Aş fi fost eu cel în cămaşă cu carouri care ar fi bătut covoarele de Cisnădie? Habar n-am ce păcatele mele aş fi făcut azi dacă nu pica nea Nicu. Ştiu că, fix acum 20 de ani, în anul întâi de facultate fiind, injectat de Europa Liberă, m-am hotărât să plec la Sinaia, în vacanţă, mai repede. Un oraş care mi-a oferit totul şi nimic. Acel acasă care mi-a dat răsfăţul total şi care, în acelaşi timp, mi-a fost de o ostilitate făţisă. Şi care, cel mai probabil, ar fi rămas acasă până astăzi. Deşi mi-am dorit mereu, cu disperare, să evadez dintr-un cătun cu pretenţii care mă strângea.
Aş fi fost un inginer mecanic ratat şi frustrat de cruda realitate că n-am ajuns nici al doilea Dudu Georgescu şi nici măcar noul Cristian Ţopescu. Probabil că la Mefin Sinaia, ajuns (după stagiatura pe coclauri) prin transfer cu mari intervenţii la MICM. O întreprindere fanion a industriei de profil, unde mi-a lucrat aproape tot neamu’. Cu excepţia mea, în ciuda biografiilor romanţate de Net care mi se pun în cârcă.
M-aş fi însurat cu vreo colegă de uzină (dacă n-o luam din facultate ca să ne chinuim cu naveta între locurile de repartiţie), aş fi intrat în partid fix ca să stau la trei camere pe Platou şi aş fi ajuns la 15:30 acasă. Aş fi mers duminica la meciuri (unde aş fi povestit vecinilor ce mişto a fost la Dinamo-Steaua şi la Steaua Anderlecht) sau după ghebe şi, în drumurile spre cumpărăturile pe sub mână din timpul săptămânii, aş fi băut coniac albanez din ceaşca de cafea mânuită cu dexteritate de Rodica de la Palace. Copiii mei ar fi făcut schi şi ar fi trăit cu eterna iluzie (vânturată de maică-mea cea veşnic hiperoptimistă) că valoarea se ridică la fel ca untdelemnul la suprafaţa apei. Mi-aş fi petrecut concediile, prin sindicat, pe minunatul litoral al Mării Negre (cred că la Neptun-Olimp) şi aş fi bătut covoare. Nu ştiu dacă pe alea…
http://www.youtube.com/watch?v=spR7-6IcPIwN-o dau mai departe ca leapşă. Cine are chef e liber să scrie unde pofteşte…
M-am lămurit. De-aia s-a întâmplat Revoluția, ca să n-avem noi covoare în casă! Și nici cămăși în carouri! :))
Victore, am sa te rog un singur lucru: nu stiu daca imi pot permite asta. Lasa te rog doar comentariul Manei. E singurul care merita sa fie publicat astazi…
@Paul Gabor: e de ajuns ca-i primul. poate vor si altii sa faca un exercitiu de imaginatie. cred ca toti am avea ce de scris.
@everybody: sper sa va abtineti de la comentarii politice macar aici
mda,mi se pare ca razbate oaresce nostalgie ?
Intr-o lume pestrita si balcanica, cu valori rasturnate si un “lasa-ma sa te las” specific romanesc, cu o capra a vecinului pe care stam, vesnic cu ochii doar-doar o da coltu’, am realizat ceva.
Noi astia multi.
Suntem liberi.
Liberi sa fim nefericti , dar si fericiti.
Liberi sa-njuram, liberi sa calatorim prin lume.
Si cred ca libertatea e cel mai de pret dar.
Pentru motivul asta, le sunt datoare celor care si-au pierdut viata.
Pentru ca ei au fost niste razvratiti incorigibili.Pentru ca au avut puterea sa viseze.Pentru ca au avut curaj.
Un curaj de care romanii in general nu dau dovada…
Sa omoare cineva “miorita “aia!!!
Poezia, nu oaia.
Un singur lucru nu s-a estompat de-atunci…URA! Cand il vad acum la tv pe ceausescu inca simt ca mi se strange stomacul si-mi clocoteste sangele-n creier…ptr ca pare mai real ca atunci :(((
Nu`s un nostalgic al epocii deoarece aveam doar 7 ani la revolutie, nu`mi amintesc decat faptul ca ma duceam cu sticlele de lapte sa stau la coada, clasicele clisee despre comunism. Probabil ca n`as fi fost usor supra-ponderal, as fi trait in Romania de sarbatori alaturi de familie. Totusi insa, dupa atata timp, mirosul cojilor de portocale si-au pastrat aceeasi putere asupra memoriei mele vis a vis de craciun.
