Aseară s-a strigat BINGO în lupta cu hidra securisto-iohannistă. Azi s-a mâncat ciorba de potroace. Mâine vin mascații.
Asta aș comenta eu, fără să mă bufnească râsul, dacă m-ar întreba cineva ce părere am despre ultimele evoluții de pe piața politică internă. Am zis/scris, de nu știu câte ori, că România arată ca un balamuc în aer liber. Cel mai mare, mai puternic și mai bine organizat partid câștigă triumfal niște alegeri în care, printre promisiuni pecuniare concrete pentru electorat, defilează sub stindardul stopării abuzurilor din justiție și al eliminării serviciilor secrete de la decizia politică. De a doua zi după anunțarea rezultatelor oficiale ale scrutinului, unica grijă a aceluiași partid e să nu iasă din grațiile securiștilor și să nu cumva să supere purtătorii abuzivi de cătușe. Timp în care jelește pervers că-i persecutat, în paralel, își sacrifică lider după lider. Care lideri ai momentului sunt, obiectiv vorbind, niște caricaturi în comparație cu oamenii care au populat la vârf odinioară structurile de conducere. Dacă oamenii ăștia vor să se sinucidă politic, n-au decât s-o facă și, pentru desăvârșire lucrării, s-o încoroneze pe Ghionoaia Anticorupției, să se ducă să se predea. Cât despre mine, voi comenta extrem de relaxat când pesediștii blătuitori care speră să preia controlul DNA vor fi săltați cu mascații exact de DNA. Fiindcă, în definitiv, nici nu furăm împreună, nici nu împărțim prada. Iar vrăjeala cu lupta cu Sistemul n-o halesc. Au vândut de prea multe ori meciul ca să-i mai creadă vreun om sănătos la cap.
