UPDATE: Toate conturile mele – blog, facebook, gmail, yahoo – au fost sparte recent. V-aş fi recunoscător să-mi semnalaţi pe mail-ul din contact dacă vă contactează cineva în numele meu. Doar pe cel de pe blog l-am recuperat până acum
…care muncea entuzist, din pasiune. Un băiat care producea ştiri, nu era obiectul lor. Un băiat care scria noaptea editoriale. Un băiat care se topea când îi apărea numele pe prima pagină. Un băiat care câştiga un pic mai mult (sau nu) decât chiria lunară. Un băiat care se bucura de fiecare clipă pe care o petrecea cu ai lui. Un băiat căruia nu-i răspundeau instantaneu toate mărimile zilei şi pe care-l căutau doar cei în necaz. Un băiat care petrecea nopţi întregi în strada Atena ca să fie singurul din presă care să dea, în ziarul de poimâine, ştirea, marea ştire. Un băiat care nu se oprea din scris până când lotrul nu înfunda puşcăria; uneori, nici după. Un băiat care se uita la primul telefon mobil ca la o navă spaţială. Un băiat care ştia pe dinafară sute de numere de telefon şi recunoştea instanteneu vocea de la celălalt capăt al firului. Un băiat care intra cu sfială în studioul tv. Mi-e tare dor de băiatul ăla…
Victor,(buna seara)- ai cumva audientele de la emisiunea de vineri?
Dupa felul cum e scrisa postarea ta, ai urmarit emisunea lui Rodica Culcer de la TVR, unde in seara asta (13.11.2010) era invitat ….un baiat..:), dar s-ar putea sa ma insel, ca n-oi fi eu Mafalda. Daca in schimb am nimerit-o, da… rezonez cu ai scris.
eh, mai toti cred ca avem pusee de constiinta de ne trezim brusc la 3:30 AM si ne intrebam unde naiba sint anii aia cind eram verzi si inca neacriti si pe urma ne culcam la loc pe la 5 ca sa ne trezim din nou in scurt timp cu capul-banitza. lucrurile bune-bune vin la orice virsta, buba e ca din ce in ce mai putine. probabil ca (,) cite un miting sau o cintare de-a lui Mircea sau ceva cu tenta sociala te-ar facea sa te simti mai tinar/viu.
faza cu insingurarea / alienarea e din ce in ce mai acuta, am simtit-o si in afara si aici si pe masura ce timpul trece devenim din ce in ce mai pricinosi si nu mai acceptam cu asa de mare usurinta alte pareri ce nu converg cu ale noastre.
“Era frumos, era prin mai /Era ca-ntro poveste!/ Era… / Dar nu mai este!”
(versurile nu-mi apartin)
pedofilule…:)) glumesc..oricum esti simpatic si app scrii mult mai bine decat vorbesti 😉
Nu stiu de unde-mi vine ideea , dar tare mi-e ca baiatul ala esti TU! Chiar daca ai fost. Cu atat mai mult, daca vei fi! E chestie de timpuri. Chestie de conjugari. Chestie de perceptii, de moguli, de presedinti. In genere, e chestie de cine are informatia si o foloseste.
E chestie de UNDE. Dar, si de cum, de ce, pentru ce, pana unde. Si, mai ales, de ce?
Cum fiecare, mi-e ca suntem NOI!
Fiecare in parte, fiecare separat, dar nu stiu cum, impreuna!
Da-r-ar Domnu’! (Doamne iarta-ma!)
Victore , tu esti baiatul ala ?
Mi-a placut emisiunea de vineri in care l-ai avut invitat pe Mircea Badea si pantofii lui maro . 🙂
Imi pare rau dar trebuie sa-ti spun adevarul! Nu te vei mai intalni niciodata cu baiatul acela asa cunm nici noi nu vom mai putea intalni cu baietii si fetitele noastre. Nu vom trai indeajuns in pubela asta de tara pentru a avea sansa de a imbatrani frumos,sansa de a avea linistea decenta dinaintea mortii.Poate copii nostri vor scapa de blestemul asta,cine stie? Pana una alta, cozile pentru ajutoare din Constanta,de ex.ma avertizeaza zilnic cu privire la ce am voie sa sper in legatura cu viitorul nostru apropiat!
