“Care-i calitatea decisivă pentru reuşita-n cariera de jurnalist, talentul sau puterea de muncă”, întreabă Irina Ursu. Dacă plec de la premisa că aş fi putea socotit unul dintre exemplele de reuşită-n meseria asta păcătoasă, pot spune că ambele, într-o interdependenţă lucrativă, dar combinate şi cu alte ingrediente de viaţă. Da, în mod normal, dacă n-ai chemare şi o uşurinţă a vorbirii şi scriiturii (indiferent dacă prestezi print, Net, radio sau tv), nu prea ai ce să cauţi în breaslă. Ăia care rup pixul, cu tot respectul pentru puterea de muncă a unora, nu rămân altceva decât nişte truditori. Sigur, într-o construcţie serioasă, e nevoie şi de cărători de pian, nu numai de primadone, însă doar într-o piaţă imatură şi neaşezată ei pot fi socotiţi vectori profesionali. Muncitorii sunt demni de tot respectul, dar nu vârfuri.
Pe de altă parte, multe talente consideră că munca-i pentru tractoare, trăiesc un pic din gloria efemeră a câte unei reuşite profesionale de excepţie şi, ulterior, se îngroapă. Pentru că-n meseria asta-i al dracului de multă nevoie de constanţă. Care se obţine, ca-n toate ocupaţiile, muncind. Fără să mă consider vreun exemplu pentru alţii (în definitiv, fiecare-i liber să-şi construiască propria carieră aşa cum crede de cuviinţă) şi fără a avea vreo valenţă didactică, nu pot să mă fac a uita că, măcar din 1995 încoace, înzestrat fiind cu o scriitură mult peste medie, am muncit ca un câine pentru a cuceri fiecare centimetru pătrat al ariei mele de reuşită, atâta câtă e ea. Şi o fac în continuare, în ciuda faptului că, privind din exterior, un observator şi-ar putea închipui că totul îmi vine pe tavă.
Sunt, însă, diverse alte condimente care, pe lângă ingredientele de bază, ar fi bine să nu lipsească din reţeta succesului. Încep cu şansa. Poţi să musteşti de talent şi să fii dispus să-ţi dedici viaţa presei, dacă nu ai norocul să te vadă cineva şi să-ţi acorde încredere, rămâi acasă cu rădăcinile tale bune cu tot. Urmează pasiunea. Mai talentat sau nu, mai muncitor sau mai putoare, trebuie să-ţi placă, să nu te duci la redacţie ca la fabrică. Şi aş termina textul ăsta de week-end cu ambiţia şi răbdarea. Trebuie, în opinia mea, să-ţi doreşti din suflet să reuşeşti, dar să nu arzi etape. Numai asistentele tv ţâţoase cu craci lungi şi minte puţină îşi închipuie că apariţia-n ziarele şi revistele colorate, care le creşte tarifele, le şi transformă-n vedete.
Adevar sau mistificare? Interesant de vazut oricum.
Intrebare: “Care este calitatea decisiva pentru reusita in cariera de jurnalist ?”
Raspuns: “Munca si talent. Plus niste amanunte.”
