Cand nu opereaza – arsii din #Colectiv, cancere, hernii, ma rog, ce poate fi taiat intr-un organism uman – si nu preda la Medicina, canta; la vioara. Si o face la fel de aplicat cum manuieste si bisturiul. Si nu pleaca, desi ar avea porti deschise peste tot pe planeta, din tara care-si goneste parca deliberat valorile. Nu-l cautati pe vreo lista cu decorati, n-o sa-l gasiti. Nici pe el, nici pe colegii lui pe care i-am omagiat, din gura, in timpul celei mai mari tragediei a istoriei noastre recente. De Ziua Nationala, dam onorul clientelei de partid si de stat. Oamenii dedicati pot sa mai astepte.
În mod bizar, dl. Doctor Nica n-a fost adus de la Bruxelles și nici n-are de gând să se ducă acolo, decât dacă orchestra al cărei membru este va da un concert sau dacă va fi invitat la vreo manifestare științifică. Sigur că unui prim-ministru i-ar fi greu să se gândească la domnia sa ca la un posibil ministru al sănătății, câtă vreme are două talente reale și probate, iar reclama mincinoasă îi e străină. Nici președintele țării nu l-ar putea avea în vedere, fiindcă strada organizațiilor de tot felul nu promovează acest gen de oameni. Ca întotdeauna, avem noroc cu breasla hulită a jurnaliștilor, pentru a vedea dincolo de decorul comun ! Dl Doctor e unul dintre românii despre care se vorbește rar și în pauze, fiindcă piesa în angrenajul căreia suntem prinși are cu totul alte vedete…
Și mi-o aduc aminte pe Marcela Saftiuc cântând „Fiii lacrimilor tale”. Și-mi spun că atâta vreme cât există dl. Nica și alții ca el, avem speranță. Cât sunt ei, n-o „să pierim pe cale”…