N-am nici dispoziţia, nici disponibilitatea necesară să scriu. Simt că se închide cercul. Sunt 21 ani de atunci. Am câştigat puţin, dar esenţial, am pierdut enorm. Trăiesc cu senzaţia descrisă atât de plastic de CTP că, vreme de 20 de ani, s-au luptat aprig, câştigând pe rând, Partidul cu Securitate. Vă las la dispoziţie spaţiul. Scrieţi aici voi ce făceaţi pe 22 decembrie 1989, ce aţi aşteptat să se întâmple după, care-s (ne)mulţumirile voastre, în fine, ce consideraţi necesar. Hai ciuaua!
Crezi ca altii au mai mult chef sa lase comentarii? De atata fericire si sentimente marete de patriotism,intre doua oale de mancare,te gandesti cu groaza ca nici macar de unde am plecat nu ne intoarcem.Chiar nu mi-as fi dorit sa am in vocabular cuvinte ca Base, Nuti,Videanu, Blaga,Boc,flacara violet, Geoana,Hrebenciuci,Fenechiu,Tariceanu, macro si micro economie,naspa,smen,manele.Exact o mare prostire, pe fata, la asta asistam.
Cred că nu este vorba de un cerc.Cu putină bunăvointă,putem socoti că suntem pe o spirală,cu pasi mici între spire.Dar,poate,cu trecerea timpului se vor instaura noi mentalităti,conditia necesară,dar nu si suficientă,fiind o educare,o instruire adevărate ale celor ce vin din urmă.
Acum 21 de ani poate primeai niste raspunsuri energice si entuziaste la intrebarea : “Ce asteptari aveti de-acum inainte?” Acum insa…chiar nu mai conteaza ce asteptari am avut, nu s-a materializat nici una. Cat despre nemultumiri…nu cred ca imi ajunge spatiul din tot internetul din lume pentru a spune care sunt nemultumirile mele, ale noastre.
Am pierdut senzatia(bucuria) de nou, de special, de deosebit!
Am castigat senzatia si intr-adevar libertatea! Probat, aproape in toate aspectele ei.
Aveam 14 ani la “evenimente” si am crezut ca Caragiale 🙂 va cadea in desuetitudine, dar m-am inselat.
Mai mult, dupa ani, citind opera politica a lui Eminescu, am realizat ca din pacate Romania va ramane si in continuare tot Romania. Inca se confirma! Totul!
A(u) câştigat SECURITATEA !
ma asteptam ca dupa 20 de ani societatea sa produca un produs mai bun decat basescu care e un fel ceausescu mai mic.ma asteptam sa iesim din evul mediu.si daca dupa basescu viitorul il reprezinta eba ,udrea si ponta insemna ca aceasta generatie e batuta-n cap cu maiul si alte obiecte contondente.practic astia te dau afara din tara.nu exista justitie , nu exista echitate sociala, statul e inexistent , coruptia e uriasa.tinerii sunt interesati de telefoane , i’poduri, jocuri pe calculator,piercing ,tatuaje ,etnobotanice etc . normalitatea in romania devine anormalitate.
“si mai vedeti ce scriti” cum spunea un mare contemporan supranumit uzzi.
Daca inainte ’89 mi se parea imposibil sa scapam de Ceausesti, acum mi se pare ca nu ne-a folosit la nimic.
Dupa balamucul din ’89, care numai revolutie n-a fost, am sperat, am sperat si chiar dupa ce era evident ca e inutil, am tot sperat. Nu m-am gandit la mine, m-am gandit la cei care nu stiu incotro s-apuce.
Dupa ce devenise prea tarziu, pentru mine, am facut ceea ce-mi doream inainte de ’89. Am colindat o mica parte din lume. Am inteles ca nu suntem ultimii din lumea asta, am inteles ca romanii sunt apreciati, am inteles ca cei disperati au plecat numai ca sa nu vietuiasca inutil, intr-o tara inapoiata.
M-am intors lipsit de speranta, pentru ca poporul merita mult mai mult, dar sistemul e atat de perfectionat incat nu va permite poporului sa ajunga acolo unde merita. Probabil e prea mult spus, probabil e greu de crezut, dar nu vad cum acest sistem, devenit statal, poate fi infrant de vointa poporului, oricare-ar fi ea.
Zilnic, vad la TV, citesc in ziare, putine idei remarcabile, putini, mereu mai putini oameni care se lupta cu morile de vant. Le doresc Sarbatori fericite, lor si celor care-i inteleg, care-i urmaresc si care nu si-au pierdut speranta.
Celor din Sistem le doresc sa aiba parte de ceea ce ne doresc ei noua. Nici prin cap nu-mi trece ca nu se intelege, adica sa-i arda flacara violet acolo unde-i doare.
Banda lui Mobius ne apartine !
