Esti aici:
Prima pagină > News Flash > Kilul de creier uman e mai scump decât coșul plin din hypermarket

Kilul de creier uman e mai scump decât coșul plin din hypermarket

Printre chestiile care mă irită peste măsură în ipocrita industrie care-mi dă pâine de mâncat e goana dementă după așa-numitul public tânăr. Impusă în România, acum niște ani buni, de ultradominantul Pro TV, blat cu marile agenții de media, sub pretextul aparent solid că, vezi Doamne, comercialii câștigă mai mult și atunci, pe cale de consecință, cheltuie mai vârtos. Ceea ce-i jumătate de adevăr; și aia șchioapă. Strict comercial și cât se poate de matematic, da, dacă încasezi mai mult, ai de unde cheltui mai mult. Totu-i s-o și faci. Iar dacă dai o tură în orice mare sau mic magazin care vinde bunuri de larg consum și/sau în farmacie, principalele zone beneficiare și cumpărătoate de spoturi tv, o să constați, dacă nu ești legat la ochi, că grosul e achiziționat și achitat de persoane de vârsta a treia, hai a doua. Care, sigur, nu iau munți de marfă și nu scot din buzunar mormane de bani, dar cheltuie ritmic și asigură constant cash-flow-ul comercianților. Și care, să vezi supriză, au venituri constante și, de multe ori, mai consistente decât ale tinerilor vânați de cooperativa antieconomică decidentă asupra modului cum se cheltuie banii în piața tv, aceștia din urmă de cele mai multe ori datori pe câte juma’ de viață după creditele făcute pentru patru pereți nesiguri. Spre exemplu, eu mai am doi ani de viață până cînd fac 49, unul dintre pragurile care separă, în tabelele de audiențe, comercialii de neinteresanți. Voi ce credeți, cine poate să încarce coșul (fie el și cel virtual) mai mult, eu sau un tânăr de 19 ani? Acum, că am atins partea economică, haideți să mergem și la cea umană. Împărțirea publicului în tineri și bătrâni, comerciali sau nu, deștepți și proști, e pe cât de greșită, pe atât de imorală și discriminatoare. De ce m-ar interesa pe mine vârsta celui care mă urmărește constant? Te prostești odată cu înaintarea în vârstă, devii nefrecventabil? Nu-mi place să fiu declamativ, dar pe mine chiar mă atinge, la suflet și la orgoliu, orice om care mă urmărește la tv în loc să facă altceva. Da, mă irită când unii vor să fie drăguți și îmi spun cum pierd nopțile să se uite la mine, aș prefara să fie bucuroși că le câștigă, dar, una peste alta, mă lasă rece media de vârstă a privitorilor mei. Nu ești cu nimic mai demn de respect și de apreciere dacă ești mai tânăr/bătrân.

P.S. N-o luați ca pe o pledoarie pro domo. Stau bine în cifre și pe comercial, sunt deja mulți ani de zile de când trăiesc din ce produc.

Comentarii

comentarii

Similar Posts

3 thoughts on “Kilul de creier uman e mai scump decât coșul plin din hypermarket

  1. Poate ca studiul s-a bazat pe experienta proprie: daca invitatii obisnuiti, nemaitinerii Liiceau, CTP, Cartarescu, Plesu &comp. niste sinecuristi pe viata, atarnatori la orice buget, neproducatori de plusvaloare nici in comunism (unde faceau fix acelasi lucru) nici in capitalismu loriginal, sunt considerati lideri de opinie ai tinerilor, s-au gandit “specialistii ” PRO ca aia “tineri” sunt comercialii…, ca, totusi, cineva trebuie sa produca si sa consume in tara asta! Zic si eu…

  2. Voiam sa-ti comentez ironic la ce ai postat, dar din respect pentru lunga perioada in care te-am urmarit, ma abtin si aleg sa-ti dau unfollow . Cu stima, Un Fost Admirator

Leave a Reply