“Care-i calitatea decisivă pentru reuşita-n cariera de jurnalist, talentul sau puterea de muncă”, întreabă Irina Ursu. Dacă plec de la premisa că aş fi putea socotit unul dintre exemplele de reuşită-n meseria asta păcătoasă, pot spune că ambele, într-o interdependenţă lucrativă, dar combinate şi cu alte ingrediente de viaţă. Da, în mod normal, dacă n-ai chemare şi o uşurinţă a vorbirii şi scriiturii (indiferent dacă prestezi print, Net, radio sau tv), nu prea ai ce să cauţi în breaslă. Ăia care rup pixul, cu tot respectul pentru puterea de muncă a unora, nu rămân altceva decât nişte truditori. Sigur, într-o construcţie serioasă, e nevoie şi de cărători de pian, nu numai de primadone, însă doar într-o piaţă imatură şi neaşezată ei pot fi socotiţi vectori profesionali. Muncitorii sunt demni de tot respectul, dar nu vârfuri.
Pe de altă parte, multe talente consideră că munca-i pentru tractoare, trăiesc un pic din gloria efemeră a câte unei reuşite profesionale de excepţie şi, ulterior, se îngroapă. Pentru că-n meseria asta-i al dracului de multă nevoie de constanţă. Care se obţine, ca-n toate ocupaţiile, muncind. Fără să mă consider vreun exemplu pentru alţii (în definitiv, fiecare-i liber să-şi construiască propria carieră aşa cum crede de cuviinţă) şi fără a avea vreo valenţă didactică, nu pot să mă fac a uita că, măcar din 1995 încoace, înzestrat fiind cu o scriitură mult peste medie, am muncit ca un câine pentru a cuceri fiecare centimetru pătrat al ariei mele de reuşită, atâta câtă e ea. Şi o fac în continuare, în ciuda faptului că, privind din exterior, un observator şi-ar putea închipui că totul îmi vine pe tavă.
Sunt, însă, diverse alte condimente care, pe lângă ingredientele de bază, ar fi bine să nu lipsească din reţeta succesului. Încep cu şansa. Poţi să musteşti de talent şi să fii dispus să-ţi dedici viaţa presei, dacă nu ai norocul să te vadă cineva şi să-ţi acorde încredere, rămâi acasă cu rădăcinile tale bune cu tot. Urmează pasiunea. Mai talentat sau nu, mai muncitor sau mai putoare, trebuie să-ţi placă, să nu te duci la redacţie ca la fabrică. Şi aş termina textul ăsta de week-end cu ambiţia şi răbdarea. Trebuie, în opinia mea, să-ţi doreşti din suflet să reuşeşti, dar să nu arzi etape. Numai asistentele tv ţâţoase cu craci lungi şi minte puţină îşi închipuie că apariţia-n ziarele şi revistele colorate, care le creşte tarifele, le şi transformă-n vedete.
Eu am sa o tin ca Ivan cu fluierul si sa intreb cand il tavaliti pe acest reformator, cinstit si cu constiinta curata, Emil Boc, pentru angajarea fratelui sau la APIA Arad. Dupa atatea emisiuni despre angajari la stat mi se pare incredibil ca nimeni nu zice nimic de subiectul asta.
@bogg: iar eu o sa-ti spun ca, la viitorul off-topic voit si flagrant, nu mai ai ce cauta pe acest blog. cat despre problema invocata de tine, mie mi se pare incredibil ca n-ai reusit nici sa citesti Catavencu, nici sa urmaresti emisiunea mea de joia trecuta.
Buna ziua d-le Ciutacu,
Da aveti mare dreptate.Trebuie sa ai talent cu carul,sa ai macar un dram de noroc,o sansa,multa ambitie si foarte,foarte multa rabdare.Un om cu pasiune munceste intr-adevar pentru fiecare centimetru castigat,dar merita.Satisfactiile le simtiti de acum,dar bilantul inca nu a inceput.La patruzeci de ani sunteti in panta ascensiunii,dupa cinzeci va asezati intr-un palier,in care sper sa fiti inca patruzeci de ani si dupa aceea va permiteti bilantul.Oricum, ati semnat deja in cartea de istorie a jurnalismului.Va doresc in continuare mult succes.