Tara s-a dus pe rapa…am vandut potentialul economic…am vandut apartamentele de stat pe bani de chibrituri, casele naţionalizate pe bani de tigari şi fabricile pe sticle de whisky…
Azi, dupa 20 de ani de la Revolutie, nu mai avem nimic.
Oare cum de n-am pierit!
Am ajuns sa operam pacienti gravi la lumina lumanarii…
Revolutia este faptul ca eroii mor, luptatorii se întorc la casele lor si oportunistii ajung în prim-plan…
Iar “libertatea” este un barbat urat, bletemat de cele 12 ursitoare…
De ce nu v-ati pus camasa cu carouri, ca va place?!
Toti cei care nu sunt in capitala sunt niste ingineri ratati?
De remarcat ca “hiperoptimismul” mamei Dvs. s-a adeverit, ca “valoarea”,care azi este un jurnalist de exceptie, s-a ridicat “ca untdelemnul la suprafata apei”.O felicit pe mama si pe D-l Ciutacu.
Interesant e ca tocmai astazi, la 20 ani de la Revolutie, vorbeste D-l Ciutacu despre “ce ar fi fost daca n-ar fi fost”.
Foarte bine scrise ambele post-uri, al dumneavoastra si al sotiei. Probabil cu totii care au trait acele vremuri ar fi facut aceleasi lucruri banale in fiecare zi, repetate in fiecare an, doar sub o alta varsta in buletin. Eu sunt mult prea tanar ca sa-mi dau seama de ce as fi facut astazi. Probabil, din auzite, as fi mers la un film indian cu prietena, apoi la un Cico in oras si in final as fi ajuns cu ea acasa, unde am fi ascultat muzica Angelei Similea la un casetofon de proasta calitate.
Probabil ca nu as fi urmat cursurile unei facultati. Mi se parea inutil si obositor. Deci as fi ramas un simplu absolvent de liceu economic, angajata merceolog sau contabil cu studii medii undeva in Bucuresti la o intreprindre din industria chimica.
Probabil ca mi-as fi cumparat un apartament cu doua camere pentru ca nu aveam nici o sansa sa primesc casa de la servici.
Probabil ca as fi mers in fiecare sambata si duminica la gradina dintr-un sat din jurul Bucurestiului si m-as fi ocupat de agricultura de subzistenta.
Probabil ca m-as fi intrebat zilnic de ce nu se gaseste cineva sa il omoare pe Ceausescu.
Cu respect
pai… as fi fost, fix la ora asta, medic de tara. as fi inghetat (sau nu) intr-o circa medicala, unde as fi primit spaga/ pesches/ mita o gaina/ porc/ gasca si/ sau alte animale dubioase. as fi prescris tratamente injectabile cu seringi care se sterilizeaza prin fierbere, as fi mers cu sareta (ce pitoresc) la consultatii la domiciliu si, evident, as fi fost injurata pe la spate, “‘ti-ai dreacu’ de doctori, care nu va mai saturati”. a! as fi facut schimb de carti/casete video cu prietenii si colegii, deci as fi citit, poate, “Levantul” de imprumutat sau as fi vazut “Stapanul inelelor” cu gasca intr-o seara. as fi tropait tot week end-ul pe munte si as fi continuat sa merg cu cainele la toate expozitiile canine, sa impuscam orice premiu sau calificativ.
in fine, nu regret nimic din ce s-a petrecut acum dooj de ani, daca ar fi sa se mai intample inca o data, imi cer scuze, as vrea sa fie la fel. cat o sa stiu cum ma cheama o sa-mi amintesc toate emotiile de atunci, din ziua cand am implinit 17 ani si ceausescu era huiduit in piata.
La intrebarea ce as fi facut astazi daca nu pica regimul, trebuie sa deslusesc misterul cretinizarii mele ce s-a declansat in perioada liceului si a continut cu succes in facultate.
Nu am suportat niciodata sa abordez stiinta ca litera scrisa in carte. Mi-a placut sa imi folosesc imaginatia, logica, viteza de reactie si improvizatia.
Oare sub un regim didactic tovarasesc, as fi permis sarguintei mele educative sa ma paraseasca ? Poate ca da, poate ca nu.
Daca divortul dintre mine si dragostea de scoala nu s-ar fi produs cred ca as fi incercat o cariera militara. Am eu ceva cu armata, intotdeauna am vazut-o ca o solutie profesionala.
Daca as fi abordat liceul asa cum s-a intamplat, prin note ce imi permiteau doar sa trec cu bine peste trimestrul, as fi ajuns probabil muncitor pe la vreo fabrica. Clasicul strungar haios si pus pe glume cu colegii, mistocar si vorbaret.