S-ar numi ca se cheama evolutia personalitatii. Victor, de ce nu scrii o carte despre baiatul acela, despre idealurile lui, Victoriile, esecurile, sperantele si deziluziile lui? Ar fi foarte utila pentru tinerii care intra sau vor sa intre in meseria asta… Cu sufletul curat, cu trei lei in buzunar, cu un abonament de mobil platiti de parinti. Dar cu multe, enorm de multe sperante… Editura Optimal Media ar fi onorata sa publice o asfel de carte… P.C.
Hei ,ce s-a intanplat cu acel baiat? Mie imi pare ca totul este ok dar poate ma insel ,tu sti mai bine .
Si eu am cunoscut, candva (uneori pare in preistoric) un astfel de om. Era o fata, dar nu asta e important. Eu sper ca, dupa ce partea cu supravietuirea in conditii decente este asigurata, sa ma pot intoarce la ea. Am momente in care ma gandesc ca ea nu poate supravietui in ungherul in care am ascuns-o, dar faptul ca ea inca mai exista (si atata vreme cat imi aduc aminte de ea, ea mai exista) ma face sa sper ca ma va ierta pentru ca am ignorat-o atata timp.
E acolo Victor…doar ca s-a facut barbat.
Și mie.
Ce frumos stiti sa povestiti!!! Si ce s-a intamplat cu baiatul de va este dor de el? Sau avem cumva drept tema de casa sa terminam noi cititorii povestea dupa imaginatia noastra?Poate aveti deja undeva si un raspuns.
Elanul de inceput ne este cel mai drag,cand stii ca poti sa incaleci muntii,cand ai un fir tii de el si-l infasori in ghemul realizarilor tale!Curajul tipic inceputurilor,perseverenta,consecventa,sinceritatea,hotararea,verticalitatea sunt atuurile celui ce se crede Pegas,toate acestea se muleaza perfect obiectivele noastre, toate acestea nu dispar ele se regasesc intr-un adult bine pregatit sa se ia la tranta cu viata.Cine nu stie potecile nu stie nici drumul cel mare!Fiind baiet paduri cutreieram…. ce frumosi eram,mai ales eu,si ce puternici ne simteam,mai ales tu!Primavara din noi s-a contopit cu zapezile de altadata!
Ce s-a schimbat la acel baiat,de iti este dor de el?
Iar daca iti este dor de el…cauta-l,gaseste-l!
Da, imi amintesc de baiatul ala… E (aproape) acelasi… Mai ai un raspuns in primul comentariu aprobat :))
Nu Victore , ai evoluat din bun in si mai bun asa ca nu trebuie sa-ti fie dor ci doar trebuie sa-ti aminteasca acest lucru!
Asa incepe totul …
Cu un vis frumos , insa , mizeria din jurul nostru ne schimba intotdeauna …
Acel baiat nu s-a pierdut , este undeva in adancul sufletului si de acolo iti da putere sa mai vezi ( inca ) si partea frumoasa a lucrurilor …
Weekend placut !…
Si baiatul se numea cumva Victor Ciutacu? Daca da, cu siguranta stii unde a plecat, ce mai face acum, incotro se indreapta… De regula, povestile cu “a fost odata” au un final fericit. 🙂
Oamenii s-au schimbat,baietzi ca aia n-o sa mai fie.Cei de astazi au tupeu(obraznicie),suficienta si nu-i intereseaza stirea,ci banul.
…baiatul ala nu mai este; acum este barbat in toata firea; iar candva va trai doar din amintiri..
Hei, e un tribut pe care il platesti mediatizarii. Si eu sunt student la jurnalism si cred ca sunt niste cuvinte scrise cu cap, inima si melancolie. Cheers!
Ehhheeeee , Victore , baiatul de care vorbesti e din “vechea generatie” , “vechea garda” , cand gaseai astfel de oameni in foarte multe domenii , nu numai in presa 😛 … !
Acum , acum poti “sa-i cauti cu lupa” si abia , abia mai gasesti unul ratacit , “de samanta” , majoritatea fie au plecat din tara sau “dintre noi” , fie s-au retras , SCARBITI , in “cochilia” lor . Iar de astia tineri … , pe astia in afara de “sa vina banutul” REPEDE si MULT , si , daca se poate , “FARA SA MISTE UN DEGET” ,altceva nu-i intereseaza ; atunci e minunat pt. ei …!!! 🙁
Unde este acel băiat ?
“Durule”, te-am recunoscut! Esti compus doar din inima, suflet si sensibilitate. D-aia te iubim.
