Esti aici:
Prima pagină > Blog > personal > Parastasul șprițurilor de odinioară

Parastasul șprițurilor de odinioară

Ieri am ajuns la un parastas. A fost ca la toate neprevăzutele. Am plecat de-acasă pentru a bea o cafea și am ajuns înapoi peste jumătate de zi. Pentru că, la cafeaua aia, a sunat un telefon. Și ne-am mutat dintr-o crâșmă în alta. Fără a-i fi defel apropiat, l-am cunoscut într-o anumită conjunctură pe răposat și mi-a plăcut. Un tip extrem de puternic, înțelept, discret, influent. hâtru. Care pe mulți i-a nășit…


Știam la ce mă înham și mă expun. Mi-era clar că nu mă duc într-o mare de jale și de chipuri cernite. Cu excepția rudelor, populația locantei era tipică unui decor din filmele lui Kusturica, iar atmosfera pe măsura mesenilor. Exista și o motivație cât se poate de reală: așa i-ar fi plăcut lui. Respectabili oameni de afaceri, fotbaliști, politicieni, golani celebri, gulere albe, indivizi despre care am scris sau despre care nu voi scrie niciodată, personaje care mi-au trecut pragul studioului și lepre care nu se califiică nici măcar să-mi treacă prin fața ușii, prieteni de odinioară care s-au ajuns, au căzut și acum încearcă să se scoale din pumni. Cu excepția curvelor, care chiar n-aveau ce să caute acolo, cam nimeni și nimic n-a lipsit.
Mâncare pe săturate, băutură pe cinste, povestiri fascinante, o atmosferă care, în condiții normale, m-ar fi urnit din local a doua zi dimineață, cel mai devreme când soarele s-ar fi ridicat la două sulițe și jumătate.  Dar n-am mai putut să fiu eu cel care pune scaunele pe mese. Și am plecat, la fel ca și în ziua de Crăciun și dintr-un anturaj oarecum comun, al dracului de treaz (deși n-am dus la ureche mai bine de un sfert de zi) până-n miezul nopții, în murmurele dezaprobatoare și uimite ale consumatorilor. Habar n-am de ce nu mai vreau și nu mai pot. Unii spun că m-am înțelepțit, alții că m-am hodorogit. Nu mai am entuziasmul șprițului. Mă simt bine în mijlocul anumitor oameni, dar cred că subconștientul îmi impune limite.

Comentarii

comentarii

Similar Posts

131 thoughts on “Parastasul șprițurilor de odinioară

  1. La Vorbe grele domnule Ciutacu, nu la-ntins mana!
    Ziceti si domnului Gadea sa vie odata indarat, la fel lu’ Badea, imi/ne este dor de voi toti, hai La Multi Ani si numai bune!

    P.S. Daca e posibil sa va mutati, cu emisiunea zic, in asa fel sa nu va incalecati peste domnul Gadea sau, ma rog,vice invers tare m-as bucura.

  2. Off topic şi…nu prea

    Sorcova Divină (volum de nuvele)