Un lucru este cert, eu am mereu ceva cu “sistemul”. Cred ca as fi fost filat de securisti mai ceva ca un sot nemernic la emisiunea Tradati in dragoste.
Oaia fosforescenta care la un moment dat risca sa fie rosie.
Greu de zis ce as fi fost daca n-ar fi fost acel 89. Sigur nu jurnalist si nici n-as fi scris despre cum tovarasii politicieni ciordesc banul poporului ca sa se faca frumosi in alegeri
de ce ai vrut la inginerie?
eu sunt la mate-info intr-a unspea si regret ca am ales asta. am colegi care habar n-au de putina istorie, niscai politica(nu zic ca e lucru bun sa cunosti politica),colegi dintr-aceia care nu stiu nimic altceva decat cifre, dintr-aceia care rad la bancuri seci, care sunt monotoni, care au o cultura generala ce tinde la zero.
abia astept sa ma distantez de viitorii ingineri, deja incep sa invat istoria pt admitere la facultate.
Cata iluzie!! Din pacate totul se raporteaza la politica, oricat am dori sa evitam asta. Romania a devenit un sclav al acestor oportunisti analfabeti transformati din activistii comunismului in purtatorii de cuvant ai democratiei. Ce iluzie!! Cate un blog ca asta ne face sa mai respiram, sa evadam in speranta… E ca o pauza de tigara din timpul armatei…si doar atat. Altfel nimic nu s-a schimbat. Avem tot ceea ce ne-am dorit: libertatea. Si azi libertatea devine o povara prin neintelegerea ei, prin povara, prin lipsa de sanse. Acest hibrid al modelului societatii romanesti este doar un esec.
Ce-am fi fost? Aceeasi oameni cu alt fel de dezamagiri.
Pentru că sunt din Bucureşti, puteam să fiu printre morţii degeaba ai anului 1989. Oare ce ar fi fost astăzi tinerii care au murit pe străzile din capitală şi Timisoara ?
Daca n-ar fi fost…n-as fi ajuns azi sa iau monitorul la flegme cand se jura schizofrenicul pe carnea de porc si unica pasarica fosforescenta din parlament.
Parca se intrevede in departare, o micuta luminita la capat de tunel, numai ca este rosie deci iesirea e cam blocata…
Ai fi citit Lumea, Pentru Patrie si Magazin Istoric… ai fi citit mai multe carti, pe hartie mai proasta, dar pentru care ai fi avut mai mult timp. Ai fi ajuns, in cele din urma, sa te convingi ca valoarea se ridică, la fel ca untdelemnul, la suprafaţa apei.
Victor,
Am vrut sa scriu cateva randuri. Nu-mi iese. Daca ai drum prin Bruxelles, te invit la niste beri sa discutam subiectul …
Toate bune.
Cred ca as fi fost un maret muncitor pe la o rafinarie prin Ploiesti, de unde mai vedeam un Irak, o Siria, un Iran.As fi avut acces si la Shop:):)Dupa, as fi mers si eu la tanti Rodica sau echivalentul ei la Palace in Sinaia sau peste drum la restaurantul Vanatorul sau Vanatoresc, ca am uitat cum ii zicea dar se mai gaseau ceva friptane. Copil fiind, cand mergeam pe acolo nu-mi dau seama daca le dadeau pe pile sau erau la liber:)
Ne mai trebuie foarte mult timp, ca sa ajungem macar acolo unde, altii au ajuns in urma cu 50 de ani fara nici un sacrificiu ,ignorand regula ,un pas inainte si doi inapoi,regula consacrata la noi in ultimi 20 de ani.
O analiză făcută de un coleg de breaslă… O analiză pe care eu însămi am exersat-o în timp, dar din ingrediente trebuie schimbată Mefin Sinaia şi înlocuită cu un FOST colos al industriei româneşti unde, de asemenea, a lucrat cam tot neamul meu(asta e). Acum douăzeci de ani eram fix în anul trei de facultate.
Draga Victor …
Sunt multi ingineri in tara asta cu sau fara ” camasa in carouri ”.
Problema e ca au cam invatat degeaba … La ce le foloseste ca sunt intelectuali ? … Le rade in fata ministrul ala care nu stie nici sa deschida un calculator , vai de capul lor de ministrii !!!
Daca s-ar duce la un interviu pentru angajare , nu l-ar lua nici pe post de maturator , la cate pretentii au patronii si nu numai !
Dar ce conteaza ???…
Totul e sa fii ” omul potrivit , la locul potrivit ”, nu ?
Apropo , inginerii o sa inceapa sa- si ia concedii fara plata peste cateva zile , ca sa avem bani sa contribuim la bunastarea doamnei Udrea sau a lui Videanu !!!