Adevarul este ca ai fost jurnalistul de investigatie nr. 1 din Romania. Dar probabil ca e un timp pentru toate si avem noi nevoie si de baiatul asta care stie sa investigheze cate un om pe rand, in interviuri, cu un incredibil echilibru intre respect si aroganta, sau intre umilitate si tupeu.
Eu ii multumesc baiatului aceluia de care ti-e dor pentru tot ce-a lucrat si il rog sa ofere acum altor baieti si fete posibilitatea si ajutorul necesar pentru a merge pe urmele lui.
Atunci, nu-l uita!
Buna ziua,
Nu stiu cine este acum acest baiat, in ce s-a transformat(as intui ca este vorba despre dumneavoastra, dar cred ca asta conteaza mai putin).
Faptul ca job-ul nu era doar un job ci era o pasiune(in lumina ei importanta salariului mic, a noptilor nedormite piere, niciun sacrificiu nu e prea mare), iubirea fata de ai lui, sfiala venita respectul-pretuirea fata de acel loc, toate acestea releva un om de caracter.
Acum, despre “A fost odata” – cu siguranta aceste valori se pot pierde definitiv/sunt doar anesteziate. Dar ele pot fi reactivate, scoase din nou la suprafata. Insa, cred ca este important ca, imediat ce descopera noua stare in care se afla, sa actioneze, sa schimbe ceva: job, anturaj, orice il determina sa anuleze acele valori. Altfel, va muri putin cate putin. Si din Om se va transforma in fiinta.
Spun toate acestea pentru ca m-am regasit in descrierea aceasta, desi la 27 de ani, dupa 8 ani de Bucuresti, incerc sa pastrez flacara lor vie. Si este o lupta zi de zi, ora de ora, minut de minut.
Vreau sa-mi aduc mereu aminte de felul de lupta al Ap. Pavel si de telul final: ” Eu deci alerg, dar nu ca si cum n-as sti incotro alerg. Ma lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste in vant”(1 Corinteni 9: 26).
numai bine!
Frumos dar trist!
Parca seamana cu mine baiatul ala…
Bafta !
Of!… 🙁
Nene Victore, io cred că comentariul acestei doamne “De Mana pe 14 November 2010 la 08:51 ” este cel mai “cel”. Pentru mine ar fi.
Banzai!
D-le Ciutacu,
Saptamanile astea nu am mai avut timp sa va mai scriu fiind tare ingandurat cu ceea ce se intampla in tara asta, cu toti neghiobii astia care ne conduc si parca drumul asta nu se mai sfarseste, nu stiu ce sa ma mai fac cu ei cand ii vad la televizor, aceleasi persoane prezente, Canacheu, Visan si nenea ala cu gel pe cap de ii pune el la punct pe toti cu reformele lui masa pe care PD-L-ul le-a facut, vorba Danei Grecu cum e cu oamenii astia (ai puterii) ca ei mereu castiga licitatiile.
Legat de actiunea dvs de saptamana asta ati fost formidabili. Dvs si Mircea sunteti niste luptatori ai mass-mediei romanesti, ba chiar Mircea un erou pt ca a ragusit, dvs mai putin, corzile dvs sunt obisnuite cu fumul de tigare.
Weekend placut si nu va mai suparati pe boii astia care zic ca va duceti la Realitatea.
Din punctul meu de vedere asa cum v-am vazut si ati declarat la Antena 3 nu sunteti impresionat de banii lui Vantu dat fiind faptul comparatia facuta de dvs Turcescu vs. nenea ala plecat din tara care se ocupa de trimiterea banilor lui Vantu.
Daca ar fi sa plecati din acest trust ar fi la Dan Diaconescu pt emisiune, dar nu cred, ci e un joc psihologic.
Dvs veti ramane in acest trust pt mult timp.
Weekend placut alaturi de familia dvs!
Te inteleg perfect…
acel baiat este in sufletul tau!
Te alinti sau te pierzi in nostalgii… acel baiat exista inca, cu aceeasi predispozitie catre realism, uneori cinic, alteori melancolic, de cele mai multe ori, genial. Se numeste Victor Ciutacu si suntem fericiti sa-l citim, sa-l vedem, sa-l ascultam. Si sa-i uram, cu drag, SUCCES!
Acel baiat e acolo si acum. Doar ca nu l-ai mai privit demult! In goana noastra dupa perfectionare, succes, maturizare, uitam sa traim cu noi, pierdem pe drum entuziasmul si bucuria de a fi, pierdem bucuria descoperirii.
