pastrez, asa cum pastrezi o carte dupa ce ai citit-o. Prin urmare, de ce sa dau bani pe ceva ce arunc in urmatoarea jumate de ora?”
Daca vrei ideei i-a exemplu de la presa americana 1932-1933 ca aia e etapa istorica in care ne aflam noi azi, aici, acu si vezi cine si cum a scapta cu viatza.
Daca nu si daca te tzin curelele inventeaza tu ceva ceva care sa faca ziarul bum si memorabil captivant ca un roman si demn de a fi pastrat si indosariat ca …. ca o colectzie Tehnium ori Burda.
“SUCCESURI !!!!!!!!”
@ Victor Ciutacu “fiindca despre asta am avut eu chef sa scriu azi”
Multumesc de raspuns, confirma ce-am scris eu in continuare (se vede treaba, v-ati orpit repede din citit).
Victor, Victor, cind o sa intelegi ca nici chiar tu nu esti buricul Pamintului? Ca pe un om mare modestia il face si mai mare?
Asta e criza presei: criza ziaristilor, care scriu absolut dupa cheful lor si se mira ca cititorii toti nu cad in genunchi in fata (textelor) lor – eventual sa le aduca si ofrande…
@Mofturosul roman: daca nu te-ai fi grabit sa dai furios cu palma-n cacat, ai fi vazut ca fix deasupra textului unde spumegi e un ditamai textul despre Voicu. seara fac emisiuni, iar noaptea dorm, oricat de mult ti-ai dori tu sa fiu la dispozitia ta. iar pe blogul asta chiar sunt ombelico del mondo, ca-i al meu si-l tin de placere.
Domnu’ Ciutacu, dar eu nu sunt furios – sunt chiar amuzat.
Si nici de spumegat nu spumeg, ca-s cam uscativ de felul meu.
Am vrut sa va raspund si la “cacat” dar n-am gasit cuvintul in DEX.
Si chiar nu-mi doresc deloc sa fiti la dispozitia mea (nu fac glume nepotrivite).
In rest, regret ca nu cititi ceea ce este de citit…
Desi nu sunt de-acolo,adica din presa,imi permit sa remarc ca intr-adevar jurnalismul de investigatii costa dar cred ca merita.”Jurnalul National” este ceea ce apreciez cel mai mult intre ziare,adica seriozitatea ,profesionalismul si…..oamenii,calitatea lor.
Mi se pare ca in poza de mai sus Traian Basescu aduce cu Mihai Eminescu :))
N-ati gresit nicaieri. Sunteti un performer al presei romanesti. Asa va vreau. Doamne ajuta!
Hai sa fim seriosi. Zilele presei scrise se apropie de sfarsit. Lucrez in domeniu, ma izbesc zilnic de problema asta. Cauzele ? O parte le-ai enumerat mai devreme dar iti mai dau si eu cateva:
– cine naiba mai citeste astazi ? Ai vazut postarile de pe bloguri… Ai vazut cati stiu sa scrie in limba romana ? Cat crezi ca au citit ei la viata lor ?
– Cine mai are RABDARE si TIMP sa citeasca un articol de ziar de o pagina … La moda sunt tabloidele care pot fi citite INTEGRAL intre 2 statii de metrou 🙁
– Cine isi mai face reclama in presa scrisa ? In cazul meu veniturile din publicitate au scazut cu 70% fata de 2008… si nu cred ca la altii situatia e mai roza …
– Si una extrem de stupida (dar reala) – inmultirea numarului de masini si cresterea somajului !!! Simplu : ziarele erau cumparate fie de navetisti (ca sa aiba ce face in tren/autobuz/microbuz/ etc) fie de angajatii care doreau sa aiba “o ocupatie” in timpul pauzelor de masa sau chiar in timpul programului. 3 milioane de someri in plus inseamna cel putin 4-500.000 de ziare vandute. 200.000 de masini in plus pe strazile din Bucuresti, inseamna 200.000 de oameni care nu mai folosesc transportul in comun, deci implicit minim 20-30.000 de ziare vandute !
Cea mai ciudata o sa fie perioada de tranzitie, pana cand firmele vor investi suficient in publicitatea on-line, astfel incat sa se permita functionarea publicatiilor exclusiv on-line… Dar asta e o alta discutie.
ejti tare ma ciutacule chai imi place blogul tau spui lucrurilor pe nume!
nu
as avea multe de spus dar numai dlui Ciutacu
cum va explicati ca sc POLARIS M din Constanta are activitatati in Arad,Tg.Jiu,Cta,Mangalia si altele .Dar stiti ce se intampla?in contract scrie cam cat gunoi estimezi ca au de ridicat,la 50 lei/mc,desi pe manseta contractului scriu CU MANA LOR CA NU SE PLATESTE DECAT CE SE SCRIE INTR-O FISA ANEXA,la factura,ceea ce e si corect,adica platesti pe prestatia efectuata.Pana aici totul e corect.Dar la sfarsit de sezon,iti emit factura ,desi nu au efectuat prestatia de ridicare,de cat cred ei. La inceput de sezon estival,SC Polaris M,din Mangalia ,nu incheie contract cu agentii economici,decat daca platesc anticipat valoarea pe 2 luni.CE VALOARE??? DACA EI NU EFECTUEAZA NICI O PRESTATIE,VOR BANI …..FARA MUNCA????!!!!!
Daca doriti NEGRU PE ALB va pot arata…
d-le Ciutacu,e penibila teo t, nici o telev nu o mai dorea si s-a gandit sa intre la portocalii pt a fi bagata in seama.E jenanta individa.Sper sa nu ajunga in parlamentul Romaniei sa-l faca de rusine cu manelismele ei grotesti.