Intrebare: La ce amanunte Va referiti, domnule Victor Ciutacu ? Pentru mine, unul dintre amanuntele esentiale ale muncii jurnalistului este acela de a asigura cetatenilor accesul corect si complet la informatie, ca drept natural al acestora ! In acest sens, inteleg sa Va sensibilizez asupra unei probleme foarte importante care a fost si continua sa fie de actualitate si anume, problema mult discutatului si mai ales, disputatului referendum national ce a fost organizat – asa cum s-a facut – concomitent cu alegerile presedintiale, referendum care este din nou invocat cu obstinatie ca pretext pentru modificarea Constitutiei. Domnule Ciutacu, de ce nu se implica mass-media asa cum s-ar impune si sa deschida ochii oamenilor asupra acestei mizerabile escrocherii ?! De ce nu deruleaza din nou filmul acestui circ ordinar de pacalire a oamenilor ?! De ce nu insista pentru anularea acestei farse grosolane pentru nulitatea ei absoluta deoarece:
– anterior si din timp util, nu s-a explicat ]n mod corect si complet prin toate mijloacele mass-media ce se urmareste prin asa zisul referendum, care sunt avantajele si care sunt dezavantajele masurii de modificare a organizarii Parlamentului, inlaturandu-se ineptia pretinsei economii cu salariile parlamentarilor;
– nu s-a explicat oamenilor cum anume sa voteze si anume, ca au libertateasa nu isi exprime nici o optiune si ca pot vota numai cu privire la alegerea presedintelui, putand refuza fara nici o problema buletinele privitoare la organizarea referendumului. Consecinta a fost ca, la centrele de votare, fiecarui om i s-au inmanat toate buletinele adica, cele pentru alegerea presedintelui impreuna cu cele privitoare la referendum, iar oamenii, necunoscatori, le-au primit pur si simplu exprimandu-si astfel optiunile pentru ca, in final, lista centralizata cu toti cei care au primit buletinele pentru referendum sa reprezinte pretinsa VOINTA A NATIUNII pentru organizarea acestuia iar acum, acest procent este considerat ca temei pentru modificarea Constitutiei !!
De ce nu se face un sondaj corect pentru stabilirea procentului de oameni care astfel au votat fiind in deplina cunostiinta de cauza si complet edificati asupra masurii pe care au acceptat sa o voteze ? Cati dintre ei stiu care este deosebirea dintre un Parlament Unicameral si altul Bicameral, in afara reducerii numarului de parlamentari ? Cati dintre demnitari cunosc aceasta ??!!!
In aceste conditii, se poate sustine ca prin acest simulacru de vot prin care oamenii n-au avut habar ce voteaza SI-AU EXPRIMAT VOINTA ?? In opinia mea astfel argumentata, in nici un caz nu se poate sustine aceasta iar pentru acest motiv cat se poate de pertinent, acel asa zis referendum ar trebui anulat constatandu-se nulitatea lui absoluta !!! In urma oricarui sondaj real facut mai ales in mediul rural – dar si in orase – NIMENI nu are habar de aceasta, mai ales atata timp cat, profitandu-se in mod abject de saracia lor, cei mai multi au votat pentru bani ori produse alimentare, si acelea primite de primari ca ajutor gratuit din partea Europei !! Va implor, puneti odata pentru totdeauna stavila acestor talharii !!!
Suntem doar noi, cu interesele noastre, cu lipsa de altruism, cu meschinăriile şi bigotismul intelectual. Realitatea existenţială românească ne demonstrează că se poate trăi şi fără repere, fără criterii, cu pseudo-valori, promovând doar un mimetism social. În consecinţă, persoana umană este redusă la un “eu independent” în opţiunile sale de viaţă şi acţiune până la iresponsabilitate. Absenţa scopurilor colective creează o arie largă lipsei de acţiune (mai bine zis se instalează mentalitatea de a nu face). Înstrăinat de lume, preocupat numai şi numai de propria-i supravieţuire, omul recent trăieşte într-o „societate a spectacolului” în care proiectele comunitare îşi pierd valabilitatea în faţa lipsei de iniţiativă şi entuziasm. Voluntariatul este perimat, iar civismul expirat!
Iar sprijin pentru realizare personala este la cota 0. Unii se realizeaza, iar altii migreaza…
Un alt ‘ingredient de viata’, mai ales pentru un jurnalist, este ‘intelepciunea’ care il va ajuta sa-si precizeze cu acuitate idealurile, scopurile ce si le propune; ca sa ajunga la aceste precizari trebuie sa se cunoasca pe sine. Intelepciunea il va ajuta sa transmita mesaje din care cititorii vor intelege ca-si vor putea schimba viata prin cuvintele create de gandirea lor sau preluate si aplicate in situatia lor.