Cu acelasi respect,
Ioanap
Victore, probabil esti cel mai bun jurnalist roman la ora actuala, dar ai grija sa nu ajungi fudul, ca strici tot…fi jurnalist, nu vocea unei generatii, ce naiba…
Cu tot respectul cred ca merita subliniata ingrosat cea ma importanta calitate a unui om de presa care poate avea succes: COLOANA VERTEBRALA! Sint prea multe exemple in presa romaneasca de jurnalisti cu harul scrisului ce au incercat sa joace totdeauna in echipa campioana uitind de loyalitatea pe care o datoreaza propriilor cititori.
Munca, munca si iar munca! dar nu degeaba; fara talent, fara daruire, abnegatie, faqra insufletire, fara avant, fara imaginatie, fara bogatia vorbelor, fara fantezie, fara curiozitate de a afla tot, in toate amanuntele, nici un jurnalist nu va reusi sa ajunga in top.D-l Ciutacu asa a reusit sa ajunga si la popularitate in ascurt timp. Sa tina tot asa!
Victore
asa ai ajuns sa fi declarat de Presedintele (!!!) tarii noastre drept TONOMAT PA IEURO!
Ceilalti, cu putine exceptii (MB, VS, MG, MC, BT de la Antene) vreo doi de dincolo si cativa ziaristi, sunt umplutura. Si ca si in alte domenii si jurnalismul se face cu transpiratie,inspiratie si de ce nu, cu putin noroc. Ai satisfactii dar si putin timp liber
numai pentru tine si familie.
In rest numai bine!…
@Lucius Fascius: am suficient simt al ridicolului sa nu ma dau model. si, desi exista suficiente argumente-n existenta mea profesionala care ma fac sa fiu mandru de ce am facut pana acum, nu-mi inchipui ca as fi cel mai bun. dar asta nu inseamna si ca nu vreau.
Domnule Ciutacu,imi place ca tineti cont si de ,,alte ingrediente de viata” pentru ca indiferent cat de mult talent ai avea imbinat cu enorm de multa munca mai exista ceva care duce la reusita. Cred ca in spatele unui barbat de succes sta intotdeauna o sotie inteleapta si echilibrata, un copil care iti da motivatie sa continui cand ti-e greu, prieteni care stiu sa-ti fie aproape cand ai nevoie… etc.
Si multi tineri ar trebui sa tina cont de opinia ,,sa nu arzi etape”ca de un sfat intelept pentru ceea ce vor sa faca in viata.
Cele descrise de tine mai sus se potrivesc – intr-o societate asezata – oricarei alte profesiuni. Diferenta e ca jurnalistii sunt ceva mai narcisisti, si simt nevoia sa poarte discutii anoste despre pretiozitatea indeletnicirii lor.
@Homo scelerosus: nu-i deloc pretioasa indelectnicirea. si nu-i impiedica nimeni pe tinichigii, doctori sau ingineri sa-si dezbata cerierele. totu-i sa aiba abilitatea scrisului si chef s-o faca.
Absolut toate calitătile enumerate pe această pagină până acum sunt necesare pentru a ajunge în elita jurnalismului si nu numai.Fiecare profesiune cere calităti;diferă numai ponderea optimă pentru fiecare caz în parte.As mai introduce în discutie si recunoasterea,dincolo de omenescul subiectivism specific unei societăti profund divizate.Un ziarist bun este recunoscut de toată lumea,fie că este lăudat,fie că este ocărât.Atâta timp cât stârneste reactii,el există si trebuie luat în seamă.Să nu ne sfiim niciodată să aplaudăm ziaristii nostri preferati.Cred că ei au nevoie de încrederea si de aprecierea noastră.
Perfect adevarat. Dar ai uitat sa mentionezi ca tu ai reusit sa ai o viata si in plan personal la fel de intensa si apreciata.