    {…}Ce repede se varsă timpul în oceanul infinitului !Acuşi se făcu de prânz, îmbelşugat cu cele rostuite de Revelionul cel dintotdeauna cu fundu-n două luntre, grăbit să ia strtul în câteva ceasuri. M-am îmbuibat, ciugulind din toate cât-un pic, şi am trecut la somnul atât de binefăcător copiilor, fără obişnuita poveste – mereu alta – citită de mamaie.
    N-apucai să număr toate oile, când pe o muzică cerească îşi făcu apariţia o sanie cu propulsie cosmică primară, cu îngerească : avangardă, flnc-gardă şi ariergardă. Un singur ocupant – Ziditorul – care după ce a primit raportul Anului Vechi, ruşinat de numeroasele neâmpliniri, Îi ceru acestuia să-l ia de mână pe copilandrul An Nou ce aştepta pe puntea dintre ei şi să facă, din mers, predarea-primirea. O minunată linişte sufletească m-a cuprins. Eram martor la schimbarea în direct a anilor. Dar ce văd ? Spre mine se îndreaptă Sorcova Divină – aidoma cu cea făcută şi dăruită de mamaie – şi vorbe blânde dinspre Ziditor, în energia pură materializat, din care a creat tot universul infinit : – Ce nu poate să facă Anul, poate să facă un copil cu Sorcovă Divină în prima zi din fiecare an, dar nu şi pentru el anume ! A plecat aşa cum a venit, pe aceeaşi muzică cerească pentru Ziditor.
    Am văzut clar cum un înger s-a desprins din ariergardă, şi-n clipa următoare stăteam în genunchi în faţa lui, ţinând în mână Sorcova Divină, numai urechi la ce-mi spunea :- Ai fost ales să te implici, numai în bine, spre ajutorul, alinarea şi vindecarea sufletelor chinuite, zdrobite, pierdute ori nepăsătoare. Vei cerceta, de unul singur, acele cazuri fără semne pământeşti de rezolvare, auzite, văzute sau petrecute, numai cu ochii inimii şi mnţii, fără goarnă, hârtii sau confidenţe. Când hotărârea-ţi e luată, îndreaptă faţa spre Cer, şoptind : „ Eu sunt mâna, puterea şi voinţa îs la Tine !” Apoi cu grijă alege şi potriveşte vorbe ce se lipesc în cântarea Sorcovei ce i-o vei face celui demn de mila Cerului, mângâindu-i fruntea cu florile Divine. La vremea potrivită alege-ţi, din neam, pe copilul demn să preia Sorcova Divină, fără a uita că la cea mai mică şi nevinovată abatere a ta sau a urmaşului, veţi fi însemnaţi cu mustaţă şi barbă în trei culori, de care nu se scapă până la-ndreptăciune. Te ridică, deci, şi nu privi spre mine, că nu-s decât înger instructor în ceata Lui !
    Şi dus a fost . {…}
    Despre minunile făptuite de copilul cu Sorcovă Divină veţi mai afla…
    {…} Copii ai României veşnice ! cît vă aflaţi – oriunde – pe drumul dintre cele două găuri, nu care cumva să ” scăpaţi ” nesorcoviţi în prima zi a Anului, de către un copil curat la suflet.

    01.01.2010
    B.A. Răgan

  3. exceptionale programele tv de anul nou;revelionul a fost in satra;salami,bursuci,copii minune…Burtosii astia au luat locul lui dem,caragiu,puiu calinescu etc …Pt. mine nu a fost plictis,a fost doar o uriasa stare de anxietate

  4. Iata, in Anul Nou ajung si la textul scris de D-l Ciutacu. Avand in vedere atatea urari de noroc si fericire, dupa ce au cazut ultimele zile ale anului 2009 din miile de calendare si s-au aprins stelute-n crengi de brad ca semn de mare sarbatoare, imi este greu sa revin la textul scris de D-l Ciutacu, dar pentru ca se cade sa-i dai Cezarului ce este al Cezarului, pentru straduinta lui ca a scris un articol pe marginea caruia puteam sa facem “comentarii” chiar si in ultima zi a anului 2009, voi incerca sa fac abstractie de neactualitatea textului si ma voi referi la stilul dumnealui in cateva cuvinte.In stil Hemingway-an dumnealui foloseste propozitii scurte, aparent laconice. De ce zic “aparent laconice”? Pentru ca ele ne fac sa citim nu randurile ci printre randuri.Aceasta exprimare laconica este un atribut al lui D-l Ciutacu. Din pacate prea putini patrund in adancimea acestui stil.
    Din cauza caderii net-ului nu indraznesc sa scriu mai mult acum. Voi reveni cand se stabilizeaza situatia.

  5. LA MULTI ANI!
    NU SE POATE 5 IN UNU? TOTI CINCI CARE URMEAZA IN 2010? PE LANGA ALTE DORINTE ASTA AR FI CEA MAI ARZATOARE.