Ne pierdem pe noi in noianul de asteptari, in succese care speram sa ne faca fericiti odata, candva. Tanjim la ceva maret si important care sa ne aduca fericirea. Si nu mai vine… Si cand ne saturam sa asteptam, ne uitam inauntru si regasim tot ce am cautat vreodata. 🙂
Amintirile ma chinuiesc…amintirile…stiti voi restul 🙂
Te apreciez si te felicit pt. felul in care gandesti si actionezi,dar nu pleca din trust,fiindca nicaieri nu vei gasi prieteni mai buni ca cei pe care ii ai acum si pt. ca m-am obisnuit sa te vad aici si nu altundeva!
A fost odata un baiat…care acum s-a maturizat, dar e bine ca iti pastrezi fragmente din trecutul tau in suflet alaturi de tine.
Buna, la toti…
E usor trist ce spui. In fine, cine-si mai permite sa fie nostalgic in ziua de azi? Vad ca tu da. Asta ma face sa te intreb: Ce te tine in miscare? Ai un numar, care tinde spre infinit, de motive sa o lasi naibii de treaba. De unde iei putere sa continui?
Cred ca pentru multa lume ar fi util nu doar exemplul, dar si sursa. Sursa de energie care te alimenteaza… Multi sau chiar cei mai multi, cumva, am abandonat lupta. Ca doar oameni suntem si din stofa de om suntem facuti.
Baiatul, teoretic, mai exista, doar ca s-a dat cu vremurile ca sa nu fie mancat cu fulgi cu tot. Sa nu-l plangem, doar sa ne amintim cu nostalgie de el, de plans ar fi fost daca ramanea acelas la timpuri de rastriste! Sa ne traiasca!
Maturizarea -inaintarea in viata- are si ea inconvenientele ei… 🙂
Subscriu. 🙁
intrebarea retorica & reflexiva ‘ce dracu s-a intimplat cu viata mea ?! / ce-ai de gind sa faci gogule de aici incolo ?!’ e caracteristica celor peste 30. acum 10 ani si mai bine toti eram verzi, necopti, nerozi, cu parul lung, inca visatori. in momentul de fatza unii au familii (mici imperii – precum cel Ciutacesc 🙂 ), iar altii inca bintuie in cautarea de sine precum si a jumatatii. in afara, cind voiam sa ne intilnim mai multi din aceeasi ‘tagma’, mergeam la un picnic extins ori intr-un bar, mai multe generatii, fiecare cu partenerul/partenera ori cu parintii, sotii / sotiile si copiii si eram o mare familie de 100 de persoane care cu toate ca nu se cunostea era vesela si cotcodaceam pe mai multe limbi. desigur era si alcoolul de vina, precum si tara aceea. cu o probabilitate de 95%, aceste lucruri nu se vor mai intoarce niciodata, pentru ca noi, aceia de atunci/acolo sintem diferiti, cu 10 kg in plus, imbatriniti si casatoriti ori la distante de mii de km unii de altii. asta nu inseamna ca nu ne vom mai intilni niciodata cu vechii “noi” sau ca nu vom incerca sa recreem atmosfera cu altii care doresc sa se simta bine.
Cum ziceai ? Nu crezi in criza de la 40 de ani si nici nu te-a afectat ? Esti sigur ?
“Micule Print”,vei regasi acel baiat in fiul tau si vei retrai acele sentimente odata ce experientele lui de viata,se vor contopi cu ale tale!In viata,lucrurile se intampla in mod ciclic,precum succesiunea anotimpurilor,pe care le retraim in fiecare an, cu aceeasi nerabdare si repetabila nostalgie,mereu neasteptata si in acelasi timp neschimbata. Deci pregateste-te pentru “deja-vu”…..sigur ca poate doar la alte cote!
Cred ca asta-i sindromul generatiei noastre…Missing the old me 🙁
Ma regasesc in tot ce ai scris.
… doar timpul e ireversibil, în rest totul se poate recupera…
Dar cu inocenta? Cu ea ce s-a intamplat? O fi ramas ingropata undeva adanc?
Un om mare nu valoreaza doi bani daca inocennta nu mai pierde nitzica vreme
….macar in ridurile lui.
Poate mai bine taceam. Ramaneam cu ea, cu inocenta..
Offtopic: ti-au intrat si pe contul de Facebook. Vroiam sa iti semnalez in mail, dar vazusem statusul tau mai devreme.