O zi minunata iti doresc
Io as zice ca e nevoie de talent SI de putere de munca pentru reusita in ORICE profesie!
Da’ degeaba le ai pe astea doua daca iti lipseste sansa! Nu-i destul sa vrei (si sa poti) sa faci cutare lucru daca n-ai sansa ca fix de lucrul ala sa fie nevoie fix in acel moment!
Banzai!
Ce spui tu si ce inteleg eu…Stii, dupa o juma’ de zi de prasit, endorfinele eiberate genereaza anume abordari. Trebuie sa fie chiar greu te incorzi la un tavalug dictatorial, care devine pe zi ce trece tot mai mare. Ce simtiti voi astia din linia intai, numa’ voi stiti. Deci e normal si strigatul tau de ‘fratilor, mai incurajati-ma!’, adresat indirect prin postarea acestui reportaj. Noi chiar te incurajam si iti facem galerie, dupa cate am observat. Fiecare in felul lui/ei. Dar din nou, vreau sa fiu optimist si sa-ti spun, se poate si va fi tot mai greu. Exista o limita, un ‘break point’ pentru fiecare. Masinaria dictaturii are proprietatea sa franga tot ce i se impotriveste. Poate ca nu ti-ai propus sa opresti tavalugul, dar te impotrivesti si el(tavalugul) vine peste tine cu toata greutatea lui. Deci e nasol.
Daca nu se unesc cumva masele intr-un gest comun, eforturile individuale sau de grupuri relativ mici cum sunteti voi la antene sau jurnal, sunt sortite esecului.
Daca interpretarea mea e o eroare gresita aberanta, e de vina sapa si soarele de m-a batut in cap…
De-altfel mai merg o tura. Vorba lu’ Rocky Balboa ‘one more round’ 🙂
Ce-ti mai place si tie provocarea! face parte din joc… Mentionez, doar, mediul familial in care te dezvolti-pe toate planurile-si mostenirea genetica. Au importanta lor.
eu te admir.(la fel ca pe totzi jurnalistii).
ptr ca nu pot intzelege cum reusitzi sa “inmagazinatzi” atatea informatzii care va asalteaza…
la magazia cenusie,nu potzi face click! pe delete…
deci,cum???
Mama! Si ce de mizerii trebuie sa treaca un jurnalist prin minte, suflet si stomac! Ca domnisoara colega sa primeasca raspuns la intrebarea pusa si D-lui Ciutacu ar trebui sa intre direct la instruire, si cred ca ar invata prin practica mult mai mult decat isi inchipuie in timp scurt. Depinde doar de…
Coane Victor…o sa-ti fac o marturisire.Ba nu, chiar doua…Stii cand ai crescut 100 de puncte in ochii mei ca jurnalist si ca om, in acelasi timp ? Raspuns : din momentul in care ti-am citit materialul despre Musetescu, felul in care ai recuperat si aparat memoria acelui om.Care a avut destule bube si in jurul caruia, atunci cand impartea tortul, se-adunau mustele roi, si de care s-au dezis mai toti dupa ce n-a mai avut cutitul in mana. Concluzie : poti sa ai talent cu caru’,vers usor si sa se cace Dumnezeu in fiecare zi in capu’ tau si din 10 lozuri sa-ti iasa castigatoare cel putin 5,da daca acolo, “la fabrica de stiri” , nu ranesti in mod onest, ‘geaba vii, ‘geaba te duci, geaba mai rupi la opici.
A doua marturisire : Acum multi ani, cand imi iesea entuziazmu’ juvenil prin toate gaurile am avut ocazia sa lucrez in presa locala, la un ziar patronat de un mare bichir,persoana importanta nu spui cine.Aveam, ca orice tanar redactor, si-un model profesional chiar in redactia noastra, unul dintre ziaristii cu vechi state de serviciu si a carui autoritate profesionala n-o punea nimeni la indoiala.Pana intr-o zi cand l-am vazut la un sfarsit de weekend, petrecut intre colegi cu familiile la o cabana, cum baga in sacosa pe sestache,impreuna cu nevasta-sa, pulpele de pui, pateurile si sticlele de vin golite pe jumatate.Cocluzie : mai bine tonomat pe euro, da pe fata, decat geniu fomist, culegator de resturi de la masa puterii.