@Corvin: incearca sa rezumi dintr-o bucata. multumesc
Pe 22 Decembrie stateam la coada pe linga Obor la oua, piine si la un pui amarit. Asta am facut mai toata ziua. Seara mai dadeam pe Europa Libera sa mai aud ce se intimpla. In Bucatarie era cea mai buna receptie. Romania era intr-o paragina la fel cum este si acum. SECURITATEA FACEA PLANURI ATUNCI CUM FACE SI ACUM. Atunci trei din cinci romani erau securisti sau turnatori la securitate. Acum e acelasi lucru. Atunci imi era sila ca sunt roman acum am acelasi sentiment. Imediat dupa 22 il vedeam pe Iliescu si imi era sila acum il vad din nou si am aceiasi senzatie.
nu e cerc! asa este !! este o linie franta inchisa.
Dupa 21 de ani descopar ca traiesc mai rau decat inainte de Revolutie si ca unii mi-au furat tara.
Sunt unul dintre participantii la Revolutia din 1989, fara diploma fara nici un fel de avantaje.
Am fost in Bucuresti, in strada din ziua de 22 decembrie dimineata pana pe 23 seara tarziu, impreuna cu un grup de colegi de serviciu.
In noaptea aia a fost un adevarat macel.
Suntem dintre cei norocosi. Toti am scapat cu bine. Nimeni nu a fost ranit desi ne-au suierat gloantele pe deasupra capului.
Dumnezeu a vrut ca noi sa traim.
Acum, dupa 21 de ani de la Revolutie constat cu disperare ca mie imi este mai rau decat inainte de ’89.
Nu am serviciu si nici bani sa ma oprez de henie de disc asa ca risc paralizia.
Singurul lucru pe care acum INCA mai pot sa il fac este sa vorbesc.
Inainte cine vorbea impotriva partidului risca sa fie arestat.
Cei care au strigat JOS COMUNISMUL au vrut sa traiasca mai bine si acum realizeaza cu tristete ca au ajuns sa traisca mai rau.
Sunt curioasa cati dintre adevaratii revolutionari, care au fost in strada in zilele acelea, au o situatie mai buna decat inainte.
Oameni care au stat ascunsi prin debarale au obtinut diplome de revolutionar, au avut si inca mai au avantaje si o parte din ei au ajuns mari stapani peste Romania.
Romania este din nou indatorata puterilor financiare straine.
Romania este condusa de oameni carora nu le pasa deloc de noi ci numai de ei.
Avem nevoie de conducatori care sa guverneze pentru popor
Poporul este norodul, nu tagma jefuitorilor
HAI CA SE POATE!
in douazeci de ani am scris mult si m-am straduit sa aduc un nume bun tarii mele in afara. La un moment dat, sindicatul, alcatuit in marea lui majoritate din paznici, proprietari de pensiuni si femei de serviciu a hotarit ca nu mai fac fata si trebuie sa plec. De atunci scriu si ma depun eforturi pentru ca patria mea sa aiba un nume bun!
Craciun fericit, Victore!
http://radicalexpress.blogspot.com/2010/11/anticorpii.html
Ieri am fost la un eveniment organizat de Clubul Bloggerilor Liberali la Universitatea de Arhitectura in memoria zilei de 21 Decembrie 1989.
Gasiti aici un reportaj si un videoclip, daca imi va fi aprobat link-ul de catre Victor:
Nu am pus reportajul direct aici, pentru ca este mult prea lung.
Pe 22 decembrie eram prea mic ca sa inteleg cu adevarat ce se intampla (9 ani).
Imi aduc aminte ca am sperat ca fraierul ca or sa vina aia apoi ailalti, si ca or sa faca si ca or sa dreaga. De fiecare data mi-am luat teapa.
Voi il injurati pe Basescu (PDL) … l-am (i-am) injurat si eu destul … dar avand in vedere ultimele intamplari cred ca Geoana ar fi fost un presedinte la fel de penal, un fel de Emil Constantinescu – un candidat redutabil dar un presedinte slab … ma rog am deviat de la subiect.
Sper ca peste 21 de ani alegatorul roman sa nu mai aiba de ales intre :
– un candidat usor fascist, populist, carismatic datorita agresivitatii, de viata si cam atat … un candidat care nu merita sa reprezinte Romania in pozele de la UE
– un candidat lipsit de personalitate care executa ordinele mogulilor (nu sunt ei dracu in persoana cum ii prezinta candidatul anterior dar totusi…), un candidat care spune cu candoare ca a vrut sa afle intrebarile unui ziarist – ca un student ce are nevoie de copiute
– un candidat care vorbeste mult dar nu spune cu adevarat mai nimic, un candidat care este in topul absentilor de la parlament dar nu rateaza nici o emisiune TV
Imi exprim speranta ca peste 21 de ani o sa am si eu de ales intre oameni de stat (politici) nu intre personaje de Divertis Show.