Ce naiba , poporul asta chiar nu stie sa faca sacrificii ! Vrea doar sa traiasca bine !!!
am fi fost exact asa . PENIBILI
In primul rand nu ne-am mai fi pus aceasta intrebare ” Ce-ar fi fost dacă n-ar fi fost?”, am fi stat si ne-am fi intrebat in sinea noastra oare cuma ar fi daca am avea liberateta celorlalti; democratie, economie de piata, libertatea de circulatie, banane, coca-cola etc, adica cu alte cuvinte “care fi fost daca ar fi fost?”
Probabil ca finalul visului nostru (daca n-ar fi fost ceea cea fost)ar fi concis,cu ceea ce traim acum, dar diferenta este ca in visul nostru aceasta realitate ar fi fost frumoasa pe cand …..
Aveam 12 ani in 1989, nu era deloc mai bine inainte decat acum, nici acum nu e bine, nu e bine deloc, probabil ca acest bine este doar in vise sau probabil ca acest bine nu depinde de cei care ne conduc si neau condus si care parca au facut tot posibilul sa fie cat mai rau, probabil ca acest bine depinde de noi de fiecare dintre noi.
Si sunt sigur ca vom reusi, sa aducem binele la suprafata, chiar daca multi nu doresc aceasta
@ Narcis:
E adevărat că la mate-fizică, apoi mate-info se pune mult accent pe ştiinţele exacte, în detrimentul obiectelor care ţin de Uman, dar formarea culturii generale depinde de fiecare.
Să nu-ţi pară rău că te duce capul! Vei înţelege asta mai bine, cu timpul. Zici că înveţi istorie. Dacă te vei uita în jurul tău, vei vedea că situaţii inverse nu prea vei mai întâlni. Mulţi cu pretenţii de foarte bună cultură generală habar n-au să rezolve o ecuaţie de gradul doi.
Draga Victore,
Melancolismul si oftatul tau miritic este miscator si merita o alinare pe masura:
Pe linga plopii fara sot
Adesea eu treceam
Puteam sa trec si printre ei
Da’ ce ghiseft faceam?
PS. Crezi ca analiza de tipu’ – dom’le, ce-am facut eu in 20 de ani de cind m-am carat din tara, sau cum as fi aratat EU daca ramineam – e mai invioratoare? Te asigur ca … nu stiu.
In urma cu fix 20 de ani (de fapt , pe 20 decembrie) am fost obligat sa plec din Cluj acasa pentru ca s-a inchis caminul . A fost o decizie intempestiva a conducerii universitatii (mai aveam 2 zile de scoala si am fost anuntati dimineata la 10 ca in 3 ore se inchid caminele) . Pe tren m-am intalnit cu un soldat de la o unitate din Timisoara care pleca acasa la Iasi (ii murise mama si l-au lasat in permisie) . El mi-a povestit ce se intampla in Tm (in camin nu puteam asculta Europa Libera , iar la scoala un singur coleg mi-a povestit ceva) . Imi amintesc ca nu l-am crezut – am crezut ca exagereaza . Ulterior am aflat ca omul stia ce vorbeste .
Daca nu era sa fie ? Pentru mine ar fi fost chiar mai prost : eram profesor de matematica , sigur in vreun cotlon uitat de tara (inginerii erau totusi avantajati , nu puteau ajunge la Cuca Macaii , ca noi , profesorii) . Mai stii , poate undeva prin Solesti – Vaslui 🙂 ? Eram per tu acum cu Antonescu . Imi gaseam vreo tarancuta-tarancuta/cu bujori in obrajori si probabil esuam in alcoolism . Probabil mergeam si eu la meciuri , o data la 10 ani vizitam Bulgaria , vara eram cand intr-o tabara cand in alta (gratuit -aici era “marele avantaj” ) . As vrea sa cred ca as fi infruntat intr-un fel sau altul sistemul , dar ma tem ca ma amagesc : sunt prea abulic si lenes pentru a-mi complica inutil existenta .
Stiu ca ceea ce postez acum nu are nici o legatura cu subiectul.Imi cer scuze.
Mircea,sint o telespectatoare fidela a ta si profit de aceasta ocazie pentru ati ura tot ceea ce e mai bun in lume pentru tne,pentru familia ta si toti cei dragi tie.
Eu sint una din cele 1100 de sotii de erou-martir ai Revolutiei din decembrie 1989.
Nu stiu daca rugamintea mea nu este deplasata dar te rog sa ma intelegi ca mai ales in aceste zile sint destul de tulburata.
Te rog sa pomenesti mai des in emisiunile tale despre sacrificiul acestor tineri.
