Esti aici:
Prima pagină > Blog > Barfoteca de Net > Se cam apropie de final timpul nostru…

Se cam apropie de final timpul nostru…

Azi am o zi grea şi absolut nici un pic de chef de scris. Mă pregătesc să plec la o înmormântare, a unui partener (profesional) care cu mine s-a comportat corect; unul dintre puţinii. Din ce în ce mai dese, din păcate, sunt prilejurile de a ne revedea cunoscuţii la cimitir/biserică. Dat fiind că m-am săturat de comentarii pro sau contra pe tema activităţii mortului când era viu şi fiindcă nu vreau să închid (în premieră) comentariile, vă solicit doar un pic de decenţă şi de respect în exprimare faţă de durerea familiei şi a apropiaţilor. Contez cu încredere pe voi…

Comentarii

comentarii

Similar Posts

71 thoughts on “Se cam apropie de final timpul nostru…

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Totdeauna astfel de zile sunt grele. Condoleanre familiei!

  2. Aşa este Victore! Circul continuă cu noi sau fără noi. Singura soluţie este să mergem înainte cu speranţa că în scurtul timp petrecut aici pe drăgălaşa noastră mingiuţă albastră vom avea parte de puţină doar puţină normalitate.Bine a spus cine a spus ..10 ani cu …sunt mult prea mulţi raportat la speranţa de viaţă din Patrie!
    CAPUL SUS!

  3. Dumnezeu sa-l odihneaca.
    Condoleante familiei si celor care i-au fost apropiati.

  4. Peste 10 ani, Victore, dacă ţi-ai reciti titlul postării acesteia, ai înţelege cât te înşelai când l-ai scris.
    …fiindcă astăzi nici nu ştii, cât de tânăr poţi să fii!

    Condoleanţe pentru cel de la care îţi iei rămas bun azi.

  5. Dumnezeu să-l odihnească!
    Parcă şi vremea de afară adînceşte starea de tristeţe…

  6. Proverbul popular “Nici o fapta buna in Romania, nu ramane nepedepsita” rostit cu o voce plina de resemnare, gaseste rasunet in sufletele noastre, acum la despartire, de un om care a promovat in viata lui ideea: “nici o zi fara fapta buna”. Nu credeti ca viata ar fi mai frumoasa, si lumea mai luminoasa, daca am avea in Romania 20 milioane de fapte bune pe zi?
    Cei ce savarsesc fapte bune au doua raiuri: unul pe pamant si altul in cer.
    Faptele bune ale lui O.Musetescu nu au ramas nevazute, nu au ramas tainuite, si cred cu tarie ca raiul lui va fi in cer. Dumnealui a avut ‘un vis’, o pasiune; a crezut in ceea ce a facut. Si in final a avut o menire pe care si-a indeplinit-o. Sincere condoleante!

  7. Stiu ca ai tinut mult la el,ca il respecti foarte mult.
    Acum…s-a prapadit,dupa multa,multa suferintza.
    Cu cancerul e tare greu.
    Poate,acolo,acum isi gaseste,in sfirsit,linistea.

  8. Contează si pe mine eu chiar l-am cunoscut! Avea un zâmbet mucalit, si te puteai baza pe el. Mai departe sunt vorbe pentru unii si durere pentru alţii !!

  9. Dumnezeu sa-l aiba in grija si sa-i faca odihna usoara! Condoleante familiei si tuturor trecatorilor prin viata lui, care l-au apreciat si onorat!

    P.S. In iuresul cotidianului nostru suntem tentati sa nu observam, sau daca observam sa nu apreciem atat cat trebuie oamenii care dau un sens sau un curs vietii noastre.
    De aceea cred ca trebuie sa ii dam Cezarului, ce-i al Cezarului, atata timp cat traieste.
    Ar fi frumos sa faceti un post in care fiecare din noi, cititorii si ascultatorii dumneavoastra, sa creionam un omagiu celor care il merita.

  10. Condoleante. L-am cunoscut indirect acum multi ani si fata de potentatii perioadei (practic aceeasi din ziua de azi)mi-a lasat o impresie frumoasa. D-zeu sa-l ierte.

  11. Din pacate cei buni se duc totdeauna mult prea repede, singurul lor “pacat” fiind ca au vrut si uneori au si reusit sa faca ceva bun pentru alti.
    Dumnezeu sa-l odihnesca in pace!
    Condolenante familiei!

  12. Condoleante familiei.Din pacate,toti suntem muritori si putini traiesc dupa moarte,prin ceea ce a lasat in urma!

  13. Buna ziua d-le Ciutacu,

    Cred ca nu e de fapt o zi buna,dar sunt alaturi de Dvs. si va inteleg perfect…Stiu ce inseamna adevarata durere.