Ce aveam acum 21 de ani? Un loc de munca sigur cu un salariu decent;libertatea de a gindi, placerea de a visa, impozite putine, caldura pe timp de iarna. Din cind in cind un concediu la mare. O conducere care de bine de rau a facut drumuri, cai ferate, fabrici, etc., ca sa aiba astia ce vinde pe nimic sau ce distruge. Ce nu aveam: marfa in magazine, posibilitatea de a pleca in strainatate, banci capitaliste. Ce am acuma: un nenorocit de apartament de bloc neincalzit ca nu am bani de asa un lux, un loc de munca pentru care tremur in fiecare zi, un salariu redus cu 25%, taxe peste taxe, marfa in magazine cit cuprinde (dar nu am cu ce o cumpara), preturi enorme in comparatie cu salarul, rate la banca, libertatea de a pleca oriunde in lume (dar nu am bani de asa ceva – doar daca ma bag sluga pe la vreo baba din vest, lucru pe care nu o sa il fac sa stiu bine ca imi pun streangul de git)), o groaza de canale tv pe care vad cam acelasi lucru (cum niste fufe fara cultura invirt cu lopata banii cistigati “in mod cinstit” de niste burtosi cu chelie zisi si oameni de afaceri sau parlamentari, o gasca ce conduce tara spre dezastru sub privirea de vultur spanchiu a unui personaj din esalonul doi comunist dar care infiereaza cu minie proletara fosta orinduire. Sa mai continui? Nu cred ca e cazul…si nici nu mai am chef.
necesar ar fi sa plece astia de fura. dar cine sa-i primeasca daca fura? sa emigreze pe luna si Romania va pierde 50% din populatie. eu in timpul revolutiei nu am asteptat decat sa fiu liber si sa nu mai indur foamea. Cu timpul am inteles ce inseamna cu adevarat sa fii liber iar asta nu se intampla in Romania acum. formal esti liber, in realitate nu. cum poti fi liber cand securistii s-au inmultit de 10x, cand n-ai drumuri, turism, industrie, lideri… nimic. Libertatea in Romania acum e doar un cuvant fara continut. d-aia nu ma pot simti liber in tara mea, d-aia am decis sa fiu cu adevarat liber (in alta parte). stiu ca toate se vor indrepta dar nu am mai potut sa astept, deja au trecut multi ani pe care iam ratat asteptand. cine are infinita rabdare poate sa mai astepte sa se schimbe ceva. hai pa.
Pe 22 decembrie 1989 aveam 2 luni si vreo 2 saptamani, asa ca nu stiu ce faceam atunci. Legat de aspteptari, imi doresc normalitate. O sa ma rezum doar la acest cuvant.
Pai,cum cu ce ne/am ales dupa 21 de ani? Cu DRACU…Atat..
Cred ca ai avut o tema asemanatoare si acum un an . Ocazie cu care observ ca postez pe blogul tau de cel putin 12 luni . Parca ieri ma trezeam in 7 dec. dimineata si mi se parea ca am un cosmar de dimineata vazand stirile .
Pe 22 dec. 1989 eram acasa . In mod normal era ziua in care incepea vacanta , dar conducerea de la Babes-Bolyai (Universitatea din Cluj-Napoca ii zicea atunci , ca era prea cosmopolit numele celui ce-a pus bazele geometriilor neeuclidiene) a hotarat sa inchida inca din 20 toate caminele . Eu stateam in cel mai vechi camin al Clujului , in Avram Iancu , central , si miercuri dimineata am fost anuntati netam-nesam ca pana la 1 trebuie sa plecam toti acasa . A fost o mica surpriza . Asa ca vineri eram acasa , intr-o comuna suburbana si comentam de zor evenimentele din tara cu vecinii (toti lucrau la oras , la 8 km , si tocmai fusesera trimisi acasa inca de dimineata ) . Cand am auzit la radio (mergea din inertie , nu-l prea luam in seama) ca “poporul roman , cu incredere in Dumnezeu …” , n-am realizat prima data . Apoi mi-am dat seama ca n-am mai auzit numele Creatorului intr-un comunicat oficial la radio si … Am sarit la TV , l-am deschis , i-am vazut pe Caramitru si Dinescu (“Am invins!”) … Am iesit afara in papuci de casa (era un noroi imens) si am alergat din casa in casa pe la toti vecinii sa-i anunt pe toti . Cam atat , nimic spectaculos … A , si am stat toata ziua si noaptea cu ochii pe televizor , traind inclusiv cosmarul stingerii tuturor luminilor din platou , moment in care mi-a scapat un “s-a terminat … s-a intors” , din fericire neconfirmat . Era si ziua mamei , n-am avut nicio petrecere , dar a doua zi , sambata , am taiat porcul . Doi colegi care-si planificasera nunta pe 30 si-au amanat-o atunci … Aveam multi prieteni prin Bucuresti , Cluj , si am trait zilele acelea in telefoane cu vesti care de care mai naucitoare (doi dintre colegii nostri , care erau la scoala in Bucuresti , nu au mai dat niciun semn de viata de prin 20) , dar pana la urma nici astea nu s-au confirmat , din fericire . Zilele acelea si lunile care au urmat au fost perioada cea mai euforica din viata mea – aveam senzatia ca s-a deschis o cale pe care puteam pasi ca sa realizez , ca sa realizam , orice . Cat de naiv am fost …
In 21-22 decembrie am fost liber. Am umblat de nebun in acele zile prin Sibiu si m-am simtit fericit.
