“If I know a song of Africa, of the giraffe and the African new moon lying on her back, of the plows in the fields and the sweaty faces of the coffee pickers, does Africa know a song of me? Will the air over the plain quiver with a color that I have had on, or the children invent a game in which my name is, or the full moon throw a shadow over the gravel of the drive that was like me, or will the eagles of the Ngong Hills look out for me?” (Karen Blixen)
După-amiază precedată de un program lung despre care, poate, o să scriu. Cald, nu simt umezeală, deși Ecuatorul e la un grad și-un pic latitudine. Suntem în afara orașului Nairobi, cum ar veni, la vreo 10 km distanță, pe dealurile Ngong. De altfel, și Nairobi e la altitudine mare, de 1600 metri. Aici totul e Karen: muzeul, strada, cred că și districtul. A fost daneză, născută într-o familie bună. A venit în Kenya și s-a căsătorit, la Mombasa, cu baronul Bror von Blixen-Finecke, deși fusese îndrăgostită de fratele lui geamăn. Cu banii familiei, au vrut să-și înceapă viața de cuplu, cumpărând o casă, în 1917, și plantația de cafea aferentă. Casa fusese construită în 1912 de către inginerul suedez Ake Sjogren. Poate de asta arată așa, în stil oarecum european. Aici a trăit Karen până în 1931, după care s-a întors în Danemarca natală. Aici s-a îmbolnăvit de sifilis, la sfârșitul primului an de căsătorie, de la soțul infidel, aici s-a despărțit de el, câțiva ani mai târziu, aici s-a îndrăgostit de vânătorul Denys Finch Hatton. Dar toate detaliile le găsiți în cartea ”Din inima Africii” sau în filmul ”Out of Africa”, cu Meryl Streep și Robert Redford, făcut după carte, cel atât de premiat în 1985-87.
La un an după moartea sa, mai precis în 1964, statul danez face cadou (”de independență”) Kenyei casa devenită acum muzeu național.
Casa nu-i mare, este în stil bungalow, dar domeniul este impresionant. Aleile pline cu flori lila, căzute din copacii bătrâni ce înconjoară domeniul te fac să te simți ca-n povești sau ca-n filme. Peluza din fața casei, perfect îngrijită, e străjuită, în capăt, demlimitând domeniul, de arbori seculari. Ghida ne așează întâi în curte, la capătul peluzei, cumva în fața casei, pe niște scaune de plastic, să ne spună mai înainte povestea lui Karen Blixen. Nu poți să intri într-o casă-muzeu fără să cunoști povestea celui care a locuit-o. Este uimită că știm atât de multe despre Karen și informațiile ei nu sunt o noutate pentru noi. Intrăm în casă pe un coridor îngust și relativ întunecos, cu poze originale pe peretele din stânga, în niște vitrine. Îl remarcăm pe Arthur Miller într-o poză, celebrul jurnalist și scriitor premiat cu Pulitzer, soț al lui Marilyn Monroe. Vedem camerele – câteva: un birou, o sufragerie, dormitorul, ne amintim de lămpile lui Karen, cea roșie și cea verde, pe care le punea în geam ca să le transmită celor din afară care-i e starea, vedem un cufăr Vuitton de la început de secol în camera de oaspeți, cufăr cu un soi de umerașe pe care hainele să stea, în timpul transportului, ca în dulap, fără se se șifoneze, ni se spune iar și iar că nu avem voie să facem poze, vedem seiful din perete, cel în care Karen își ținea bijuteriile, aflăm că mobila și obiectele din casă sunt în mare parte originale sau cele folosite la filmările pentru ”Out of Africa”, apoi ieșim pe peluza din spatele casei și ne așezăm la cele două măsuțe din piatră, cu scaune din piatră ce-mi amintesc de Masa Tăcerii a lui Brâncuși. Aici, în fiecare dimineață, Karen își bea cafeaua. Acum, pe peluza asta, se organizează evenimente. Un cort mare și alb este pregătit să găzduiască unul dintre ele iar muncitorii tocmai montează scena și echipamentele de sonorizare. Verdele peluzei este impecabil, iar florile mari, albastre, par niște zambile enorme. Intrăm în bucătărie, aflată în lateralul casei. Obiectele de pe vremea aia, mașina de gătit, ceainicul cu cărbuni, vasele aflate în vitrină sunt cele folosite la începutul secolului trecut de Karen.
Totul e acasă, ca acasă, într-un loc plin de romantism, parcă departe de toată lumea, izolat prin arborii bătrâni, cu gazon verde englezesc și un cer îngrozitor de albastru, cu alei roșiatice pline de flori mov căzute din copaci. Locul în care te-ai putea îndrăgosti și ai putea trăi povestea vieții, la marginea unei plantații de cafea, venind din lumea albă într-un ținut promițător pentru afaceri.
Cu adevărat un loc extraordinar
Gherasim Vasile Cosmin