N-am absolut nici o problemă personală cu Tolontan & co. Ba, dimpotrivă, chiar și sub tirul (meritat al) criticilor, nu încetez a-l considera pe Cătălin, la bază, un ziarist foarte bun. Riguros, metodic, perseverent, astea-s doar câteva dintre calitățile care l-au suit pe piedestalul care stă azi să crape. Aș putea adăuga cinic și bun comerciant, dar poți fi jurnalist bun și fără ele…
Acolo unde am considerat că merită, chiar i-am sprijinit, cu modestele mele puteri de redactor șef la Jurnalul Național și/sau de realizator la Antena 3/România TV, spre mirarea continuă a prietenilor mei Gâdea și Badea, campaniile jurnalistice unde avea dreptate și unde se blocase la punctul mort. Nu dezgrop schelete uitate și nici nu-mi torn bust în bronz, dar regele google poate oferi amănunte interesante despre cele mai grele dezvăluiri, cu acte și fapte, din cazurile Ridzi/Udrea.
Dincolo de asta, însă, nu m-am sfiit niciodată să-l contrez când a sărit aiurea calul. Și a făcut-o de (cam prea) multe ori în ultima vreme. Nu neapărat fiindcă i s-ar fi urcat la cap, ci pentru că, în aplauzele maselor fascinate de truisme ieftine și ale colegilor de breaslă netalentați și neperformanți, și-a creat un cocon în care trăiește. Înconjurat de tot soiul de bizari, care-l cultivă ca pe un soi de lider spiritual din simplul motiv că sunt agățați de bara din spate a vehiculului imaginar care, totuși, le dă salarii și sentimentul că sunt și ei cineva. Nu aș fi scris iar, după multă vreme, despre Cătălin Tolontan dacă nu s-ar fi încăpățânat să gireze ipocrit o mizerie fără margini pe care a poreclit-o “povestea de viață” a adopției copilului premierului Dăncilă. O poveste urâtă, care seamănă a jurnalism ca la carte cum aduc eu a pivot în NBA și care i s-a întors în frunte ca o greblă pe care calci apăsat. Chiar și în al doișpelea ceas, când ar fi putut să admită eroic că a fost parte la o tâmpenie și să-și prezinte scuze, a ales stilul cocoșesc. În care tot Viorica Dăncilă e vinovată că a îndrăznit să anunțe că vrea să-i dea trustul în judecată.
Oameni buni, știți care e marele lor bai, al celor care stau spate-n spate în ticăloșia asta? Că s-au inventat, în frunte cu liderul lor spiritual, ca statui în viață. Autodefinindu-se “altfel”. un soi de promotori ai jurnalismului de calitate. Și, în matricea/bula lor, au produs unele dintre cele mai monstruoase și palpabile rezultate, prezentate drept anchete, reportaje sau investigații. Toate, musai referențiale, numai că referința e nivelul de abjecție. Din ce în ce mai înalt, după cum se vede cu ochiul liber. Și care nu se întâlnesc niciodată, nici în viață, nici în Univers, cu referințele citate cu patos din cărți de Marele Investigator…
Tolontan… aceasta d-na K. a presei tabloide. Din punctul meu de vedere, un mediocru prin excelenta care a inceput sa se ia prea mult in serios. Nemernicia acestui individ sta in abordarea – eu nu acuz, doar intreb. O fraza edificatoare pentru logica tolontaniana, citez: “prim-ministrul României e dator să explice, cu documente, legalitatea adopției fiului său” Cum? Ce? Pai ce bai nene, acum e DNA peste tot? Adica tu te trezesti vorbind – gen sunt suspiciuni rezonabile (ca asa iti trece tie prin cap) – si eu sa vin cu acte sa infirm? Ba ma lesi…
Daca cineva credea in investigatia mariei andries, ca fiind o investigatie ce avea ca scop sa arate starea copiilor abandonati si ca nu este o mizerabila actiune de denigrare a primului ministru, sa priveasca interviul acordat de aceasta lui petrisor obae.
N-am urmărit tolontanismele lui Cătălin Gură de Aur, însă mi se pare foarte ciudat că există oameni în acest Univers care-l ascultă sau îi citesc non-capodoperele. Vorba lu’ Mircea, nu l-am terminat pe Shakespeare și stau să-mi pierd vremea citind ce scrie Nimeni pe Pământ? În ce privește stilul abordat de Tolontan, nu sunt absolut deloc surprins. Așa e să trăiești cu un singur neuron, și ăla pe moarte.
Haioasa imaginea cu grebla, dar mai potrivita e cea cu tesla. In cazul greblei poti da vina pe picioare, dar in cazul teslei ti-o faci cu mana ta.. Problema domnului Tolontan este ca nu are simtul masurii si nu se simte catusi de putin deranjat de faptul acesta.
Victor,
Cred ca gestul lui Tolontan este o mare golanie, facuta in numele unei deontologii profesionale gresit inteleasa. Totontan nu este primul, nu este singurul si nu este ultimul. Din pacate, cu aceasta dezvaluire, se dovedeste ca Tolontan mai are multe de invatat ca jurnalist, dar in primul rand, ca om.
Pe de alta parte, gestul lui Dancila este admirabil, fara nici un fel de rezerva!!! Kudos!!!
Acum, ramane intrebarea: n-a fost cumva un plan bine organizat pentru ca sa-i mai imbunatateasca imaginea lui Dancila? Eu cred ca da si Tolontan fie a participat voit la aceasta mizerie fie a dovedit ca nu poate vedea dincolo de varful pixului cu care scrie. Oricum, pentru Tolontan da foarte prost
Lui Dancila i se mai umanizeaza imaginea de persoana a carei singura utilitate este ca semneaza ce-i pun sub nas doi infractori (Dragnea si Valcov).
Dar inca o data: sunt impresionat pozitiv de gestul lui Dancila.
Offtopic
Victor,
Ce om cu jumatate de neuron, se duce, voluntar si intentionat, sa ia a doua oara bataie? Si nu oricum: in 20 de secunde ajunge la podea unde sta 2 – 3 minute pana isi revine.
Ar fi bine ca omu’ sa-si cumpere putina modestie ca se pare ca mintea a cumparat-o cocalaru’ ala care i-a administratat doua KO.
Cel mai grav este ca prostia lui Badea ii va crea suferinte lui Vladut, cand, peste cativa ani, se vor gasi niste copii care sa faca misto de el ca taica-su a luat-o in barba, ca prostul, nu o data: ci de doua ori. Si copilul ala n-are nici o vina ca taica-su e prost.
nu-i delocprost, da-i capos si orgolios ca un catar. insa nu despre el e vorba aici…
Scuze,
Stiu ca nu-i subiectu’, da’ nu pot sa nu-l citez pe Miron Mitrea care, vorbind despre Adrian Severin, spunea ca “oamenii destepti fac greseli prostesti”.
Din pacate cred ca orgoliul este in multe cazuri un substitut al prostiei. Si nu este ceva care sa-l caracterizeze doar pe Badea. Insa in cazul lui “orgoliul” s-a manifestat prin cel putin trei erori grave de judecata: (1) te bati cu unul care-ti este, evident, superior, (2) o faci si a doua oara (fara sa inveti din greseala anterioara) si (3) o faci in public!!!
Cum am spus mai sus, Badea ar trebui sa-si cumpere putina modestie. Nu i-ar strica.
PS. Sa nu fiu inteles gresit: Chestia cu orgoliul este universal valabila (si nu ma exclud, din pacate).