Dar, am vazut reactia concetatenilor mei, indobitociti, care doreau doar un alt fel de socialism. Cel cu fata umana…
Si parca am presimtit ce va urma; si am “tradat” tara. La 35 de ani,cu 3 geamantane si 3 copii mi-am luat lumea-n cap….
Privind inapoi la cei 21 de ani trecuti, pot spune ca sunt foarte multumit; am realizat tot ce mi-am dorit; familia multumita si o viata cu bucurii…
Numai eu, in nebunia mea, mai ma incrancenez la ceea ce se petrece in tara. Nu ma afecteaza decat sufleteste; sunt mai rau decat cei ce traiesc acolo. Da´ poate ca nu-s io normal…
Va doresc tuturor o seara placuta…
Se simte, se vede, se intelege indisponibilitatea ta de a scrie(vorbesc numai in numele meu).Ne lasi noua spatiul.Onorant si greu, Victore! Dar, icercarea moarte n-are! Sincer, marturisesc ca pana acum n-am incercat niciodata sa rememorez zilele alea in ceea ce-mi priveste propria-mi persoana. Eram tanara stagiar(nu implinisem decat 23 de ani) si “prestam” de doua luni la un AEI(repartitie guvernamentala-deh),unde in ziua cu pricina eram “ofiter de sevici” impreuna cu domn paznic schiop si putin surd undeva la 20 km de oras. Am stat toata noaptea raspunzand la telefonul unde sunau toti de la “judet” intreband daca s-a mai intamplat ceva, si daca da sa”raportezi imediat!”.A, da mai aveam si un aparat de radio(functiona pe baza de pumni din sfert in sfert de ora)la care incercam sa ascult,sa gandesc si sa incerc sa inteleg ce se intampla, si mai ales cum va fi de ….maine. Sincer, nu am reusit mare lucru ,acolo eu cu mine,cu paznicul ,telefonul si aparatul de radio. Abia a doua zi cand am ajuns acasa cu o masina ce transporta lapte si mi-am gasit mama pregatita sa plece pe jos sa vada “ce face coplilul ei” de care nu stia nimic de mai bine de 24 de ore, am crezut eu atunci ca totusi nu avea sa mai fie la fel ca pana cu o zi inainte. Si nu a mai fost. Pe tata l-am vazut abia pe 24 seara cand a venit acasa sa faca o baie,sa se schimbe, sa manance ceva,sa ia un termos de nechezol si niste provizii de tigari, pentru ca spunea el”Gata,acum pot sa scriu liber,curat,asa cum simt eu.Nimeni n-o sa-mi mai taie nimic!” Si a scris liber. Si a folosit cuiva oare? Ma intreb lucrul acesta dupa 21 de ani? Eu am facut bine, rau? Asteptari atunci la 23 de ani au fost “cu carul”! Acum, da se cam inchide cercul cum spui tu ,si mi-e teama am pierdut puterea de a mai incerca sa sper ca-mi va fi “bine”! Tu ce crezi?…..am facut bine,rau eu si ai mei?
Aveam 10 ani, parinti tineri si sanatosi si aberam cu mama despre diferenta intre o revolutie si o lovitura de stat. Imi merge acum chiar prea bine profesional si financiar, multumesc lui Dumnezeu, am o casnicie buna in cei 5 ani impliniti azi, insa ma lupt cu toate puterile cu boala mamei care, la fel ca basescu imi hahaie in nas si ma duce la disperare. Nu mai suport comparatiile, e adevarat ca in ceea ce asteptam noi de la ei sunt toti la fel, dar astia efectiv ne degradeaza pe toti ca fiinte deja prin sentimentele pe care ni le provoaca. Sunt atat de dezgustata de prestatia lor, incat cu toata modestia m-as oferi sa ma apuc eu insami de treaba in tara asta, stiu sigur ca as face orice mult mai bine decat ei. Dar cum nu apartin nici Partidului nici Securitatii, n-am cum sa am acces la terenul der joc.
Asa ca ma rezum la luptele mele marunte cu viata si ma bucur ca va veni martie cand poate caprele noastre vor fata si ma voi bucura de iezi, de frunze, de soare, de iarba si de raul din Costesti, unde speram noi, eu si hipiotul de barbatu-meu, sa ne gasim linistea.
