Lista lui Ponta şi apocalipsa preventivă

Oficializarea propunerilor useliste din prezumtivul nou Cabinet Ponta m-a prins în străinătate. N-am avut nici timp, nici prea mult chef să-mi stric cele câteva zile de odihnă pentru a comenta. O fac acum. La prima citire, impresia generală e proastă. Deşi înţeleg raţiunile de provizorat până la alegerile generale, senzaţia e de încropeală şi de plată a unor servicii politice anterioare prin crearea de sinecuri inutile. Chiar şi cunoscând filogermanismul lui Andrei Marga şi relaţiile lui privilegiate cu administraţia de la Bonn, tot mi se pare inadecvată nomnalizarea lui la Externe. Ştiu şi de studiile juridice ale lui Titus Corlăţean, dar nu cred că Justiţia ar fi trebuit să-i fie portofoliul. Daniel Chiţoiu a fost un şef decent al ANAF, dar ce-o căuta la Economie? Ioan Rus are experienţa unui mandat la Interne, dar, în afară de jocuri politice meschine şi de suspiciunea perenă de blat cu Traian Băsescu, s-avem pardon. Prezenţa eternului traseist Vasile Cepoi la Sănătate, dacă n-ar fi tragică, ar fi rizibilă. Corina Dumitrescu la Educaţie şi Ovidiu Silaghi la Transporturi îmi par inacceptabili. Eduard Hellvig şi Rovana Plumb au meritele că primul a condus Secretariatul General PNL şi negocierile canidaturilor, respectiv, a doua, că s-a apropiat de Daciana Sârbu la Bruxelles.

Pe locurile lor îmi par Florin Georgescu la Finanţe, Daniel Constantin la Agricultură, Victor Paul Dobre la Administraţie, Cornel Dobriţoiu la Apărare, Mariana Câmpeanu la Muncă, Mircea Diaconu la Cultură, Dan Nica la Comunicaţii şi, în măsura în care aş fi dispus să accept că vine de la Cotroceni şi a fost impus de Traian Băsescu în precedentele echipe guvernamentale, Leonard Orban. Restul, adică delegaţii (Mircea Duşa la Relaţia cu Parlamentul, Victor Alistar la Strategii Guvernamentale şi Liviu Marian Pop la Dialog Social), sunt clar la recompensă. Se putea funcţiona liniştit cu secretari de stat pe domeniile respective. La fel cum se putea trece Guvernul prin Parlament (şi ar fi fost indicat, dacă mă întreba cineva pe mine, dar n-o să ne luăm din atât) şi fără a-i reevalua pe invers, tot în sensul interesului naţional, pe trădătorii şi penalii strânşi, pe bani şi prin şantaj, în jurul sinistrului Gabriel Oprea.

Apocaliptică şi de un prost gust desăvărşit mi se pare, însă, reacţia isteroidă a propagandei băsiste. N-am văzut un text în care să fie comparaţi nominalizaţii cu predecesorii lor. Mai mult, lista e tratată-n bloc şi de parcă ar produce deja efecte, deşi nici măcar n-a ajuns în Parlament. Iar incompatbilităţile strigate sunt de un fariseism apotetotic. Cu toată presa portocalie la pândă, Traian Băsescu preşedinte şi procurorii DNA la uşă, ce-o să facă reprobabil Daniel Constantin? O să retragă din instanţă procesele Ministerului Agriculturii cu Grivco şi o să direcţioneze banii europeni către firma familiei Voiculescu? Doar dacă i-a luat subit Dumnezeu minţile! Mircea Diaconu şi Victor Alistar sunt marile probleme ale ţării şi gravele incompatibilităţi? Hai să fim serioşi. Pedeleii îşi alocau singuri bani şi guvernau în familie (plus amantele de rigoare) şi riguroşii presei portocalii erau legaţi la ochi. Oriunde-n lume, orice nominalizare ministerială e o decizie politică şi rodul unui compromis. Lista lui Ponta nu face excepţie de la regulă. Dacă ar fi cazul să sugerez ceva (bine că nu e, fiindcă nu e treaba mea) noii echipe guvernamentale, după votul Parlamentului, atunci aş spune că secretarii de stat, plus fauna portocalie de prin ministere şi agenţii trebuie raşi la minut, în bloc, fără somaţie. Şi, odată cu ei, toate sursele de finanţare a propagandei.

UPDATE: Victor Alistar a fost retras, până la urmă, de pe lista cu propuneri de miniştri înaintată Parlamentului. Dincolo de ridicolul situaţiei, cu un premier încă nevalidat de votul deputaţilor şi al senatorilor care cedează la prima presiune publică, rămâne o întrebare: când s-a gândit în Kiseleff, la nominalizare sau la retragerea propunerii?

Comentarii

comentarii