Nu-s dintre cei care cred că tinereţea-i musai o virtute. Şi nici că e obligatoriu ca foştii mari sportivi să devină preşedinţi de federaţii. Dar mi se pare normal ca, după ce ai condus a la long o structură cu rezultate submediocre, să te dai la o parte. Nu să te eternizezi. Nu ştiu dacă Gică Popescu e lumina aşteptată, dar măcar Mircea Sandu pare a fi înţeles că retragerea-i de preferat izgonirii. Cristian Gaţu, din păcate, nu se dă dus. A fost imens ca handbalist, dar, în mandatele lui perene, s-a cam ales praful de handbalul românesc. Candidează iar, flancat de eternul antrenor federal Drăgănescu. Li se opune, din valul tânăr, Alexandru Dedu. Megacampion cu Barcelona, realizat financiar, are un proiect interesant. E un om din generaţia mea. Care vrea şi crede că poate. De ce n-ar încerca şi handbalul o revoluţie din interior? Sandule, am văzut că te susţine şi colegul meu Catalin Striblea. Habar n-am dacă ţi-e de vreun folos alăturarea mea în povestea voastră, însă m-aş bucura să câştigi.
sportiv mare, vorbește foarte bine și, cel mai important, pare un tip de caracter. baftă!
ce seamănă juan carlos cu maestrul zamfir…
Mare om, un campion adevarat!
Pana la urma a iesit tiki-taka 🙂
Multa bafta in noul lui proiect la FRH. Ciutacule, inspirata alegere … 🙂