Cat despre Revolutie, sper ca ii voi educa pe copiii mei daca voi avea macar sa participe la una, daca parintii mei si generatia mea au ales calea asta.Pacat de cei care au crezut in noi, am fi putut cu totii mai mult.
eram la jumatatea vietii, exact!
eram in caminele din “6 martie” si eram exaltat si optimist.
imbecilii care s-au urcat “la volan”, fara sa aiba permis, sunt pe punctul de a ma face sa ma uit cu jind la ceea ce se putea face in prima jumatate a vietii mele, tocmai pentru ca s-a ajuns sa se traiasca la fel ca atunci.
cui sa-i mai spun ca m-am saturat pana peste cap de marlania jmecherilor care au ajuns etaloanele reusitei.
doar copilul pe care trebuie sa-l cresc ma face sa fiu ponderat. indiferent cum, si in genunghi, trebuie sa-i gasesc “calea”.
Unii vor spune că în decembrie ’89 ne pregăteam de a sărbători Crăciunul, care a fost ultimul dein era comunistă. E adevărată asta!
Mulţi însă habar n-au ce s-a întâmplat atunci. De fapt nici nu vom şti…
off-topic
Nene Victoreee, ce-o zîs Firea??? Că Ciuvică, viitor posibil redactor şef la JN??? Aaaauăleu!
Mooor! Ai găst “meleonu'” de ziceai matale…
😀
Banzai!
Revolutia m-a prins undeva intre o joaca pe maidane si o emisiune ascultata “pe furis” al celor de la Europa Libera coroborata cu celebra transmisiune TVR (impreuna cu parintii care ma “responsabilizau” explicandu-mi evenimentele de atunci) ….si pot spune ca m-a prins prea devreme, daca e sa ma raportez la prezent.
Ne-am facut sperante,si eu si parintii mei, visam la aceasta zi a descatusarii, a posibilitatii de alege ce vrem noi…dar s-a ales praful in final…Acum ne despart (doar fizic,ce-i drept) mii de kilometrii distanta pe care i-am pus intre noi la putina vreme dupa a doua “descalecare” a matelotului.Problema mea este alta….ACUM, spre deosebire de alte dati, cand obisnuiam sa fac o introspectie a anului care se scurgea si creionam diverse target-uri pentru anul urmator sunt lipsit de idei, de substanta si de planuri legate tara natala….parca se termina totul,orice efort e in van,nu se contureaza nimic bun pentru noi romanii.
Am credinta in Dumnezeu si,personal,merg mai departe in felul meu…
Senzatia legata de un razboi cinic Partid-Securitate am avut-o, insa m-a parasit brusc acum o bucata de vreme….nu exista aceasta LUPTA(am conchis, eu, in mediocritatea mea usor paranoica…),combatantii nu sunt conturati, exista doar EI (structurile secrete ce nu se vad, doar se simt).Agenturile au lucrat si inainte,o fac si acum cu succes si o vor face in continuare, spre dezamagirea celor care cred ca te miri ce “pitifelnici” din Guvern lucreaza intru bine lor,al statului social, al omului de tip “corect si cinstit”.
Cu toate ca tonul discutiei nu fost unul motivational si revigorant, inchei mai calduros :
Sarbatori fericite alaturi de familie si de cei dragi,Victor Ciutacu!
La noi in municipiu resedinta de judet, urlam in fata primariei(sau ce era pe-atunci), ne-am privit in ochi cu armata, care hotara ca e cu noi(spre norocul nostru), apoi am pazit primaria, unde niste ‘oameni de bine’ au format un consiliu prvizoriu de salvare nationala, sau ce, apoi am trecut pe la securitate, unde alti ‘oameni de bine’ si-au dat cuvantul lor de pioneri ca e ‘totul in ordine baieti, puteti pleca linistiti’, apoi spre dimineata am mers acasa si m-am culcat.
