Astăzi, la CSM, l-am vazut pentru prima oară pe Băsescu încolțit în cadru instituțional. Judecătorii chiar sunt ultima categorie socio-profesională pe care a mai rămas s-o încalece providențialu’. Fiindcă n-are cuvinte la el și legea-l excede când stă de vorbă cu unii care n-au făcut școala la fără frecvenţă la Universitatea Româno-Americană înainte să ajungă europarlamentari sau notari, a sfârșit prin a tăia sunetul și a scoate presa din sală. Zadarnic! Când eram puști și învățam meserie, am auzit de la un om cu părul alb că “și dacă nu dăm noi tot se află”. Ceea ce a inceput Mona Pivniceru şi a continuat Dan Lupaşcu se cheama istorie.
P.S. Faptul că l-au înghesuit pe cel mai uninominal ales român nu îi exonerează pe magistrați, după părerea mea, cu toată simpatia pe cale le-o port pentru curajul gestului politic pe care l-au făcut, de toate tarele breslei lor.
victore,in ziua cind s-a intilnit in octombrie ,cred ca atunci cind a cazut guvernulBoc cu presedintele CC,dupa ce au stat de doua vorbe domnul de la CC cind a raspuns jurnalistilor avea lacrimi pe obraz,se revarsau spre barbie,unitati-va la imagini,de ce?aaaa este vorba de el comandante.