Oau,
Nu am mai comentat de mult la tine pe blog… Am ramas cam dezamagit de faptul ca Basescu e din nou presedintele Romaniei, asa ca m-am cam auto-izolat de peisajul media din tara. Plus ca au intervenit niste noi punce de interes pe plan personal…
In orice caz, citind ultimele doua posturi, trebuie sa marturisesc ca sunt un pic mirat de freventa elogiilor adresate domnului Ciutacu de catre fix domnul Ciutacu. Ce rost au aceste episoade de reinnoita legitimare? Mie imi place de tine cand esti cu adevarat jurnalist (a propos, adevaratul jurnalist se numeste acela care are drept principala tinta demascarea tarelor detinatorilor puterii politice, indiferent cine ar fi aceia). “Adevarat jurnalist” ar trebui sa fie idealul prim. Secund, “adevarat jurnalist BUN”.
In orice caz, nu cred ca e nevoie sa te legitimezi ca atare, cel putin din punctul meu de vedere. Remarc doar o fortata aplecare catre nedumerirea doamnei Irina Ursu si ma intreb oare de ce simti tu ca trebuie sa raspunzi…
Toate bune Victore. Scrie si tu ceva interesant, opinii despre fenomene sau evenimente care sunt resimtite de publicul tau fidel (mai putin talentatul I.I., care, usor sarcastic si cu urme fine de rationamet – E. zice ca, Ciutacu nu face ce zice E., deci Ciutacu e cam ridicol asemuindu-se fie si in treacat cu E. – tine sa puncteze de cate ori ii dai ocazia).
P.S.: Remarc faptul ca toate reprezentantele sexului frumos care scriu la tine pe blog (sau la Badea, sau oriunde) tin sa ti se adreseze la persoana a doua PLURAL. Asta poate fi interpretat ca manifestare a politetii inspirate numai si numai de catre delicatetea sufletului feminin, da’ io cred ca e mai mult o dorinta absconsa de a fi ele insele respectate…
P.S. 2: Cam misogin a?
@radu: presa fac in ziar si la tv. uneori scriu si pe blog comentarii sau cugetari politice, alteori nu. legitimarea ca ziarist mi-a dat-o piata in care activez, nu blogul. viata mea se desfasoara si in afara scenei politice. iar acesta-i un blog personal, nu profesional. unde am semnalat un interviu (din rarele pe care le acord) cu mine, realizat cu ocazia implinirii a trei ani de Antena 2, la fel cum am facut-o de fiecare data cand au existat materiale similare. la intrebarea Irinei am raspuns fiindca, pe de o parte, am vrut, respectiv, pe de alta parte, mi s-a parut constructiv si politicos. cat despre cum mi se adreseaza mie femeile, zau daca am vreo vina/apasare. sunt libere sa-mi spuna cum cred ele de cuviinta. misoginismu-i ultimul lucru de care as putea fi suspectat.
Ai grija ce vorbesti , tu si colegii tai aveti telefoanele ascultate ! Nu , nu e gluma , e real ! Aveti grija cei din SRI aflati de partea portocalie va asculta non stop telefoanele . Aveti codurile IMEI depistate si chiar daca va schimbati cartelele GSM tot veti fi inregistrati . In plus tu si inca doi colegi de-ai tai aveti urmarire pe amprenta vocala asa ca puteti schimba si telefoanele si cartelele si tot sunteti inregistrati . Exista stenograme la Cotroceni cu discutii intre colegii tai si Voiculescu . Mare atentie repet sunteti ascultati permanent ! Nu este gluma . Lucrez in sistem si m-am saturat de Basescu si cretinii lui pupincuristi ! VOICULESCU ARE TELEFOANELE ASCULTATE EL SI FAMILIA LUI ATENTIE MARE . Nu incerca sa afli cine sunt , n-o sa poti afla niciodata !!!!!! Un anti-Basescu !
