Micţiune cu presiune; duşul nostru cald

Câteva constatări la rece după cele mai penibile alegeri postrevoluţionare…

– PD-L se micţioneză cu presiune pe tot electoratul cu drept de vot. Reacţia premierului-politruc (de tipul părerea celor care nu votează nu ne interesează), organizarea la milimetru a şmenului pro-EBA şi reprimirea ei transparentă în partid în chiar noaptea alegerilor confirmă, încă o dată, lipsa de scrupule din Modrogan.

– PSD nu mai e-n stare să se mobilizeze nici măcar în momentele-cheie. Cum iarna nu-i vara, nici Zgonea nu-i ca Mitrea (sau Cozmâncă, dacă facem recurs la clasici). Nu poţi face performanţă electorală şi-n căruţă, şi-n teleguţă, nu te poţi bate cu mănuşi cu tiranu’, nu poţi spera la răsturnarea spectaculoasă a regimului cu un lider care, indiferent cât de tare se încordează, face constant cu 10 procente sub partid. Acum probabil că Geoană se va lua-n gură iar cu Băsescu, de această dată pe motiv de nominalizare a comisarului european.

– PNL se îndreaptă – cu paşi mari, cutezători – spre un bine-meritat 12%; de fapt, către adevăratul său scor. Antonescu este total depăşit de situaţie şi ameţit de iluzoria sa putere, iar tactica victimizării (ridicată la rang de artă de Băsescu) nu poate fi cartea câştigătoare. Să vrei Preşedinţia şi să jeleşti necontenit că toţi te persecută e uşor penibil, mai ales după ce ai anunţat că vei altfel de şef de stat.

– Cu sau fără implicarea Jucătorului şi/sau serviciilor, PRM a fost reînviat ca o absolut necesară contrapondere la UDMR. Bocetele că ne facem de râs la Bruxelles cu Vadim şi Gigi nu mă impresioneză deloc. Au trimis acolo, la reprezentare, tot prin vot liber, democraţii vechi şi serioase nişte demenţi pe lângă care acest cuplu de strânsură din interes reciproc arată a oază politică de normalitate psihică.

– UDMR a arătat, încă o dată, că e cel mai serios partid din .ro. Scorul spectaculos obţinut, pe un fond de absenteism şi miserupism electoral crâncen, spune extrem de multe despre capacitatea de mobilizare şi eficienţa acestei formaţiuni politice.

– EBA-şi merită cu prisosinţă locul. Este  exact ce ne trebuia. Într-o societate care promovează toate nonvalorile îngălate şi le face simboluri, ar fi fost culmea ca marfa noastră politică de export să fie un academician. Iar taică-său a câştigat, prin ea, încă o (dublă) bătălie: cu propriul partid (care fără ea e pe locul doi) şi cu restul clasei politice (complice la jaf şi scheunătoare abia după anunţarea rezultatelor). Dacă nu-l lasă ficatu-n drum şi/sau Licuriciul mare din braţe, câştigă prezidenţialele cu o mână legată la spate. În definitiv, dacă ăsta ne e vârful politic, poate că ăştia suntem: şui, şleampăţi, mincinoşi, machitori, stricaţi la caracter.

Comentarii

comentarii