  6. Anul nou să vă aducă: un strop de fericire,un strop de iubire,un strop de noroc şi dacă se poate toate la un loc!LA MULŢI ANI !

  7. In momentul in care auzim de “parastas”, bineinteles, ne gandim la slujba religioasa facuta pentru pomenirea mortilor, dar la fel de bine ne putem gandi chiar la colacul oferit preotului. Cred ca D-l Ciutacu s-a referit la “pomana”sau “agapa”(imi place cuvantul) oferita participantilor la acest eveniment din moment ce ne spune lapidar:”…ne-am mutat dintr-o crisma in alta”.Si dintr-o data parca schimba chiar tema de parca cineva i-ar fi cerut vreo explicatie si trece la o caracterizare a defunctului intr-un stil concis, dar simtea nevoia sa foloseasca calificative variate pentru a crea o imagine cat mai exacta a personajului:”Un tip extrem de puternic, intelept, discret, influent, hatru. Care multi i-a nasit…”. Deci dintr-odata ne da detalii; putea sa foloseasca chiar numai cuvantul “hatru” si aproape ca aveam acelasi imagine a defunctului de destept, istet, glumet, dar lipsea “puternic…influent”. Astfel chiar ne face curiosi, oare la parastasul cui a participat dumnealui. Deci, ne incita curiozitatea sa aflam cat mai multe informatii. Ca apoi sa aflam amanunte interesante. Bravo.
    Continui candva.

  8. La multi ani!
    Am vazut o emisiune superba cu Ioan Bocsa pe Antena 2…De necrezut ca astfel de oameni T.Gheorghe,G.Lese,I Bocsa nu apar decat foarte rar la TV .Au atat de multe de spus si de transmis…Cand vor incapea si oamenii valorosi in vietile noaste.Abia astept sa cumpar cartea d-lui Bocsa.

  9. Va rog sa cititi fraza:”Mi-era clar ca nu ma duc intr-o mare jale de chipuri cernite”.
    Nici nu mai era nevoie sa mai scrie ceva de mesenii prezenti, pentru ca opinia dumnealui este concentrata in aceasta fraza. “Marea jale” era doar pentru rudele apropiate, iar restul lumii participa mai mult de curiozitate. Dupa studierea fetelor participantilor, dumnealui ne anunta sec ca nu prea erau “chipuri cernite”nici in imbracaminte si nici in atitudine:
    Nu erau mihniti, indurerati, posomoriti.Amintind de locanta in care se desfasura masa de agapa dumnealui ne introduce in atmosfera filmelor regizorului Emir Kusturica cu decorurile ciudate, amenintatoare, care ne creeaza un oarecare discomfort.
    Vedeti ce multe informatii primim in 2-3 propozitii.

  10. @Agarici: esti mult prea profund. in afara de crezutu-n mine, n-am priceput nimic. iar aia cu steagu’ m-a bagat in ceata. hai noroc!

    De Victor Ciutacu pe 31 December 2009 la 6:35 pm (#

    O fi de la sprit ca nici eu nu am inteles 🙂
    hai noroc
    si La Multi B’Ani!

  11. “Mesenii” fac parte din toate paturile sociale si D-l Ciutacu ii insira neuitand sa pomeneasca pe “prietenii de odinioara, care s-au ajuns, au cazut si acum incearca sa se scoale din pumni”; e foarte sugestiva expresia.
    Aflam apoi de toata desfasurarea mesei de agapa, tot printr-o insiruire, din care retinem “povestiri fascinante” dar nici o poveste despre cel care si-a inchis ochii de catva timp?! Ciudata lume!O asemenea “atmosfera” l-“ar fi urnit din local” pe D-l Ciutacu, “in conditiile normale” doar a “doua zi de dimineata”…”cand soarele s-ar fi ridicat la doua sulite si jumatate”;apoi “n-am dus la ureche mai bine de un sfert de zi”; ce
    misto suna; eu nu am auzit o asemenea combinatie de cuvinte!
    Ii multumim!