Mi se pare foarte adevarat ceea ce a spus Jean Guehenno: “Sunt două feluri de televiziuni: televiziunea inteligentă, care face cetăţeni greu de guvernat, şi televiziunea imbecilă, care face cetăţeni uşor de guvernat”. La fel am putea spune si despre bloguri. Blogul dumneavoastra fiind, ca si televiziunea la care va urmaresc, din PRIMA categorie.
“Ingredientele de viata” necesare pentru reusita si consacrare in jurnalism dunt dupa D-l Ciutacu pe langa munca si talent:sansa, pasiune, ambitie si rabdare; bineinteles sunt si altele pe care nu le enumeram ca au fost stabilite oarecum de altii. Acest ultim ingredient mentionat de dumnealui: rabdarea, de fapt ne indruma la ceea ce americanii au numit ‘evolutie'”step by step”. “One step at a time” devine o regula de care daca nu tii cont, risti sa cazi definitiv.
@marianclita: nu-i cel mai inspirat pseudonim, da’ merci de avertisment. credeai ca am impresia ca-i las indiferenti? habar n-am ce stenograme se citesc la Cotroceni, dar imi pot inchipui. eu nu vorbesc la telefon cu Voiculescu, da’ nu stiam sa fie ilegal s-o faci.
Ce s-ar intampla daca pentru eficientizarea postarii unor pareri ati avea nu numai doua dar mai multe posibilitati? Pana cand ati ajunge la toate v-ati pierde rabdarea. Numai ca spre norocul nostru al comentatorilor Dvs. aveti o radare de invidiat. Am postat ceva la 19.59(este salvat)
Unii sunt admirati, iar altii sunt si respectati. Admirati (bineinteles ca de o categorie de oameni de calitati intelectuale si morale indoielnice) sunt profitorii, cei ce sunt pe val, care in mod inevitabil vor urma traseul clopotului lui Gauss, adica vor pica la fel de repede cum au urcat. Cei respectati sunt aceia constanti in prestatiile lor (dupa cum spui in articol), aceia care, cu toate ca nu ies de fiecare data in evidenta, sunt fundatia unui produs finit admirat de cei din exterior.
Cred ca multi confrati de-ai tai sunt , in sinea lor , convinsi ca explicatia succesului lor in meserie (oricat de debil) e geniul . De-aia-mi place ce-ai scris . Denota mult bun-simt . Probabil ca , in mare , e nevoie de ingredientele amintite de tine aici in cam toate profesiile care presupun creativitate si inteligenta .
Victor,
Semi off-topic, îmi spui, te rog frumos, unde, în ce oraș, e făcută poza?
@Arsulici: Palma de Mallorca
Mai vreau sa va spun sanatate si sa traiti mult. Numai in dumneavoastra ne mai e speranta.
Cu respect,
I-auzi lume cateva mostre din doctrina “basescu” aruncate prin gaura gurii de madam Tatoiu la Gadea in emisiune : ” io daca-am vandut rujuri nu pot sa fac politica ? “; ” daca oamenii aia au dat bani sa intre in guvern-adica Videanu si compania-nu era normal sa le dea niste functii? Eu asa vad lucrurile, ca un om de faceri pragmatic” …Bravo madam rimel… spre capitalismu’ luminos cu mataluta inainte mars.Brrr
Ca in majoritatea meseriilor si in aceasta se creeaza un automatism. Stirea cu numarul 1 o scrii mai greu, stirea cu numarul 100 o scrii mai bine ca numele propriu…
D-l Ciutacu a amintit doar cateva ‘ingrediente ale vietii’aici si acum ca in alt context si alta data dumnealui a subliniat un ingredient esential:incredere in sine! care are legatura cu imaginea pe care o ai despre tine insuti si care depinde de climatul in care ai crescut. In familia dumnealui sloganul este: Sunt cel mai bun! Perfect!