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    Inchei,cu acelasi respect si pretuire,
    IoanaP

  14. Don ciutacu, imi pare rau ca treceti prin asemenea moment, inevitabil in astfel de situatii, pe langa durerea si regretul pt cel dus, ne incearca tot felul de ganduri depresive, filizofam in eul nostru intim despre ce-i drept, despre ce-i omul, despre ce si cand ne-asteapta, despre alte asemenea lucruri. Oricum, nu ne strica din cand in cand sa coboram in realitatea inevitabila a vietii, asa cum, macar o data pe luna, ar trebui sa stam 30 de minute intr-un spital, ca sa uitam de dementii betivi si fufele scrobite care ne populeaza viata. Toate cele bune!

  15. Nu l-am cunoscut personal pe d-nul Musetescu si nici nu a existat vreodata posibilitatea ca drumurile noastre sa se intersecteze,ca om politic nu imi amintesc sa se fi remarcat prea mult,dar din respect pentru tine,pentru toti cei care l-au cunoscut si pentru familie,am sa spun doar atit:Dumnezeu sa-l odihneasca!!!

  16. Dumnezeu sa-l ierte!
    Citind prima oara titlul,am crezut ca vorbeati chiar de voi cei de la Antene si ca in sfarsit dosarul de politie politica al lui Voiculescu a fost pus pe rol.
    Pacat insa ,m-am inselat si am vazut ca a murit un om.
    Dumnezeu sa-l ierte.

  17. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Ovidiu. A fost un OM adevarat. L-am cunoscut la 18 ani atunci cand nimeni nu se gandea vreodata ca vom ajunge sa privatizam ceva in tara asta. L-am cunoscut la varsta cand viata traita in Romania era ceva frumos. Stiu, nu va vine sa credeti, dar asa era. Am facut armata impreuna la Buzau. Ce vremuri!!! Anii au trecut si i-am urmarit toata ascensiunea. Astazi am fost sa-l conduc pe ultimul drum. Am plans si parca m-a auzit. In ultima clipa sicriul nu a vrut sa-si faca loc in groapa. Ovidiu a fost inmormantat cu onoruri militare, date de Regimentul 30 Garda “Mihai Viteazu”. Trompetul din garda de onoare canta a jale. Multa tristete si o mare de lume infrigurata astepta finalul. El a sosit… E vremea sa ne gandim ca “se cam apropie de final vremea noastra” asa cum bine spunea D-l. Ciutacu.
    PS: Mi-au placut cuvintele spuse de D-voastra in capela. V-am vazut trist, derutat si foarte ravasit.
    Sincere condoleante familiei!

  18. D-le Ciutacu, suntem trecatori si istoria cu siguranta va judeca faptele fiecaruia…nu avem decat doua posibilitati sa iertam si sa uitam…sa judecam nu e recomandabil.
    Cu siguranta nu a fost usor pionieratul D-lui Musetescu.D-zeu sa-l odihneasca in pace ! Condoleante!

  19. Poate ne spuneti si noua acele cuvinte pe care le-at rostit in capela. Sper ca sunteti OK.

  20. Şi tot aşa ne vom stinge şi noi… Sau cum spunea marea solistă de muzică populară Maria Lătăreţu: “Eu mă duc să mai mor puţin…”
    Dumnezeu să-l odihnească!

  21. Au trecut de mult vremurile cand oamenii mureau indeobste de batranete, acum se moare mult mai repede. Oameni tineri cad victime a unor boli nemiloase si incurabile cernindu-ne sufletele. Unii spun cu cinism ca expansiunea civilizatiei si tot ce inseamna acest lucru este de vina pentru toate astea. Probabil ca asa este. Stiu pe propia-mi piele ce inseamna sa primesti un diagnostic de genul asta. Eu am avut totusi o sansa, din pacate altii nu si de aceea, mereu vars o lacrima in astfel de momente.
    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca la dreapta Lui.

  22. Nu l-am cunoscut, mai bine zis, n-a fost un om care a fost foarte mediatizat, deci noi, cei multi, prea putin am aflat care a fost contributia efectiva a lui Ovidiu Musetescu la binele comun. Poate pentru un om politic , acest lucru reprezinta un handicap, dar pentru un profesionist, un tehnocrat cum a fost domnia sa, faptul ca n-a fost permanent pe Prima Pagina a fost un atu personal; ar trebui sa reprezinte un exemplu postum pentru cei mai multi dintre cei alesi: nu aparitiile pe “sticla” dau masura valorii ci efectele faptelor lor! DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA

  23. E un lucru bine stiut in aceasta tara mizerabila, mai ales in tagma ticaloasa a politicienilor: cand esti cu-n picior in groapa, te baga si cu celalalt. Din pacate, este o realitate uluitoare.

  24. E pacat ca a mai disparut un OM ( cu bune si cu rele…, dar Om…!)… “Iar printre-ai-sai semeni , tacerea grea se lasa … stiind ca inc-un Om , nu mai revine-acasa… E trist cand ASTA LUME – haina ,lacoma si rece , spre negura uitarii , pe OAMENI ii petrece…” Dumnezeu sa-l odihneasca!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.