Am nouă ani de muncă în Intact; zi de zi, ceas de ceas, pas cu pas. Calitate în care mi-am permis să emit niște considerații în faimosul scandal dintre Antena 3 și ANAF. Selectez câteva aici și, la sfărșitul textului, pun un link pentru cine are timp și chef să citească.
Dincolo de toate avatarurile juridice ale poveştii ăsteia, eu cred că acţiunea ANAF-ului a fost făcută cu un scop: ori ca să intimideze, ori – şi aici cred că achiesez la teoria domnului Cristoiu – ca să acopere alt scandal, mult mai mare şi mai dăunător: cum ar fi acela că fostul şef al ANAF a dezvăluit că DNA a minţit în privinţa constituirii Fiscului ca parte civilă în dosarul lui Ponta. (…) E o porcărie! Evident că nu poţi să muţi cinci televiziuni în cinci zile, evident că e o nebunie costisitoare şi evident că statul NU vrea să câştige bani la afacerea asta. Aia cu recuperarea prejudiciului e o tâmpenie pentru tâmpiţi. Prejudiciul, în mod normal, ar fi trebuit să fi fost recuperat, atât timp cât clădirile sunt deja în proprietatea statului. Dacă statul a demonstrat că ălea valorează 60 de milioane de euro, să le vândă, să se spele cu ele pe cap şi să scoată 60 de milioane de euro! Sunt la stat clădirile ălea – să ne înţelegem foarte bine! –, nu sunt în proprietatea lui Voiculescu.
Oamenii ăia îşi scuipă plămânii pe-acolo şi să tem de pierderea locului de muncă nu pentru că au făcut ei ce au făcut, ci pentru că taică-su al Cameliei a fost condamnat şi deoarece Camelia este şefa trustului căruia i se confiscă tot. Putea să se străduiască să fie un pic mai empatică. Nu mă pun eu în pielea ei, că nu e cazul. Am fost angajat al trustului – şi asta va rămâne unica mea calitate în raport cu ei –, însă, măcar în momente de-astea, binevoieşte şi tu şi spune-le oamenilor trei cuvinte dacă tot vrei să faci gesturi. Că gesturi de-astea ieftine de PR… M-am săturat eu de câte mailuri am primit, în fiecare moment de cumpănă al trustului Intact. Până şi Dan Voiculescu a binevoit, de vreo două ori, să coboare în mijlocul oamenilor şi să le spună nişte lucruri. Bune, rele, multe, puţine…
Textul integral, aici