Elena Udrea a anunțat instanța că și-a băgat hârtiile de refugiat politic în Costa Rica. Și că mai vine la Paștele Cailor. Mă aștept ca și Alina Bica să facă la fel. Iar acum aud că cică ar fi și Diacomatu pe goană și tot în Costa Rica. Nu se califică pe lista favoriților mei, dar să mor dacă nu mă bucur. Și mă distrez. De ce? Pentru că, da, nu-s orb, văd și eu excesul de oameni care o taie înaintea sentințelor. Sunt toți nevinovați? Categoric, nu. Dar în haosul ăsta nu mai știi care-i alb și care-i negru. De fapt, nici unul e, toți sunt gri. Iar ăsta e marele “merit” al justiției selectiv-politice. În care țintele au fost înșfăcate la grămadă, fără criterii obiective. Intrai pe listă, te lua miliția. Și, dacă nu cedai tu psihic în arest preventiv cât să recunoști orice ți-ar fi putut îmbunătăți situația, te înecau atleții procuraturii în acuzații și dosare, să încerci tu ca fraierul să te ștergi de scuipați. Iar faptul că unor cetățeni ai unui stat membru NATO și UE li se recunoaște, pe meridianele îndepărtate ale globului pământesc, măcar temerea că sunt victime ale unor persecuții politice în justiție e cât se poate de elocvent. Iar ălora care se dau cu curu’ de pământ că ne fug penalii de spaima condamnărilor cu executare le răspund fix ca-n bancul celebru: “nu voi ați început?”
Și ei, și ‘penalii’ care fug au început totul.
Singurul regret e că, dacă se va face vreo reformă (că de reconstruit economia țării, numai de FDI și „Să vină străinii” aud, deci nema și aici), nu se va putea organiza o trupă specială de „vânători” să-i țintească (metaforic, desigur) aceste rămășițe care au plecat în același mod cum au și apărut pe spațiul public. Nu mai zic de cei care au rămas și nu au vreo problemă (încă, nu știm) cu plecarea.
Dacă scapă Nuța și și-o fură Luluța (cum pe ce? Pe abuz în serviciu, bre!), o să zic că Dumnezeu are un simț al umorului extrem de interesant.
nu știu ce se află în dosarul doamnei Udrea (și sinceră să fiu nu explodez de bucurie dacă mâine “justiția” o condamnă definitiv).
știu că ICCJ l-a condamnat pe dl Popoviciu la 7 ani de închisoare și nea’ Tudorel Toader alearga dupâ Ghiță care momentan nu a fost condamnat de nici o instanță.
Ma sperie intepenitii in proiectul ala cu “mogulii”, cu Voiculescu”, cu “voi vorbiti, care-mpuscati negri?!”. Ma sperie si ma apuca greata, dar asta e, nu toata lumea a depasit stadiul de blastula…Revenind la textul tau, eu ma bucur de cate ori o tireaza unul urmarit de “justitie”, pentru altceva decat violenta in toate formele si raman la parerile mele perimate, ca intr-o societate, violenta e periculoasa si nu frauda, sau alte actiuni fara brutalitate, de care ar trebui sa se ocupe legile, sa le previna. Nu cred in “puscaria pentru toti”, cred in recuperarea prejudiciului si in prevenirea faptelor prin stoparea accesului persoanelor “sensibile” la functii cu bani…atat! Si chestia asta s-ar rezolva printr-o justitie reala si prin institutii croite sa serveasca cetateanul si binele public, nu sa-l terorizeze, sa fuga asta in munti de frica “sistemului”. In rest, ce sa-ti spun, daca luam lucrurile in sensul strict, al notiunii de persecutat politic, te cam cracanezi de ras, ca, ce sa vezi, astia sunt “persecutati” de chiar militia politica infiintata de ei (pentru altii) si aservita lor pana la un moment dat?! Oricum, eu sper sa le vad in Costa Rica si pe celelalte membre ale “comitetului de femei” facute (!) de Basescu, ce, n-are nevoie plaja din Costa Rica de doamnele vamaiote Macovei si Guseth, de un munte de moralitate (!) si de o Afrodita (ca alta zeita nu mi-a venit in minte!) a justitiei!?! Cred ca asta facea Kovesi la ambasada Frantei, cerea o pasuire, pana-si gaseste costum de baie pe masura…Si sa nu ne complicam, ar putea sa-si faca bagajul si madame Tarcea, asta pana nu-i strica recordurile Liviei Stanciu, ca, deja, o asimileaza magistratii cu “sinistra sotie a dictatorului regretat…
P.S. Intr-o tara, ca o tara, in puscarie ar putrezi si tradatorii, dar, la noi, serviciile s-au ocupat sa fim o netara si tradarea a ajuns sa fie premiata cu functii pe viata in capul bucatelor si a justitiei, asa, ca, raman puscariile pentru violenti, oricum, tradatorii pier pe limba lor (o fi vreun istm, limba asta, unde se aduna ei si se tradeaza unii pe altii pana pier, un soi de purgatoriu, pana-i recenzeaza Satana)…