Mie mi s-a parut ca ai facut o analiza completa si f. corecta a “retetei succesului” , si nu o spun ca sa “te perii”… O spun pt. ca Mihai Gadea a facut niste afirmatii acum 2-3 luni , in care lasa sa se inteleaga ca succesul E LEGAT STRICT DE MULTA MUNCA si eventual TALENT…?!
Chiar si atunci i-am semnalat in scris , ca pe langa munca si talent , CONTEAZA F. MULT SI SANSA …!!! Si , bineinteles , placerea de a face ceea ce faci …
Si sa nu vina unii sa-mi spuna ca “sansa” ti-o faci singur , pt. ca ii anunt ca nu e asa :
– fie viata a fost generoasa sau indulgenta cu ei (atunci cand ei au spus “DA” , viata nu s-a incapatanat sa spuna “NU”,- adica viata nu li s-a opus cu incrancenare cum o face cu multi altii);
– fie “si-au vandut ceva” ca sa convinga viata sa mearga in directia dorita de ei.
E frumos cand esti constient de TOATE aspectele drumului spre succes si (chiar arogant fiind ) nu arogi acest succes providentialismului propriei persoane. 🙂
bravo, ciutacule!
nu te opri privind prea mult inapoi; coltul ochiului e suficient pentru asta. privirea fie-ti inainte in continuare.
“cine incinge armele sa nu se laude ca cel ce le pune jos” pe sistemu` nu zi hop pana nu ai sarit toate gardurile. Tine-te bine, greul abea acum incepe! in orice caz, felicitari pt. activitatea profesionala!
In seara asta ma culc cu o acuta, nu vaga, senzatie de voma din motiv de … Trandafir!!
Talent si pasiune – as spune domnule Ciutacu. Daca le ai pe astea doua, restul vine de la sine. Munca ti se pare o binecuvantare.
Pacat ca, din ce in ce, tot mai multi dintre noi nu mai punem pasiune in ceea ce facem. Ne loveste blazarea in fiecare zi, drept in moalele capului. Si-aici intervine lehamitea. Care nu stiu daca nu-i sinonima cu blazarea.
Vazand-o pe T.Trandafir savurandu-si victoria cu un suras istet (nici nu cred ca-i in stare de mai mult-avea alt sarm in alta ipostaza!)mi-a venit asa o stare de “du-va dreaq cu toti”.
L-as fi votat pe tat’su, de-ar fi candidat si-as fi fost o potentiala alegatoare. Munca si talent. Agonie si extaz. E greu! As paria mai mult pe altceva la ora asta. Parsivenie si interes. Da’ mai e si maine o zi. Si poimaine…
Resemnarea nu-i totusi o solutie!
D-le Ciutacu,
talent,geniu,munca,seriozitate,coloana vertebrala,mult noroc………fara sa adaugi “circiuma la zi” nu se pupa intre ele .Umila mea parere !
Ce procent din ziariştii actuali estimezi că ar fi remuneraţi pentru a exprima opiniile altora decât cele proprii (de cele mai multe ori, cele de natură politică)?
Nu mai cred in nimic. Am cosmaruri in care vad numai Cristoi ce ling azi unde au scuipat ieri. Sant masochist, asa ca ma uit la corifeii Hurezeanu si Boda cum il hartuiesc pe Crin Antonescu ca de ce nu are proiecte, etc. De fapt il ling de zor pe Basescu. Gretos.
Uite un topic putin mai filsofic si cu avant spre lucruri efemere. Ma bucur ca mai ai timp sa meditezi si la astfel de feeling-uri in incompatibilitatea asta de vise cu adevarul.