Deci nu ma inscriu la categoria de ‘revolutionar de bine’ ca nu facui nimic concret. Sau ce…
Lehamite…
Hmmm…Păi nu prea ştiu ce făceam atunci. Am abia acum 24 de ani. (Mulţi înainte…Mulţumesc) Nu vreau să par un d’ăla care se ştie la toate, le comentează el pe toate, că el ştie mai bine, nu ştiu ce…bla bla bla…sincer, mai bine să nu cunosc toate răutăţile din lumea asta şi în special din România. Încerc mai degrabă, ca într-o societate care se complace în penibilitate, să îmi (re)cunosc limitele, să îmi pun toată forţa psihică la treabă, să fac bine ceea ce ţine de mine, fără şmecherie, hoţie sau înşelăciune…poate n-am (de fapt sigur) cuvintele la mine să aştern exact ceea ce e în mintea mea…aşa că apelez la un citat celebru: „Fii ti schimbarea pe care o vrei să o vezi în lume”. Adică, ştiţi?…dacă fiecare renunţă a face CEVA pe principiul: ăla dice nu face?” atunci nu o să putem fi niciodată într-o direcţie spre ÎNAINTE. Bineînţeles, domnule Ciutacu, (şi asta o ştiaţi şi fără să mă bag eu în seamă) că cei ce formează PARTIDUL şi SECURITETEA, cunosc foarte bine toate aceste lucruri şi expuse chiar la un nivel mult mai înalt şi mai profund în esenţă(e) faţă de ce am mîzgălit eu aici pe domeniul dvs. Oricum…marea mea mulţumire este că, în ţara în care m-am născut nu sunt nevoit să trăiesc sub JUGUL COMUNIST care era înainte asupra acestei Românii. Iar nemulţumirea care lasă un gust amar, şi face uitat orice motiv de împlinire sufletească (dacă vreţi) este faptul că nici nu ştim (nu toţi, bineînţeles) să profităm de această democraţie, dar mai grav este faptul că mulţi, foarte mulţi nu înţeleg acest fenomen. Nu afirm, cum am mai zis, că eu le cunosc pe toate, dar în mod sigur populaţia acestei ţări nu acţionează ca şi cum ar înţelege cu ce se mănâncă libertatea. Ei însă ştiu. Ştiu suficient de multe.
Lucrul ăsta îmi aduce aminte de o istorisire spusă de bunicu-mi-o! În vremea când se discuta abolirea sclaviei în Statele Unite, cei care „deţineau” sclavi începeau să-şi facă probleme că vor rămâne fără servitori. Însă s-a ridicat următoarea premisă: S-a abolit sclavia. Buuunn…Dar atât timp cât ei (cei care erau sclavi) nu ştiu încă lucrul acesta, ei tot aşa or să se comporte. Deşi erau liberi, trăiau ca şi sclavi pentru că nu cunoşteau adevărul.
Tind să cred că televiziunile de azi, mai degrabă spală creierele boborului decât să expună adevărul. Nu toate…nu dau nici un nume, nu asta e intenţia. Realitatea (ooops! Scuze) este că ceea ce este BUN la tv este în cantitâţi mult mai mici decât porcăriile care orbesc ochii privitorilor.
Am scris de trei ori mai mult decât dvs. Am spus NIMIC în multe vorbe, spre deosebire de dvs. Nu am îndemânarea să pot spune multe lucruri cu puţine cuvinte. Poate mi-o voi exersa pentru viitoare comentarii. Atâta sper să nu fie cu supărare. Numai bine şi sărbători fericite!
Doamne-ajută!
eram pe strada, ca multi altii. inca nu implinisem 18 ani si am crezut ca am scapat de blestemul “capului plecat”. Acum nu inteleg cum e posibil sa fie acceptata o dictatura (a nesimtirii si furtului pedeleprelor bashiste) dupa ce OAMENI in ’89 au murit pentru libertate.
Astept sa iesim ca atunci si sa maturam tot gunoiul portocaliu si sa avem o societate normala si civilizata.
Desigur, nu mai avem voie sa repetam greseala de a fi crezut ca nu e nevoie sa fim activi in plan politic si social. Reactia fata de devierile celor ce se imbolnavesc de putere trebuie sa devina o parte importanta a vietii noastre. Societatea civila suntem noi toti.
Nu mi-am inchipuit ca sunt atat de prosti securistii. Acum vad ce au facut din tara. Si dupa cum omul sfinteste locul, iata ce fel de (ne)oameni sunt.
Am castigat speranta unei vieti mai bune si am deschis ferestre si usi spre lume.
Mi-e teama ca poporul roman este predispus la dictatura, pentru ca mentalitatea noastra l-a emanat si pe Basescu, care nu este un accident, ci un rezultat trist al unei gandiri primitive,al lipsei de educatie si cultura (dar nu de inteligenta).
Noua, romanilor ni se potriveste monarhia.
Dar avem parte de dictatura. Unii o merita, cei care nu o merita, au un rol, o misiune, poate.
Dumneavoastra, domnule Ciutacu, aveti o misiune, aproape impovaratoare, trista.
Sa ne educati, sa ne informati. Nu cedati.
In suferinta gasim catharsis-ul, in durere, in revolta, in protest.
Este sfasietor…ca au murit atatia tineri la revolutie. Trebuie sa facem ceva, sa merite sacrificiul.
Nu am castigat nimic.
Am inlocuit dictatura cu haosul.
La moartea sa, Ceausescu lasa in urma o tara cu un potential economic si demografic semnificativ, care, ajunsa pe mana unor guvernari potrivite, s-ar fi putut integra usor in structurile economice si politice internationale. La finalul mandatului sau, Basescu va lasa o tara intr-o catastrofa economica si demografica, indatorata FMI, un stat si o natiune in curs de disolutie…
In 1989, au existat agitatori, care au scos populatia in strada. Acum, unde ne sunt agitatorii ? 🙁
Hm, plangeam pe infundate in fata televizorului. Aveam 8 ani iar tatal meu era intr-o baricada umana asupra careia s-a tras timp de vreo ora… in direct la tv. L-am asteptat plangand cateva ore. Niciodata secundele nu au trecut atat de greu. Din fericire el s-a intors acasa dupa alte cateva ore, spre dimineata.