  12. “Cu excepția curvelor, care chiar n-aveau ce să caute acolo”: ma gandesc ca:

    1). or fi fost, dar nu in uniformele de serviciu; de unde stii tu ca n-a fost macar una? Ai pretentia ca le cunosti pe toate?

    2). eu cred ca n-ar trebui sa lipseasca de nicaieri! Ar fi un adaos mai putin deranjant decat “muzica”/galagia care nu lipseste de nicaieri: de la hypermarket la WC public, de la nastere la parastas, tot timpu’ trebuie sa zdrangane ceva si sa schelalaie careva. Cred ca o schimbare de menu ar fi binevenita 🙁

  13. Daca era “înțelept, discret” nu vad cum i-ar fi placut un “decor din filmele lui Kusturica”. Il invidiez pe Badea ca s-a carat in Europa. Il aprecies mai mult pe el decat satisfactia pe care mi-o provocau emisiunile lui, asa ca ii doresc sa se mute definitiv acolo, sa-si ia tot neamu’ cu el si sa uite ca exista asemenea populatii pe planeta asta.

  14. Bine treaba cu sproiturile de odinioara cred ca se aplica in genere la roamni de acum.
    Ma uit si la varsta pana in 25 de ani…Inainte era: hai undeva sa petrecem pana ne-or da ospatarii afara si acum e : hai in clab sa tragem de-o votca cu lamaie.

  15. Cuvantul “respectabili” este atribuit unui subiect multiplu? Nu de alta, dar nu am mai vazut fotbalisti respectabili de mult timp. De la Sabau incoace, cred…

  16. Iar ai luat-o pe lichide care fenteaza dreapta
    alegere;intre ce faci tu si a minca scoici cu chistoace uitate la fund nu e decit un pas;
    apropos;cind (iti) revii;…mai vorbim noi dupa…
    Dan

  17. Eu tu-am urat ceva pe anul asta;
    iti urez acu’:
    Fie ca in Noul An sa-ti pastrezi cumpatul;chestia cu penele la fund nu merge decit odata sau de acum niciodata;tu nu te compari cu Mircea;daca mai ii cinti in struna lui Mihaita directorasul cel istet tu si multi ca voi n-o sa compare cu Mircea Badea;oricum daca treci hopul anul asta pot sa-ti urez la multi ani;dar cred ca urarea ar trebui sa sune cam asa: nu la multi ani ci la atit citi trebuie dar buni Victore!sanatate tie si familiei!
    Dan

  18. Aho, aho, copii si frati,
    Si patroni, si angajati,
    Fotbalisti si antrenori,
    Arbitri si spectatori,
    Si mitici, si memestoici,
    Si basesti, si boici,
    Trebuie sa ne unim cu totii,
    Si academicienii, si tontii,
    Sa facem din tara asta,
    Ceva… Si asta basta…
    Ca daca nu, e rau,
    Ma transform eu in bou,
    Si emigrez in strainatate,
    Sa am ferme modernizate,
    Sa dau alimente la copii,
    Si peste bot la snobii,
    Care stau prin Parlament,
    Si-l fac pe cetatean dement.
    Daca nu trezim odata,
    O sa ramanem in balta,
    Ca Terente cel bandit,
    Un haiduc nelegiuit.

    La muti ani!

  19. Ciutacule, tu cu Badea, Gadea, calcati-va pe inima si laudati-l pe Basescu! Efectul va fi unul sigur, va scadea in sondaje rapid!

  20. Va salut dl. Ciutacu.
    Sunteti strong.
    Imi plac mult emisiunile dvs. Tineti steagul sus.
    Am o mare rugaminte la dvs. As dori , daca se poate sa-mi dati va rog adresa de e-mail a doamnei Adriana Muasher din Iordania care a aparut la o emisiune de la Antena 3. M-a impresionat mult tot ce a facut dansa pentru semenii din Iordania.Sau un nr. de telefon, daca se poate.
    Va multumesc mult si va doresc multa bafta in demersurile dvs. viitoare.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.