Nu cred ca este intamplator ca JN-ul il prezinta din nou pe Costel Busuioc, personajul care are ‘reusita’ in sange. Dumnealui inglobeaza toate “ingredientele vietii” incepand de la increderea in sine si toate celelalte de care vorbeste D-l Ciutacu in acest articol: munca, talent, sansa, pasiune, ambitie, rabdare, si nu in ultimul rand credinta.Este extraordinar de mare lucru ca doar dupa un an si ceva Costel Busuioc a devenit erou de carte (Romeo Petrasciuc: Costel Busuioc). Am spune ca ambitia lui de a ajunge sa cante la Scala din Milano depaseste barierele posibilului, cel putin in urmatoarea perioada. Am increderea ca va ajunge sa-si implineasca visul si se va adeveri afirmatia lui: “ciobanul ala a reusit, si uite ca a cantat la Scala din Milano”. Asa sa fie!
😀 mai sunt masochisti pe lumea asta garla! De multe ori ma intreb si eu cum am rabdarea sa-l ascult pe Boda cand i-as pocni una drept in freza! Scarba e cuvantul de ordine! Si d-l Ciutacu mai rasuceste cutitul in rana cu intrebari serioase si de bun simt.
Despre ce scriti Dvs azi este nou pentru cei ce nu va citesc si nu va urmaresc emisiunea TV.V-am admirat intodeauna talentul jurnalistic.Dar ,sunt multi care au talent si nu spun nimic sau nu reusesc sa ne transmita mare lucru .Daca nu este pasiune in munca pe care o faceti ,nimic nu iese in final .Va citesc ,va urmaresc tonomatul si puterea cuvantului Dvs este atat de mare ,incat ,eu,cel putin,va simt si stradania de ani ,si durerea surda si amara si incrancenarea luptei si tot ce ati adunat in acesti ani.Si stiu cat de greu va este sa razbiti in aceasta mocirla a intereselor de tot felul .Ce mai mult va admir curajul{pentru ca aveti mult curaj intr-o societate in care avem o justitie dictata }si credinta pe care o aveti in puterea cuvantului. Acum ,incerc sa spun cateva cuvinte despre Teo parlamentarul.Sincer imi pare rau de Mircea ca a pus atata suflet intr-o prietenie in care eu nu cred .Nu stiu despre aceasta prietenie decat din declaratiile lor .Dar eu ,cred asa :doi oameni pot fi buni prieteni cand convingerile lor sunt asemanatoare .Nu vorbesc despre opinii politice ,ci despre modul de a privi viata si de a trece prin viata .Stiu despre Mircea ca are multa iubire pentru familia lui .Mereu pomeneste despre mamaie ,despre parinti si mai nou despre scumpa lui nepotica .Mai nou am aflat ca Teo nu si-a vazut tatal mult timp si ca acesta nu a vizitat-o deloc .Nu cunosc relatiile din familia ei ,dar dintr-un interviu savuros dat de tatal ei ,am aflat ,ca el este de moda veche si nu se duce nicaieri neinvitat.Si-a exprimat iubirea neconditionata si sprijinul pentru fiica lui,dar printre randuri citesti multe .Am mai aflat de asemenea ca i-a dat un apartament in Bucuresti ,cand a reusit la facultate .Era lucru mare pe atunci sa ai o propietate .Ea mereu se plangea de saracia ei [declaratia actuala de avere este departe de adevar].Stiu ca Mircea a avut mari probleme financiare ,dar le-a dus cu demnitate .Si mai stiu ca ,atunci, cand Teo era regina 2in1 a PRO TV-ului [prima vedeta plus regina manelelor]si lua milioane de la Sarbu ,Mircea era somer. A stiut probabil convingerile lui Mircea despre corectitudinea partidului pe care-l va sluji si a mers mai departe .Bineinteles fiecare isi cladeste viata cum vrea ,dar nu s-a gandit nici un moment ,ca hotararea ei ii va sangera sufletul prietenului de-o viata ,pentru care, spune ea,isi taie si bratul drept .Cum sa treci de partea dusmanului ,a celui pe care bunul tau prieten ,fratele tau ,il desconsidera? Lipsa banilor s-o fi determinat? Nici vorba! Are bani ,mult mai mult decat a declarat cu lipsa de sinceritate.Cred ca a luat aceasta hotarare din nevoia de a fi mereu in centrul atentiei ,si nicidecum din considerente umanitare .Pentru ca este prea desteapta si calculata, nu cred ca nu stie, ce inseamna regimentarea politica .Dincolo de fata ei comica de schimonoselile ei ,se ascunde un om dur si foarte hotarat .In inerviul dat ,tatal ei face urmatoarea afirmatie ;Teo ,daca are o mitraliera ,trage in toti[din amintire,citez]A mitraliat in sufletul multora care a crezut in curatenia ei morala .Acum, Mircea ,mai poate vorbi despre oportunismul dnei Marin Banica,cand are in ograda sa cel mai tare exemplu de oportunism?
