Esti aici:
Prima pagină > Blog > Mintea mea, în gândul ei... > Nonbeligeranţa vinovată şi caloriferul

Nonbeligeranţa vinovată şi caloriferul

Duminica trecută, undeva după ora obişnuită a prânzului, două calorifere de dimensiuni apreciabile de la parterul blocului unde continui să mă încăpăţânez să locuiesc (dotat cu interfon care necesită folosirea cartelei inclusiv pentru ieşire şi din balcoanele căruia se vede clar Palatul Parlamentului), unul dintre ele aflat pe un perete exterior de apartament, au fost demontate şi scoase din incintă. Fără ca vreunul dintre locatarii aflaţi acasă – destui, dacă stau să mă raportez la câţi am găsit în scară după aceea privind consternaţi la ţevile care se terminau în aer – să observe, să iasă din apartament, să strige, să intervină, să reclame la sectorist, să orice. Astăzi, spre seară, un prieten a descoperit, coborând pe scară, dispariţia încă unui calorifer, cel de la primul etaj. Evident că nimeni nu ştie nimic, evident că vieţuitoarele din apartamentul deposedat de prezumtiva căldură exterioară, nici unul ocupat cu munca în timpul zilei, n-au auzit cum le-a şurubărit cineva la uşă. Bine că nu le-a luat contorul de gaze de pe ţeava de deasupra uşii, că săream dracu-n aer.

Strict în context, îmi închipui că nu-i unicul bloc al Capitalei deposedat (organizat, pe baza complicităţii mute a locatarilor) de excesul de metal cu aparenţă nefolositoare de pe scări şi nu mi-a luat Dumnezeu minţile să cred că l-a pus Băsescu pe Coldea să trimită nişte băieţi să mă facă la nervii capului. Trec mai departe. Înainte să continui, fiindcă nu vreau să-mi închipui că vă frecaţi la ochi uluiţi că m-a apucat amocul şi-mi plâng nostalgic caloriferele de scară, dispensabile şi înlocuibile la nevoie, ajunse probabil la REMAT, simt nevoia unui disclaimer pentru ocazionalii imbecili trimişi aici în misiune, cu postatul, de stăpânirea portocalie: acesta nu e un text despre fostele calorifere de pe scara tonomatului, ci despre un fenomen.

Apelez la încă un exemplu. Luni seară, la Sinteză, am făcut un soi de pariu retoric, dacă-i pot spune aşa. Am pronosticat că mitingul de protest al profesorilor (în jur de 300.000, oficial) – nemulţumiţi de reducerea salariilor cu 25% şi, în general, de crunta degradare a nivelului lor de trai – nu va strânge în Bucureşti nici măcar cât a reuşit Ozzy Osbourne să aducă la Zone Arena (peste 12.000 plătitori) la o medie de preţ care a depăşit binişor 50 euro biletul. Fără nici o satisfacţie, am avut dreptate. Deşi li se înalcă drepturi legitime, deşi abuzul a devenit regulă, iar normalitatea şi legalitatea sunt excepţii, oamenii nu mai ies să-şi apere drepturile. E o atmosferă extrem de apăsătoare, combinată cu o nonbeligeranţă iresponsabilă, de tipul oricum nu rezolvăm nimic. Chestie care nu-ţi păzeşte nici caloriferul, nici leafa, nici pensia.

Comentarii

comentarii

Similar Posts

105 thoughts on “Nonbeligeranţa vinovată şi caloriferul

  1. copil de profesori, am inteles destul de devreme ca se dau examene pentru a ajunge la catedra. la mineriade si la proteste…minte multa nu se cere. sunt lasi profesorii?

  2. Daca Roberta Anastase a furat voturi din pix e normal ca electoratul sa fure calorifere.
    E normal ,daca la Antena 3 ce vede electoratul sunt pixeli albastri,ca profesori, ingineri si alte “categorii defavorizate” sa se buluceasca la cantina saracilor pentru un blid de fasole, si nu in fata guvernului urlandu-si drepturile din toti bojocii.
    De ce?
    Poate pentru ca Brucan a fost un imebcil cand ne-a prognozat prosti doar pentru 20 de ani.

  3. erata: prosti pe noi nu…pe ei… aia de s-au imbulzit la galeata electorala si acu n-au nici macar cartofi suficienti s-o umple.

  4. Este un film aparut prin 2009, “The Trotsky”, in care la un moment dat un elev de liceu intreaba o colega: APATIE sau PLICTISEALA? Acum nu cred ca plictiseala e una din variantele de luat in seama, dar asa cum intre Apatie si Plictiseala exista o granita destul de vaga, o astfel de granita ar putea aparea si intre Apatie si Resemnare sau Complacere de exemplu. Problema e ca din plictiseala, resemnare, complacere poti iesi cu un exercitiu de vointa. Apatia insa e un sicriu etans in care prea tarziu iti dai seama ca ai intrat.

  5. buna as dori tare multe sa cititi acest mesaj al meu si sa verificati sa faceti o emisiune cu : noi cei care platim sanatate din salariu unde merg banii si de ce nu beneficiem de un control sau o analiza gratis.Va spun eu am cercetat si am vazut casa de sanatate ce salarii au exemplu;1 consilier are 3200 net in mana lunar si toti au salarii foarte mari ;mai mult sedii imense si banii nostri acolo sunt ,nimeni nu ridica aceasta problema ce face casa de sanatate cu ce se ocupa de au salarii asa de mari? sedii imense si alte beneficii pe spatele nostru .Va rog sa cercetati aceasta informatie sa faceti o emisiune cu acest subiect ca ne-am saturat sa platim totul cand e vorba de sanatate si casele de sanatate sa o duca din ce in ce mai bine .Va multumesc si va stimez ptr tot ceea ce faceti ptr noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.