O să fiu scurt. Am purtat un dialog, despre criză, parte a unui amplu demers publicistic al revistei pe care acesta o conduce, cu poetul Adrian Păunescu. Suprinzător, Păunescu a întrebat, iar Ciutacu a răspuns. Întrucât nu a fost postat pe vreun site, fac eu oficiile. Părerile voastre, bune sau proaste, despre Adrian Păunescu şi rolul acestuia-n istorie mă lasă rece. Nu despre asta-i vorba în postare. Cine n-are loc de mine e cât se poate de liber să mă pupe-n cur.
– Când a început criza actuală?
– Mi-e teamă că odată cu prabuşirea comunismului. Nu te poţi extinde, fie şi tu capitalism, ca pecinginea peste tot. Trebuie să existe un antagonism.
– Care sunt cauzele ei?
– Goana orbească după înavuţire. Care a devenit deja instituţionalizată, statalizată.
– Seamănă ea cu celelalte crize care au scuturat societatea anterior?
– Toate seamănă la disperare. Noi încă suntem departe de vârf, dar nu ştiu ce mă face să cred că va bubui urât. Dacă nu bubuie, inseamna că suntem un popr degeaba. Nu poţi răbda ca un câine şi să taci.
– Are ceva în comun criza capitalismului cu criza socialismului?
– Cred că da: sfârşitul unui sistem. Nu stiu, însă, ce va urma.
– Dacă expresia tipică a crizei de astăzi este recesiunea, de ce să fie obligate ţările fără o dezvoltare economică semnificativă să suporte aceeaşi criză cu ţările blocate de plusul lor de producţie?
– Fiindcă ăia mici sunt dependenţi de ăia mari. Înghit tot ce li se bagă pe gât şi puţina producţie merge acolo.
– Nu cumva oamenii politici şi vizionarii economici ar fi trebuit să prevadă criza şi să determine societatea ca, prin măsuri preventive, s-o evite?
– Dac-o preveneau, erau cu adevărat vizionari, nu politicieni şi mari specialişti. Eu aş desfiinţa premiul Nobel pentru economie. Nu-l merită nimeni.
– Sunt oamenii politici şi vizionarii economici doar nişte recenzenţi ai unor fapte petrecute? Dacă ei nu ne-au dat măsura viitorului, de ce i-am mai crede?
– Eu nici nu-i cred. M-am săturat de minciuni şi de închipuiţii care le propagă.
– Cum se explică împrejurarea că Republica Populară Chineză este singura ţară din lume care a realizat, tocmai în această perioadă, o creştere economică de 8,9%? Ce anume din organizarea chineză a dus la aceste rezultate?
– E un soi de miracol oarecum inexplicabil raţional. Dar practica demonstrează că poţi construi un soi de capitalism straniu pe baza unei dictaturi feroce.
– Pâlpâie veşti încurajatoare şi din partea unor ţări europene care cu 0.1, 0.2, 0.3 % par a rupe ritmul infernal al căderii. Care este secretul lor? De ce nu-l aplică şi alţii?
– Seriozitatea, lucru care, cu tot regretul, nouă ne lipseşte. Noi aşteptăm să ne scoată alţii din mocirlă, ei se scot singuri.
– Care sunt responsabilităţile clasei politice româneşti de după 1989 pentru situaţia în care ne aflăm?
– Riscând să dezamăgesc, clasa politică nu-i cu nimic mai prejos decât societatea în ansamblul ei. Suntem cu toţii la fel de vinovaţi.
– Va mai ieşi România din această criză ori va fi condamnată la sărăcie, măcinări interioare şi subdezvoltare?
– Vom bălti. Nu vom fi nici cei mai săraci, nici premianţi.
– Faptul că zeci şi zeci de ţări s-au prăbuşit sub aceeaşi criză n-ar trebui să ne dea gândul înţelept de a căuta erorile de sistem şi de a recroi societatea de mâine?
– Teoretic, ba da. Practic, arătaţi-mi şi mie viizonarul care să ne dea direcţia bună şi pe care să-l şi credem.
– În condiţiile în care în mari state liberale ca SUA s-au naţionalizat bănci şi industrii, mai este privatizarea soluţia infailibilă pentru ieşirea din criză, pentru spor economic şi dezvoltare socială?
– Privatizarea n-a fost, nu este şi nu va fi panaceul. Şi scrie asta unul care a scris hectare de spaţiu de ziar despre privatizare şi, blestemul suprem, s-a şi ocupat trei ani de ceea ce criticase anterior.
– Către ce ar trebui să se îndrepte România pentru a-şi găsi, a-şi cultiva şi a-şi spori echilibrul?
– Către echilibru şi bun simţ. Nu-i slogan electoral, e o dorinţă.
Mai are cultura vreun rol în această lume zguduită permanent de furtuni?
Ar trebui sa aiba. Dar nu numai ca parada. Ai sau n-ai in tine, restul e spectacol ieftin…
Victor, cu tot respectul, nu e prima criza, lucrurile sunt mult mai complexe, nu neaparat conturate pe segmentul financiar cat mai ales pe ordonarea societatii, e vorba doar de putere si control.
domnule ieri am trecut prin craiova si eraupeste50 de autocare si multe microbuze cu oameni imbracati cu geci la fel sa il sustina pe basescu cine plateste acele autocaresi geci nu vede justitia ca ii mitueste pe oameni sa il voteze lasa domne lumea sa voteze pe cine vrea vin si pe la usi cu to felu de cadouri si te intreba cu cine votez dar nimeni nu vede