Te rog acest lucru nu pentru mine ,ci mai ales pentru acei copii urmasi care timp de 20 ani pina acum au spus ”tata” unei fotografii de pe o cruce.
Doare cumplit acest lucru,crede-ma…
Frumos articol!
Te rog să citești și varianta mea
aveam 11 ani. Pionera de varf, comandanta de grupuri si unitati…:-)…apoi a venit socul. am invatat ca ceea ce era in jurul meu…era o minciuna. Ma intreb cati ani mi-ar fi luat pana sa inteleg asta si ce as fi facut. Libertatea in forma ei fundamentala este cel mai de pret lucru pentru mine si in zi de azi. Cunoscandu-ma probabil as fi ramas la nivelul de pioniera, utecista poate chiar si membra sefa. As fi urcat, urcat pana as fi ajuns sa vad si sa simt in modul cel mai direct ce insemna cu adevarat regimul. Nu lipsa produselor, nu frigul si intunericul sunt grele ci imposibilitatea de a fi tu insuti e devastatoare. M-as fi razvratit cu orice pret si as fi facut totul pentru a pleca impreuna cu familia din tara. De dragul lor, in cazul in care nu am fi reusit sa plecam, probabil ca m-as fi izolat pe cat posibil de aceasta mizerie umana. Nu este exercitiul imaginatiei ce am scris. In prezent traiesc departe de mizeria umana urat mirositoare a puterii in Romania si am facut tot posibilul sa nu imi las mama (medic primar avand o pensie de 11 milioane de lei) sa traiasca intr-o tara in care acesti bani nu i-ar ajunge sa supravietuiasca. A salvat si vindecat mii de oameni. Ii pasa cuiva de asta? Le pasa celor de la putere de oricine altcineva decat de ei insisi? Acum nici de voturi nu mai au nevoie….le fura.
Abia acum avem nevoie de o revolutie. Cea din 89 nu a fost iar ceea ce a fost nu a fost pentru ca aveam noi nevoie…ci tot ei…altii.
Puterea poporului roman de a indura este sinucigasa. Prea ne-am obisnuit sa fim slugile istoriei. Acum e prea tarziu.
Daca tu Victor imi spui si imi arati cum si in ce fel as putea sa fac ceva sa ne trezim din cosmarul asta eu m-as intoarce maine. Inainte de toate insa am o datorie fata de mama mea: sa ii asigur o viata linistita lipsita de groaza zilei de maine. Traind in Romania acum nu as avea aceasta certitudine.
D-le Ciutacu, imi pare rau, dar cred ca ne propuneti sa ne lamentam. Oricum ma gandesc ca ma dadeam pe autostrada suspendata in Bucuresti, intr-o Dacie 1410 ceva mai imbunatatita, pt ca suntem in 21 si as fi avut numere fara sot.
Si eu imi puneam aceeasi intrebare ieri, cand ii povesteam fetitei mele cum am stat,in ger,pe 20 dec.1989,la rand la tutungerie. Se primisera chibrituri. Si se dadea cate un bax intreg.Si, copil fiind, am fugit de acasa, am inghetat 30 min (putin,se suplimentase si numarul de vanzatoare)la un rand flancat de militieni cu baionetele scoase. Cand am aparut, fericita, ca vom avea cu ce aprinde lumanarile iarna, cnd se va opri lumina, mamaia plangea (o pacalisem ca merg la cutia postala!), iar parintii tremurau la servicciu. Urmatoarele zile am fost pazita sa nu mai fug de acasa. Pacat. Se mai primise si banane, portocale… Si chiar nu stiam ce va fi [este 20 ani. Nu stiam nici de Ciutacu, nici de moguli, nu stiam ce e ala tonomat. Si pun pariu ca nici Ciutacu nu stia. Nu stiai nici ce-s alea “Vorbe grele” si cu ce se mananca.Nu stiam nici de Badea, nici ca voi astepta,astazi, cu emotii… sa fac rating la mogul,ca sa vad “pene pe fund”!
Sa traim bine.
adica,daca nu apari ‘pe sticla’ si nu esti vedeta,trebuie sa te simti ratat si frustrat?nici nu stii ce bine e cand esti anonim!cred ca esti confuz si ,probabil,un piculet depresiv.
Ce as fi facut eu? La revolutie aveam 9 ani si tocmai “trecusem” prin ceremonia de învestire ca pionier. Probabil as fi terminat scoala generala in comuna in care am locuit ceva ani, as fi facut apoi liceul la Craiova (obligatoriu Carol I) – intre timp l-am absolvit si a fost Carol I – apoi as fi intrat la facultate.Avand in vedere “talentul ” la troica stiintelor exacte (mate, fizica si chimie) probabil as fi devenit fie prof de istorie, fie magistrat.
