Insurecția armată a gândacilor de bucătărie hrăniți de Securitate

A ieșit legendarul Tudorel, fix de ziua insurecției armate, cu mult-așteptatul pachet "reformist" de (proiecte de) legi ale justiției. Mult zgomot pentru aproape nimic, la cât pricep eu fenomenul. Dau cu liniuță de la capăt... Nu văd cu ce ar fi mai politizată numirea șefilor de procuraturi dacă o va

Dragă Mihai, rămâne cum am stabilit….

"Boierule, Mihai m-ai cunoscut, Mihai rămâne, indiferent cât o dura. Te rog eu, nu-ți schimba atitudinea, nici eu n-o voi face. Și mi-ar plăcea să mă ajuți, să-mi dai peste gură dacă bat câmpii și peste mână dacă o iau razna". Citatul ăsta, aproximativ exact, e din actualul premier al

Cine stă cu curu’ pe dosare taie cărțile, mânca-v-aș gura, infractorilor!

Lu' Werner nu i se pare scandal în DNA, ci vede niște "abordări media". Ce dacă ăia au scos topoarele și se hăcuiesc ca interlopii între ei. E mulțumit de Luluța și de activitatea ei. Nu vede necesară suspendarea din funcție, nu-l impresionează așa-zisele înregistrări și stenograme; nici măcar reclamațiile

Victoria chinuită a Partidului împotriva Securității; poate ultima…

Dragnea a câștigat, firesc, bătălia penibilă a moțiunii de cenzură împotriva guvernului pus de el însuși. Dacă nu era în stare să asigure majoritatea nici măcar acum, pleca direct la Alexandria; sau pe carantină, la Rahova. Dar asta nu înseamnă că e veșnic și atotputernic, chiar dacă el asta

Cu curu’ pe dosare; admiratoarea Codruței Kovesi, mânca-v-aș gura…

Că șefa DNA se folosește de instituțiile publice pentru a-și regla conturile în cauze și mize personale, pe baza represiunii cătușelor și fără să îndrăznească să o oprească cineva, e deja de notorietate. Că șefa DNA a ajuns să-și exaspereze, cu presiunile exagerate și vădit isterice, subordonații, astfel încât să-i

Tablou de front pesedist: cum se poziționează combatanții măcelului

În dileala asta generalizată și pe fondul isteric al luptei pentru adevărata putere, pun și eu zece observații despre meciul etapei. Grindeanu se revoltă, pe bună dreptate, că îl evaluează Vâlcov; penalul, pedelistul, mă rog, tot tacâmul. Dar nu l-am auzit să fie revoltat, la fel de legitim, că a

Mișto parastas, gustoasă colivă: de ce n-are coada urs…

Dat fiind că n-aș vrea să dezamăgesc pe nimeni, la măcelul ăsta din PSD chiar nu particip. Pentru toți care au impresia că m-au luat cumva pe buletin, mă uit, mă crucesc și, uneori, constat. Că, pur și simplu, n-am cu cine să țin. Mai jos scriu și câteva motive.

Elefantul Iancu se ia în piept cu toată lumea și intră la rupere

Marian Iancu nu e, cu siguranță, vreun tip simpatic. Iar implicarea lui în fotbal și ultramediatizarea de care a avut parte (și care i-a plăcut) l-au îndepărtat și mai tare de (fie și) un statut public neutru. A fost condamnat, își ispășește pedeapsa (enormă) la Rahova, nu jelește, se luptă