Foarte bun articol D-le Ciutacu!Eu nu sunt ziarist nici nu voi fi si am facut bloguletul meu pentru o simpla distractie.Nici nu am mai scris nimic de cand Obama a primit Premiul Nobel pentru Pace dinpreuna cu prietul intr-u’ Nobel declaratul fost terorist(sef Amal Yasser Arafat)Dar de acum incolo voi scrie;pentru ca statul Roman prin sistemul lui sanitar ma pus pe tuse din noiembrie 2009.Nu pot lucra,se intrepun diagnozele,ca acum sa aflu ca de fapt in orasul meu natal nici nu se poate.Poate ma voi duce la Paris ca d-l Tariceanu,ca de Viena nu poate fi vorba…asta ca sa nu dau exemplu…(sa traiti bine ..hahaha)Pentru ca este vorba de genunchiul meu si fara el nu pot exista..da’ cui ii pasa???Pai am sa fac copii dupa toate ineptiile pe care le scriu medicii de provincie…ah,si sa nu zic,ca daca cumva unul-poate chiar ar putae sa te repare-si seful lui (evident PDL-ist)- a gresit nu il va lasa…hmmm,frumoase treburi..am scapat de Ceausescu cu viata si ar trebui sa mor din cauza PDL-ilor..nu cred…
*PS Scuzati greselile dar eram foarte nervos…se mai intampla cand tot primesti suturi in c…r de la diverse “organisme ale statului” de drepti…
Daca mergi prin Brasov evita sa bei apa de izvor de pe acolo. Contine bacterii!!
In loc sa rezolve problema, primarul de acolo planteaza 150.000 de lalele si 400.000 de begonii
Iar ca sa te distrezi un pic vezi un filmulet pe youtube: Brasovul atrage turisti: Apa de izvor cu bacterii
100.000 de dosare din Arhiva Securitatii au fost puse la pastrat pe o perioada de 60 de ani ca, secret de stat de catre Traian Basescu. Basca Arhiva Magnetica si Arhiva Microfilmata care sunt secrete in totalitate. 100.000 de securisti si activisti maninca anual de al bugetul statului 1,8 miliarde de euro prin pensiile lor foarte mari. 2000 de fosti securisti sunt sefi si sefuti in SRI, SIE, SPP si celelalte servicii secrete ale tarii care au un efecitv de 5/6 ori mai mare decit media, numarul angajatilor serviciilor secrete raportat la 100.000 de locuitori, din tari ca: Franta, Anglia, Italia, Germania si Spania.
Afirmatia D-lui Ciutacu: “am muncit ca un caine pentru a cuceri fiecare centimetru patrat al ariei mele de reusita” este o formulare sa zicem mai colorata a ideii exprimate de sintagma “conquering something step by step”, ceea ce nu se putea finaliza fara constanta.Cred ca mai avem de adaugat inca multe ingrediente pana la atingerea apogeului in cariera.
Greva impotriva realitatii ca existam!!!
Pentru ca electoratul social-democrat si cel liberal au facut noncombat la alegerile de ieri, si nu numai, ar trebui ca si PSD si PNL sa ia o pauza in Parlament si sa-i lase pe portocalii, pe tradatori si pe udemeristi sa dea orice lege le trece prin minte… intru pedepsirea noastra a tuturor, portocalii, neportocalii si nesimtiti, numai sa se indure sa nu ne limiteze drepturile fundamentale.
Poate asa se trezeste si cetateanu` turmentat!