In rest povestea voastra ar fi (ar fi fost?) aceeasi cu a mea. Poate ca procuror sau judecator nu as fi batut covoare la bara dar nu poti sa stii niciodata, nu?
Intrebarea esentiala este, din punctul meu de vedere,ce as fi facut daca as fi fost contactat de Securitate pentru:
a) a turna
b) a deveni agent activ
Mi-e frica sa imi dau un raspuns pentru ca stiu ca as fi subiectiv: gandesc si simt prea mult cu mintea si sufletul pe care le am acum.
Dar daca atunci as fi fost altfel? Daca eram îndoctrinat, multumit de traiul meu, beneficiar al unui regim pe care nici nu l-as fi banuit poate ca fura si manjeste viata oamenilor “normali”?
Victor, tu ce ai fi facut daca Securitatea te cauta pentru a-ti propune un targ “reciproc avantajos”?
@voceacatorvarationali: nu va propun nimic. era un text personal.
@Marilena: da’ de ce nu-i scrieti direct lui Mircea?
@purcelix: de unde se deduce melancolism/oftat? mie mi-a mers mai bine
@Radu: habar n-am. impulsiv cum sunt, cred ca in prima instanta-i injuram. depinde cum si daca insistau dupa. multumesc lui Dumnezeu ca nu m-au considerat interesant.
@cernobit: devii plictisitor emitand sentinte. eram inginer ratat fiindca n-am dorit niciodata sa fac facultatea la care am intrat, da’ la jurnalism n-aveam loc de idolu’ tau si de toti activistii si securistoizii de la Stefan Gheorghiu. multumit?
nu’s ce-as fi fost fara Revolutie..de fapt nici acum nu stiu ce sunt si ce fac.Uimitor dar dupa cate citesc aici mai toti par sa stie si ce fac dar si ce-ar fi facut ” in caz ca n-ar fi fost sa fie”.Eu, marturisesc, ca am mari dubii si n-as putea sa raspund acestui exercitiu cinic de sinceritate imaginativa. As putea spune CE-AS FI DORIT SA FIE(FIU)IN CAZ CA N-AR FI FOST (Revolutia).Multe mi-as fi dorit sa fie/fiu,totul depinzand de context si de varsta-Pe la 10 ani imi doream sa fiu Neskeens,jucatorul OLANDEI finalista CM din 78, dupa ce renuntasem la visul avut pe la 7 ani- acela de a fi Mihai Viteazul..Pe la 12 ani, in timp ce stateam la coada la ratie,ma gandeam ca n-ar fi rau sa fiu unul dintre aceia care intrau prin spate si ieseau cu sacosele pline.Pe la 16-17 ani doream sa fiu o alta “floare de IRIS” sau, mai rau, sa pun in aplicare vorba refrenului “utecistii de azi, refegistii de maine”.A venit Revolutia si nici asta n-a fost posibil..RFG-ul nu mai era acolo…Asa ca m-am resemnat si am acceptat sa fiu un capsunar…
As fi mers la teatru cel putin de doua ori pe luna, pe bilete aduse de baiatul istet al institutului si repartizate pe pile si ochi frumosi, as mai fi vizionat desena animate ori sf-uri antologice, pe furis, seara, intr-o sala mica de la muzeul de arta, as fi traficat filme de mari regizori americani, pt a le viziona noapti in sir pe video-ul lasat in custodie de amici plecati in concediu, mariana, amica de la alimentara, mi-ar fi furisat cate un pachet de unt si-o maslina ca pe cine stie ce droguri, as mai fi citit o mie de carti in astia 20 de ani, s-o tie Dumnezeu sanatoasa pe doamna sefa de la fosta librarie de la coloane din piata romana, in schimb azi, la fix 20 ani de la inceperea tragediei din bucuresti, am vazut la tv un personaj grotesc mintindu-ne relaxat, in fata, pe noi toti. Ce lectie! Ce blestem!
@ Raluca:
Să ştii că aceia care erau mai mărişori ( 🙂 ) la Revoluţie, ştiau ce e ăla un tonomat, pentru că avuseseră ocazia să şi bage bani în el şi să asculte muzică.
Cât priveşte sensul dat de Băsescu,…asta-i altă mâncare de peşte! 🙂
DOMNULE CIUTACU
Am urmarit astazi la televizor reinstalarea ca presedinte al Romaniei a domnului Basescu.
Pentru mine a fost o zi trista,la 20 de ani dupa revolutie sa vad un presedinte care in cei 5 ani de mandat pe care i-a avut, a produs
vrajba si discordie nationala ,a manipulat electoratul prin pomeni electorale , a folosit institutiile statului in fraudarea morala a alegerilor.