Asta e televiziunea in ziua de azi, si nu numai ea…pentru ca si in muzica in ziua de azi, cine are craci si sani este vedeta..asta e romania 🙂
Victore,pentru mine esti un exemplu.Te respect si iti doresc doar succes in continuare.Eu am 17 ani.Ma uit la tine(cand apuc),la Gadea nu ratez nicio emisiune si cel care imi place cel mai mult BADEA.Pentru mine voi astia 3 sunteti valori,dupa care sa ma orientez in viata.Nu vreau sa ma pun sa fac jurnalismul,dar vreau sa fac medicina(medicina dentara).Vreau sa o fac,dar daca m-am hotarat ca vreau sa o fac,vreau sa o fac cat pot eu mai bine.
Te saluta Mihai din Cluj ! Repet,sunteti(M.Gadea,V.Ciutacu,M.Badea) exemple pentru mine !
la un comentariu al dv (tinichigiul ziarist/posibil/de calitate) vad cat de controversat de,,unii,, ex.ing. CTP.are abilitatea scrisului, chef s-o faca si, zic eu, talent.de gustibus,no disputandum….
Crezi ca, in viitor, ai putea fi tentat sa te apuci de scris carti?
poate off-topic, dar; Romanica, vasal NATO, mai ia o teapa, la M. Kogalniceanu(baza NAT(I)O.Prima, cand Romania a avut promisiuni de lucru, dupa terminarea conflictelor din Yugoslavia. Acum, munca pe degeaba si materiale, pt baza Kogalniceanu. Or mai fi si alte tepe….si dl.Selaru, mai aminteste de VOINTA NATIUNII.Vointa natiunii se materializeaza prin TZEPE date de seful statului si seful guvernului.Cainii(noi) latra, caravana(ei) trece FARA REMUSCARI si FARA SA-I PESE!Credeti,d-le, ca la un nou ,,referendumm,,(daca se va pune in aceiasi termeni) va fi un alt rezultat?Cu ,,smecheria,, 300 au obtinut rezultatul si acum primim praf in ochi si ,probabil, un UNICAMERAL PDL. Desi imnul national e DESTEAPTA-TE ROMANE, ne-am trezit prea tarziu….
Stimabile…..
Si ce te faci daca premisa de la care pleci este gresita?
Asta imi aduce aminte de o discutie filosofica pe care o aveam cu un camerunez despre biblie. atat de patruns era de dreptatea pe care o avea, incat in momentul in care l-am intrebat despre dovezile istorice (materiale) ale existentei lui Isus pustiul s-a blocat si nu a mai vorbit cu mine vreo 10 zile.
In functie de ce anume stabilesti tu ca ai succes sau scriitura faina? (audiente, numar de citiri)?.
In functie de ce iti masori tu succesul? (cont in banca, pozitie sociala)?
Daca eu ti-as spune ca premisa de la care pleci este gresita ce mi-ai spune?
@Vali: ti-as spune ca e foarte posibil sa ai dreptate, da’ eu tine n-am auzit, in timp ce tu de mine da. e si asta o masura a succesului 🙂
Elegant stimabile,
Atunci poti sa imi spui daca Guta sau Copilu’ de tabla sunt “mai de succes ca tine”? Plecand de la rationamentul tau cu siguranta sunt mai multi cei care au auzit de cei doi corifei de cat cei care au auzit de tine (Antena nu se prinde peste tot).
Asa ca….
Frumoasa fotografia din Palma de Mallorca 🙂
Ca idee: E greu de ajuns la Palma de Mallorca? Mi-as permite vreodata un concediu acolo? V-as fi recunoscator daca mi-ati da niste detalii, din moment ce deja locul va e familiar.
Multumesc.
@eu: ceva mai scump ca-n Turcia, e charter direct. daca veti castiga suficient, nimic nu v-ar putea opri sa ajungeti acolo