Anca Murgoci: Ai multe fotografii alb-negru. De ce fotografii alb-negru?
Vlad Ciutacu: Proiectul meu este alcătuit numai din poze pe film de 35mm. Când îmi organizam pozele, am constatat că din 2011, de când mi-am luat primul aparat pe film, am tras un singur film alb negru, film de care am fost foarte mulțumit la perioada aceea, și m-am întrebat de ce nu m-am mai gândit până acum să trag alb negru. Am fost pus pe gânduri, deoarece acum nu mai trebuia să fotografiez doar ce vedeam și simțeam, trebuia să gândesc fără culori – adică să mă folosesc doar de lumini, umbre și contrastul dintre cele două. Acest lucru mi s-a părut destul de provocator, așa că mi-am cumpărat un film alb negru pentru teste, și după ce m-au impresionat rezultatele, am început să îmi încarc aparatele numai cu film alb negru. Primul film alb negru tras în București este chiar unul dintre cele două trase la Colectiv.
Anca Murgoci: Am observat că pozezi lucruri simple din viață, dar cărora tu le dai un suflu aparte. Cum îți găsești inspirația? Bănuiesc că ești nedespărțit de aparatul foto.
Vlad Ciutacu: Sincer, nu îmi caut inspirația în nici un fel – însă ai dreptate cu faptul că sunt nedespărțit de aparatul foto. Tot timpul am cu mine măcar unul. Atunci când văd ceva ce arată bine și mă intrigă, scot aparatul din geantă, Îl duc la ochi și, dacă mă fascinează la fel de tare și prin vizorul aparatului, abia atunci fac poza. Asta este și magia pozelor pe film – ai doar 36 de cadre, și nici măcar nu îl poți vedea după ce l-ai făcut – trebuie să fii sigur pe tine. De multe ori s-a întâmplat ca mai mult de jumătate din pozele de pe un film să nu-mi placă, regretând faptul că m-am grăbit să le fac.
Interviul integral, pe dcnews.ro