Acum ne pregateste un guvern marioneta cu servilul Boc prim ministru si vechi ministii din oligarhia PDL la pupitrul cu bani.
Guvernul propus reprezinta grupul de interese al PDL si este total in dezacord cu cuvintarea de la instalare.
La virsta de 58 ani nu mai am nici o speranta,
consider ca peste 5 ani va fi pre tirziu pentru mine sa mai asteptept o schimbare.
DRAGI ROMANI SA TRAITI CUM ATI VOTAT|
@DREPTUL IOV: de acord cu dumneavoastra, da’ n-are legatura cu subiectul
Imi cer scuze domnule Victor.DVS am vrut sa va scriu si vorbeam in casa cu fiica mea sa lase radio ca incepe emisiunea lui Mircea Badea.
Cum sa va scriu dvs sa-i transmiteti lui.Inca o data imi cer scuze.
V-am scris si dvs tocmai pentru ca nu ar fi prima oara.De f multe ori mi-am permis sa imi exprim si eu o parere pe acest blog.
Urarile ramin valabile pentru toate persoanele care imi sint dragi,de la care am ceva de invatat si mai ales v-am privit cu mare placere tot anul 2009.
Aceleasi ginduri bune si pt colegii dvs de la Sinteza zilei pe care o urmaresc cu acelasi interes.De fapt,imi incep seara cu emisiunea dvs..continui cu Gidea si apoi cu Mircea…si ma culc.
Sanatate tuturor si mult ,mult bine!!!
Poate mi s-a parut mie ca citesc printre rindurile tale o nunanta de tristete. Poate e doar o forma de a te rasfata nitel, de a gasi o confirmare a realizarilor tale indiscutabile. Fiecare dintre noi a facut o alegere care ne-a hotarit cursul vietii. Pute sa iasa si mai bine, dar de aceiasi bani si mai rau. Tragedia cumplita e a acelora care sacrificindu-se, nu au mai avut sansa sa aleaga. Si azi, cu multa pietate, se cade sa varsam pentru ei o picatura pe dusumea si sa soptim cu smerenie un Dumnezeu Sa-i odihneasca in pace! Dar pe de alta parte, daca ne piere optimismul, chiar ca sintem fripti. Marele Stan Laurel, pe patul de moarte le-a zis prietenilor: “Daca plinge vre-unul dintre voi la inmormintare, pe cuvintul meu ca aceluia nu o sa-i mai adresez nici un cuvint niciodata”.
As fi lucrat intr-un spital “de nomenclaturisti” – acum lucrez intr-un spital cu circuit “inchis”
As fi invatat pe dinafara sistemul de “pile si relatii” prin care orice / oricum /oricand s-ar fi putut rezolva
– acum stiu pe dinafara sistemul “mita / ciubuc / relatii ” ,ce rezolva orice/oricum /oricand..
Prin acelasi sistem as fi reusit sa iau in preajma sarbatorilor banane verzi ( pe care le-as fi invelit in ziare sa se coaca) , as fi aflat cand aduc oua la alimentara din colt si mi-as fi pus si copilul la coada pentru un carton in plus ….etc.
As fi ascultat pe ascuns Europa libera, as fi rasfoit la lumina lumanarii reviste vechi de moda , pentru a retine modelul si a-l explica croitoresei…
Gandul mi-ar fi fost liber sa zboare ,..dar atat…
In mare recunosc , fara strop de mandrie , ba dimpotriva …..m-as fi descurcat probabil la limita normalului acceptat de acea lume, atunci , de acel sistem rigid….
Un singur lucru , nu as fi avut ocazia sa fac,…in ciuda pilelor /relatiilor ….
Nu as fi reusit sa ofer copiilor mei ….o varianta de invatamant alternativ fata de invatamantul traditional…asa cum fac azi…pe bani multi dar am alternativa ,sa le arat de mici o alta fata a lumii…
Nu e snobism,….
Dar in mare…..oamenii sunt la fel de indiferenti / apatici / agresivi / cuprinsi pana in strafunduri de acel “je m’en fiche”,egoisti si dominati de dorinta de a parveni pe orice cale / oricum…
Am castigat o libertate ,…nu atat noi cat cei care au murit ne-au daruit-o …
O meritam ..?!! Am facut ceva ulterior s-o meritam,..???!!
Cred , ca revolutia a fost “inventata” de destin …pentru copiii nostri ….
In rest,….