Privind retrospectiv asupra vietii politice ulterioare, a apucat sa regrete momentele acelea de iresponsabilitate (avea 2 copii acasa, de 8 si 2 ani). A nu se intelege ca regreta perioada de pana-n 89, chiar deloc, dar regreta ca a riscat atat de multe pentru ca niste c… (nu pot spune) sa profite din plin.
PS: Nu a dorit niciodata sa fie fericitul posesor al unui certificat de revolutionar. (asta cred ca e o si mai mare iresponsabilitate :)))
Eram în vacanţă, acasă în Sibiu. Ştiam încă de la Cluj (eram student în anu II) ce-i la Timişoara. Ştiam că la Cugir a fost prăpăd cu o zi înainte, adică pe 21. Noi de acolo plecaserăm cu 3 luni înainte. Bunicul meu era acolo. Toată ziua am încercat să-l sun. La noi în cartier erau “decît” 3 telefoane publice cu fise, toate blocate. Mi-am luat inima-n dinţi şi am plecat spre centru. Se trăgea. Auzeam că se trage şi de pe “Centrul de Calcul” (în clădirea aia la ultimul etaj lucra tata), de pe Continental, peste tot. Io mă duceam intr-acolo. Am reuşit să prind Cugirul de la niţte rude. Bătrînu’ era bine. Ajung acasă seara, tata nu! Înapoi. Ne-am întîlnit pe drum. Văzusem fuga de pe CC înainte să plec. Am zis gata! Am scăpat. Ce speram? Să-mi termin şcoala şi să-mi fac treaba de inginer. Mai departe nu gîndeam. După aia… cunoaştem.
Ce-mi doresc acum? Un PSL de la Cugir, cu “ochean” Zeiss. Unde să plasez “bomboanele” ştiu. Cum la fel de bine ştiu că n-o să am ocazia.
Bnazai!
Pe 22 decembrie l989 m-am ferecat intr-o camera de teama familiei securiste din America la care am nimerit in vizita mea istorica pe Pamantul Fagaduintei, si urmaream evenimentele din Romania. Suna telefonul si o voce cunoscuta ma anunta: Vino! De azi s-a instaurat democratia in Romanie! Am scapat de dictator! Si m-am intors. Dupa 21 de ani am de a face cu un dictator la fel de nemilos ca atunci.Ani irositi de pomana!
Daca n-a fost revolutie in tara,a fost la mine in casa.Am pierdut in cateva zile aproape tot.Explicatiile le-am primit abia la 21 de ani.Vagi,spuse cu teama.Au urmat 10 ani in care a trebuit sa invat sa fac cum spun altii,nu cum doresc eu.Nu vreau sa retraiesc niciodata momentele din trecut.Ceea ce vad acum,mi se pare floare la ureche.Macar acum ne putem ajuta fara riscul sa ajungem in puscarie,vanati prin munti ,otraviti sau “scosi din sisteme” pe motiv de incompatibilitate sociala.
basescu e un nimeni , dar aici ne-au adus si restul hotzilor de nastase , iliescu , voiculescu and comp.
Eram prea tanar ca sa stiu cum era inainte de ’89, dar acum cu siguranta e mai bine pentru ca pot pleca afara sa fac niste studii si sa-mi fac o viata buna. Dvs ce-ati fi facut, d-nule Ciutacu, daca eram inca in comunism? Despre ce mai scriati si pe cine turnati? Sau ati fi tinut piept sistemului ca acum?
aveam 12 ani, eram prins si eu de entuziasmul, vacarmul celor din jurul meu, acum putem spune ca prin 22 decemberie ’89 s-a cam semnat actul de desfiintare al Romaniei, bagindu-ne pe git rominia asta minora, imbecila, caraghioasa. si Romania aia era caraghioasa, dar nu si grobiana.
simt ca pierd toate vagoanele vietii, ieri am simtit pentru prima data in viata mea ca-i urasc pe cei care au facut revolutia, ca mi-au suprimat o directie, o vocatie, sperantele. poate vor fi unii care imi vor spune ca sint inadaptat sau ce ma impiedica sa reusesc (cit urasc acest cuvint!). totul ma impiedica, totul, inclusiv eu.
nu mai vreau sa aud de libertate (pina la urma avem un ziar cu numele asta, continutul lui spune totul despre tara asta), despre comunism, despre eroi, despre idealuri si alte cacaturi bune numai pentru idioti.
Da, se inchide cercul.Si ce se va intampla cu noi toti?