Sarbatori Fericite…!!
pentru siguranta locului de munca de care imi povestesc parintii si pentru apartamentul cu doua camere pe care l-a primit taica-miu ca ma avea pa mine si pa sora-mea, da, regret acele vremuri… imi amintesc ca, pici fiind, ma inghesuiam cu cartele de paine in mana pe la magazinu’ de vis-a-vis. tin minte ca odata, dupa ce am plans la o coada, la care m-a trimis maica-mea pentru compot de ananas, am venit acasa si cand am desfacut conserva erau masline. unde era ananasul meu? dumnezeule al romanilor! az ma inghesui cu nevasta si doi copii ai mei dimpreuna cu soacra-mea in apartamentul acesteia dobandit tot pe vremea lu’ impuscatu si tremur ca o varga la gandul ca fiind bugetar, la anul s-ar putea sa fiu sarit din organigrama…asta este. mergem inainte si poate ajungem dincolo de granita ca sa simtim si noi cum e sa traiesti nu numai pentru un salar pe care il dai pe datorii, taxe si impozite si apoi te imprumuti ca sa cumperi o paine la gura nevestei, un lapte praf si pampers la aia mici si tie un covrig la munca… hai, sa aveti sarbatori asa cum vi le doriti si viata cum vi-o faceti voi!
Ce-as fi facut azi? Sincer? Sa ma gandesc…
Pai in decembrie “89 eram inginer electromecanic – proaspat absolvent – si pe post in orasul alor mei, care fie vorba intre noi nici atunci si nici acum nu m-a incantat.
Aveam apartamentul meu (nu din repartitie) ci mostenit de la bunici, care avusesera o casa in buricul targului si dupa “sistematizare” ii aruncasera intr-un cartier muncitoresc.
Ei, va mai aduceti aminte cuvantul “sistematizare” ? :))
Această “Sistematizare = Ramură a urbanismului care se ocupă cu proiectarea și reorganizarea științifică a așezărilor urbane și rurale în scopul creării condițiilor optime de viață pentru populație.” Pe scurt, dupa ’77 cand au cazut ceva case, pe bunici i-au demolat ca sa construiasca noul buric al targului, motiv pentru care toti toparlanii si-au luat case “pe centru” 🙂
Asa deci, eram tanara, curtata, post bun, casa, parinti intelectuali, rude la tara bogate si 35 de muncitori in subordine.
Salariul de inginer iti ajungea sa te incropesti oarecum, cu putin ajutor de la ai tai, mai cu economii pe la mancare si la cosmeticale (care incepusera sa se mai gaseasca pe sub mana), iti puteai lua masina si sa-ti faci concediile la mare.
Numai ca aveam o problema, mama nu era membra de partid (fusese refugiata de razboi) iar Comitetul de partid nu prea primea de la mine nicio cerere de inscriere in PCR. Incepusera sa se uite cam ciudat la mine : mofturoasa eram, ma imbracam numai din fabrica de confectii (care facea livrari numai in RFG) si imi cumparam numai pantofi Guban (ca purtam 35 1/2 si altceva imi era ba prea larg ba prea stramt). Iar in aceea iarna primisem permisiunea sa plecam din tara sa ne vizitam rudele (nu puteai pleca la rude afara decat daca erau de gradul I), Ceausescu isi calcase pe inima si daduse o lege si pentru cei de gradul II si III.
Deci exact acum 20 de ani eram afara, la un spectacol la Opera.
Si acum sa facem o proiectie :
Azi, 21 decembrie 2009 : La ora 15:30 plecam de la munca, satula de plecat capul la toti prostii si nespalatii, alergam la cumparaturi si ma inghesuiam cu mamaile inghetate de frig care stateau de la 7 dimineata pentru un kil de portocale.
Apoi ajungeam acasa cu sacosele doldora de bunatati (bineinteles luate pe sub mana) si ma apucam sa imi sun rudele sa vad care vine la masa de Craciun (si cu ce).
Probabil imi sunam copiii sa vad ce cadouri isi doresc nepotii si puneam la cale planul de bataie cum sa iau cu asalt magazinele de jucarii (sau poate asteptam pachete de afara).
Si poate, poate aveam bilete la spectacolul de Craciun cu Tudor Gheorghe sau la vreo piesa de teatru… sau la Opera….
Dar in mod sigur nu mai faceam inca o facultate si 2 mastere si un doctorat ca sa pot sa ma sustin financiar…
Si poate tot asa i-as fi urat si urmasilor lui Ceausescu ce i-am urat azi lui Basescu…
Dar azi, intr-un fel, m-am bucurat ca l-am auzit zicand ca “statul trebuie sa faca un contract cu cetateanul”.
Eu l-am facut in gandul meu : sa nu ma ingroape el, ci sa-l ingrop eu 🙂 pe stat… hei, doar la ce v-ati gandit???