@Cip: nu scriam nimic, ca n-aveam dosar sa ajung presa. si nu turnam pe nimeni, ca n-am vocatie de turnator. nici de erou, nici de turnator. probabil ca as fi fost un inginer obisnuit de provincie.
Am infrant!
uitati-va la comentariul lui garm, ce sa-i faci astuia? l-a prins ginditul cind mintea i-era in pauza de masa si s-a gindit el daca era geoana, daca era x, daca era y, smecherii intelectuale, manevre de logica din cot de limba.
a tinut sa ne spuna ca si-a facut autocritica fiind brusc lovit de apogeul meditatiei: trei rinduri stupide despre ce s-ar fi intimplat daca…
pai garmule, acum, presedinte e un nene numit basescu si punct. nu daca, nu ce s-ar fi, ce ar fi…
bati rau in sporovaiala portocalie!
@cristian pantilimon: fiecare-i liber sa posteze ce crede de cuviinta si nu vad de ce ar trebui sa ne judecam unii pe altii
eu eveam 10 ani in 89. eram cu mama pe strazile clujului in cautarea tatalui care pe vreme aceea era maistru in CUG-ul clujean. si aveam asa un sentiment de multumire mai ales cand ma gandeam si stiam ca nu mai trebuie sa stau la coada la manuale . well….sentimentul asta si dorinta de a reusi ca tara am pastrat-o pt. multi ani dupa. Aveam incredere in dorinta si puterea poporului roman ca vom reusi si ca impreuna vom ajunge acolo unde ne este locul. pana cand intr-o zi am renuntat si am plecat. Ti se rupe o bucata din suflet cand sti ca patriotismul si munca nu mai sunt de ajuns. si ajungi sa traiesti prins intre doua tari si sa nu sti ce sa alegi….pana cand iti dai seama ca daca nu ar fi parinti nici nu ai mai vrea sa auzi de tara aia. Stateam si ma gandeam ca daca Romania e de marimea statului Delaware si populatia cat a New York-ului…stateam si ma gandeam ca poate daca aducem guvernatorii celor doua state ei poate pot face ceva din tara aia. O tarisoara asa de mica si cu un popor muncitor trebuia sa fie astazi la atatia ani de la revolutie o mica Elvetie. Cat se poate fura din tara aia? Ce se mai poate fura din tara aia? Imi zicea tata acum cateva zi ca din zona industriala a Clujului nu a mai ramas nimic. Decat terenul tasat dupa ce au distrus tot. Lucrau in cug-ul clujean cu roboti japonezi…ajung sincer sa cred ca am ajuns mult mai jos decat am fost in 89. libertatea cuvantului e un termen efemer….nici nu vreau sa ma gandesc cate nopti nedormite aveam daca eram in locul tau. Nedreptatea e ceea ce m-a omorat si ceea ce ma va enerva oricand.De ce trebuie ales sa faci rau cand poti sa faci un bine? de ce ti un on intr-un spital si refuzi sa il operezi pana cand nu primesti ceva de la familie?de ce…am atatea de ce…si nici un raspuns. singurul lucru ce cred ca l-am obtinut e libertatea de a calatori .
Cum a fost posibilă o decădere atât de dramatic și de vertiginoasă? Ce a mai rămas din idealul revoluționar? De fapt, ce putem să mai aniversăm zilele acestea? Doar decăderea unui dictator? Însă sistemul care l-a propulsat unde este? Și cei care l-au construit unde au dispărut?
E o certitudine faptul că eliminarea lui Ceaușescu nu a fost urmată și de o prăbușire a sistemului. Ceea ce diferențiază momentul 1989 din România comparativ cu alte țări foste comuniste este faptul că pe plaiurile carpatine comunismul nu a suferit o explozie! Așa cum s-ar fi așteptat! Revoluția română a determinat doar o IMPLOZIE a acestuia. El nu a dispărut, ci s-a disipat…Intrând într-o normalitate dubioasă!
În schimb, a dispărut spiritul civic revoluționar, deoarece REFORMA a înlocuit revoluția, iar CONSENSUL a fost socotit mai util decât protestul.
Ca atare, cetățeanul a intrat în con de umbră, statul luându-i locul. Aceasta pentru faptul că întărirea instituțiilor a avut prioritate în fața exigențelor unei democrații cu adevărat participative. Drept consecință, cetățeanul a devenit util doar o dată la patru ani!
Bine, domnule ‘Ciucatu’ :), intre primarie si securitate, am dat o fuga acasa, si-am baut un litru de lapte batut cu niste paine uscata, ca altceva nu aveam si muream de foame. Deci, apoi ne-am dus fortosi asa pa la securitate, unde ‘totul era in regula’ .
In schimb a doua zi am fost retinut acasa pe motive de sanatate. Adica am stat pe si-anume pe ‘toileta’ toata ziua… De, laptele batut de pe vremea aia batea orice soi de activia de pe vremurile noastre 🙂 🙂 🙂